De același autor
Nici România, nici celelalte țări membre nu s-au putut întoarce acasă cu o sumă precisă de la Consiliul European.
Consiliul European de la Bruxelles, desfășurat între 22 și 23 noiembrie, s-a încheiat fără atingerea unui acord la nivelul celor 27, deznodământ de altfel previzibil, judecând după numărul extrem de mare de poziții, uneori ireconciliabile, exprimate mai ales de marii contribuitori la bugetul UE, cum ar fi Germania, Franța sau Anglia. Țările cu pondere medie în fondurile UE au constituit o a doua categorie la masa negocierilor, a treia fiind cea a țărilor relativ nou-venite, precum România, care au serioase dificultăți în absorbția fondurilor europene, înregistrează întârzieri masive în antrenarea măsurilor care decurg din Tratatul de aderare și, evident, contribuie cu sume relativ mici la bugetul Uniunii. Toate acestea pe fondul general al crizei economice, care, departe de a da semne de slăbire, amenință cu o nouă escaladare a curbei. Recentele manifestații din Spania, Anglia, Italia au arătat în ce măsură guvernele naționale sunt în dificultate în fața unor bugete subțiate și a unor politici, se pare, ineficiente de contrabalansare a efectelor crizei. La consecințele oricum negative ale crizei la nivel european se adaugă, în cazul românesc, o gestionare mai mult decât defectuoasă, încă de la început, a fondurilor europene, problemă recurentă a guvernelor care s-au perindat de-a lungul ultimilor ani și care au culminat cu înghețarea plăților pe anumite programe structurale.
Problemele României nu se opresc însă aici. Trecând peste dificultatea, să spunem, obiectivă a unor negocieri unde sunt în joc marile finanțări legate de Politica Agricolă Comună (țări ca Franța sau Spania fiind, în această privință, direct interesate), guvernarea din ultimele luni a aruncat peste România vălul suspiciunilor legate de nerespectarea principiilor statului de drept și a pus în spatele UE, și așa în pierdere de imagine, povara unui stat care nu a reușit, la cinci ani de la aderare, să internalizeze principiile democratice unanim admise de Uniune. Un stat fluctuant, cu instituții încă fragile, cu o clasă politică needucată în spiritul valorilor europene, agresivă și gata să dea la schimb valori anevoie câștigate prin intrarea în NATO și apoi în UE pe un discurs naționalist agresiv, găunos și protecționist păgubos.
De aceea, premisele anunțate ale mandatului președintelui Băsescu în ajunul Consiliului European reflectau toate problemele enunțate mai sus. Criteriul principal al formulei fără viziune propuse inițial de primul ministru Ponta miza pe forțarea acordării unei suplimentări a finanțărilor pentru România, în virtutea unor argumente care nu luau deloc în calcul capacitatea reală a țării noastre de a-și menține angajamentele economice - nici nu avea cum, cu o rată de absorbție de sub 10%. La fel de fragilă este poziția României și în raport cu ultimul raport pe justiție, care demonstrează că Europa nu a fost convinsă de cântecele de sirenă ale USL, atâta vreme cât una spune, alta face, și asta de manieră susținută încă de la începutul lunii iulie. Atitudinea în cazul Mircea Diaconu este cărămida cea mai recentă în această arhitectură autodistructivă concepută de sublimii strategi ai USL.
Bref, poziția României era suficient de fragilă încât să nu dea suficiente argumente în negocieri cu pumnul pe masă, cerute probabil și pentru urechile unui electorat atât de sensibil în ultima vreme la discursul nostalgic antioccidental. Din fericire, pumnul s-a tocit suficient pe mesele din recuzita Antenei 3, astfel că la Bruxelles România nu s-a prezentat nici cu temenele, dar nici cu răcnete. Negocierile pentru bugetul Europei în perioada 2014-2020 nu s-au finalizat, oricum, dar, potrivit declarațiilor finale, care s-au dorit a fi echilibrate, o viitoare reuniune a celor 27 în a doua jumătate a lunii ianuarie va tranșa disputele.
Cu toate acestea, potrivit preşedintelui Traian Băsescu, România a reuşit să-şi îndeplinească din obiectivele cu care a venit la Bruxelles. „Ştiu cert că, în momentul de faţă, pentru 2014-2020 agricultorii români vor avea o creştere graduală la plăţile directe de cel puţin 5 miliarde de euro. Deci, la cele 5,5 deja existente, se mai adaugă alte 5 miliarde“, a spus şeful statului. De asemenea, a precizat Băsescu, s-a reuşit readucerea cofinanţării la 85% faţă de 75%, cum era în varianta iniţială, precum şi eligibilitatea TVA. Și, mai important, s-a obținut eliminarea articolului de care României îi era cel mai teamă, anume legarea acordării finanțărilor în bugetul viitor de rata de absorbție din exercițiul bugetar precedent, articol cu „dedicație“ clară pentru România.
Nici România, nici celelalte țări membre nu s-au putut întoarce acasă cu o sumă precisă, pentru că nu a existat un acord final asupra capitolului de buget din care se va face tăierea suplimentară de 30 de miliarde de euro - până la 100 de miliarde convenite - cât este, se pare, necesar pentru echilibrarea acestui buget zdruncinat. Britanicii, de pildă - amenințați cu zâmbetul de buze de cancelarul Angela Merkel, în debutul Consiliului European, pentru poziția lor, ca de obicei, singulară -, și-ar dori o diminuare sensibilă a bugetului destinat funcționării Comisiei Europene, măsură ce ar putea duce în mod natural la scăderea birocrației europene, greoaie și autosuficientă. Cheltuielile imense și deseori autogenerate ale uriașului aparat birocratic european au stârnit nu o dată dezbateri ample și aprinse, legate de utilitatea acestuia pentru sutele de milioane de cetățeni europeni. //
