Opinii

Cel mai bun orator al scenei autohtone şi cel mai admirat politician în rândurile studentelor nu are sprijinul instituţiilor de forţă ale statului roman pentru a rămâne în fotoliul de la Cotroceni. Crin Antonescu exersează rolul pe care şi-l doreşte cu prea multă râvnă şi prea în văzul tuturor pentru a demonstra că este pregătit să devină şeful statului, în vreme ce nerăbdarea este păcatul său capital. S-a grăbit să fie preşedinte prea devreme, de frică să nu fie tras pe sfoară de aliaţii săi din PSD, fiindcă potrivit protocolului USL, liberalii ar fi primit candidatura la prezidenţiale din partea Uniunii abia în 2014. Concursul pe care l-a dat Traian Băsescu în scoaterea la iveală a plagiatului premierului a schimbat, însă, ordinea prestabilită a lucrurilor, iar urgenţa lui Antonescu de a scăpa de preşedintele ales a devenit şi urgenţa lui Ponta. Cei doi aveau motive diferite pentru demiterea lui Traian Băsescu: premierul ar fi vrut doar să se răzbune, în vreme ce şeful liberalilor avea neapărată nevoie de fotoliul de la Cotroceni, pentru că doar aşa putea să vorbească de la egal la egal cu prietenul, aliatul şi rivalul său, care se cazase deja la Palatul Vitoria.

Referendumul privind demiterea preşedintelui român Traian Băsescu a eşuat în 29 iulie, din lipsa participării la vot, dar Curtea Constituţională încă nu l-a declarat invalidat. Săptămâna trecută, judecătorii și-au amânat decizia, deoarece, deodată, guvernul Ponta a contestat credibilitatea listelor electorale pe care același guvern le furnizase. Adversarii lui Băsescu au câştigat timp să se gândească la felul cum vor proceda în cazul în care Curtea va decide invalidarea votului. Social-democraţii şi național-liberalii sunt de acord asupra unui lucru: Băsescu trebuie să plece, cu orice preț. Deputatul naţional-liberal Eugen Nicolaescu propune ca românii să fie puși să voteze a doua oară, și să se elimine clauza pragului electoral. Deputatul social-democrat Mădălin Voicu pledează pentru o procedură mai scurtă. La postul de televiziune Antena 3, portavocea mogulului media și fost colaborator al Securităţii Dan „Felix” Voiculescu, Voicu a spus că Băsescu trebuie să demisioneze imediat, dacă nu vrea „să iasă cu picioarele înainte din politică. Mai clar de atât nu o pot spune.”

„Cel mai cinstit guvern” a fost remaniat brusc după trei luni în care, după părerea dlui Preda, „n-a făcut nimic”. Cum n-a făcut? A făcut România de râs și economia de plâns – exasperându-l pe guvernatorul Isărescu care le-a atras atenția că deprecierea leului e doar începutul falimentului: „politicienii vor afla foarte curând că pe piețele financiare gura bate fundul; și îl bate rău”. Concret, gurile lui Ponta și Antonescu vor lăsa țara în fundul gol. „Politica e arta dialogului iar cine nu știe să dialogheze, să plece acasă” a adăugat dl. Isărescu. Politica, arta dialogului? Unde? În ce țară? Căci la noi politica este arta îmbogățirii rapide, cea mai veche meserie din lume și știința războiului. Drept care, remanierea a vizat chiar întărirea guvernului cu niște lunetiști după ce miniștrii Dobre și Rus au demisionat pentru că „MAI nu poate fi părtaș la nerespecarea legii”. Așa că au numit oameni care pot fi părtași. În consecință, deși CCR a precizat încă o dată că a cerut „listele electorale actualizate utilizate la referendum” și nu actualizarea listelor, în guvern au intrat Dușa și Stroe – iar acesta o ținea ca Gaia Mațu: „listele trebuie actualizate; pe vremuri sectoristul urmărea fiecare om în plus”. În schimb nu explica unde-au dispărut cei în minus. La Aiud, la Canal?

În războiul fără minte dus de USL, de pe 29 iulie încoace, pentru demiterea preşedintelui au ajuns victime colaterale nu doar cetăţenii din ţară ci şi românii din străinătate. "Să scoatem cât mai mulţi dintre ei din listele electorale permanente pentru a nu influenţa soarta referendumului!", aceasta pare a fi strategia USL. Această acţiune este în esenţă nocivă. România are mare nevoie de aportul electoral al românilor din străinătate. Atacul USL împotriva listelor electorale permanente- care trebuie curăţate de oameni (morţi sau vii) până se ajunge la numărul de alegători necesar validării referendumului- a fost favorizat, culmea, de o bâlbâială suspectă a Curţii Constituţionale. Această instituţie a precizat că persoanele cu domiciliul în altă ţară nu sunt înscrise în listele electorale permanente, deci nu pot influenţa cvorumul legal de participare la referendum.

Cand nu mai au alte argumente, in masura in care le vor fi avut vreodata, liderii USL recurg la o desantata demagie nationalista. Vreau sa fiu bine inteles, nu este vorba aici de patriotism, ori de ceea ce putem numi nationalism civic, ori liberal. Ci de pedalarea cinica si grosolana pe coarda unui sentiment de mandrie colectiva bazat in exclusivitate pe invocarea obsesiva unor reale ori mitologice origini comune. Mai mult, acest nationalism xenofob, gaunos, strident, bombastic si pompierist mizeaza pe mitul propriu stalinismului dintotdeauna, al fortaretei asediate.   Care mit, evident, are ca pandant mitul calului troian, al fortelor straine, prin definitie vrajmase, care conspira spre a distruge cetatea din interior. Asa a ajuns ICR sa fie acuzat ca pregateste spioni si sabotori. Ordonanta lui Ponta, care va intra in istorie precum ciuma lui Caragea, este o sinteza macabra a acestui neo-jdanovism combinat cu "estetica" gogo-cuzista. Un faimos autor englez numea acest gen de fals patriotism drept ultimul refugiu al ticalosului (the last refuge of the scoundrel).

Demisia lui Ioan Rus şi a lui Victor Paul Dobre din fruntea Ministerului de Interne a fost gestul de capitulare prin care conducerea MAI a recunoscut că nu poate modifica listele electorale fără să încalce hotărârile Curţii Constituţionale, deci legea. Din acest moment, orice demers de a forţa validarea referendumului pare sortit eşecului şi, prin urmare, războiul cu Traian Băsescu pare pierdut. Asta nu înseamnă că războiul cu Justiţia nu poate fi câştigat de USL. Prin numirea Monei Pivniceru în fruntea Ministerului Justiţiei, cuplul Ponta&Antonescu declanşează asaltul final împotriva reformelor realizate în ultimii opt ani, care ne-au adus în Uniunea Europeană.