Opinii

In tara unde pana si judecatorii CCR se paruiesc in public si sunt suspectati de falsuri, in tara unde ministrul de Interne demisioneaza dupa ce spune ca nu vrea sa-si petreaca batranetea in puscarie, cand ministrul Administratiei primeste indemnul "sa iesim din acest grup infractional organizat", nu cred ca interventia in forta a Parchetului este deplasata. Dimpotriva, fac parte dintre cei care saluta anchetele pe banda rulanta declansata de procurorii Parchetului General in povestea precum o cangrena a referendumului si a listelor electorale. Institutii fundamentale ale statului s-au dovedit precum baloanele de sapun, in frunte cu Ministerul de Interne care habar nu are, sau se face ca nu are, cati cetateni romani peste 18 ani si cu drept de vot are aceasta tara, desi exista un serviciu computerizat de evidenta a persoanelor. Cum mama naibii sa nu fie nevoie de o ancheta la sange cand fie MAI a trimis liste gresite BEC inainte de referendum, fie a incercat sa puna sub semnul intrebarii liste valabile, dupa referendum? Fie la un capat, fie la celalalt al procesului electoral, MAI a comis ceva ilegal, de la neglijenta la abuz in serviciu.

În "Ferma animalelor" a lui Orwell, porcul Napoleon creşte în secret un haitic de căţelandri, pe care-i dresează şi-i fanatizează, transformându-i în instrumentele lui feroce şi fidele. Când câinii cresc mari, Napoleon înlătură cu ajutorul lor orice opoziţie. Îndărătul colţilor acestora, îi e uşor acum marelui râmător să mintă sfruntat, să înşele, să schimbe legile după bunul lui plac, să controleze cu mână de fier societatea. Nimeni nu-i poate sta împotrivă. Ferma e acum un loc tot mai ruinat, dar în care nu crâcneşte nimeni, iar Napoleon stăpâneşte deplin.

Rar se intalnesc istoricii, politologii si sociologii cu o situatie precum aceea din Romania acestor ultime trei luni. Toate rapoartele internationale indicau ca tara era o democratie consolidata, oricum cu o stabilitate politica relativ certa, atat cat pot fi aceste lucruri certe. Fara a fi ireprosabila, calitatea democratiei era oricum deasupra celei din unele tari din zona. Chiar Ungaria parea sa alunece pe o panta autoritarista. In "Washington Post" si in "Le Monde" apareau articole-avertisment despre dictatura constitutionala impusa de Viktor Orban. Despre Ucraina si Belarus nu mai vorbesc. In timp ce Grecia fusese zguduita periodic de spasme sociale, Romania a trecut prin criza fara seisme majore. Guvernul Boc a impus sacrificii dure, justificate public si girate de presedintele Basescu. Lucru care a dus la o prabusire a popularitatii acestuia. Si-a asumat aceste masuri si mi-e greu sa cred ca o istorie politica si economica onesta a acestor vremuri nu va recunoaste ca a facut ceea ce era necesar. Nu vreau sa ma angajez intr-o istorie contrafactuala, dar imi pot lesne imagina ce s-ar fi intamplat fara imprumutul FMI. Eroarea lui Traian Basescu, daca eroare a fost, tine de asumarea personala a acestor decizii de o gravitate extrema.

În ultima vreme am avut parte de lecturi publice din mai toate legile țării. Nu e tocmai o literatură de vacanță – dar asta e. Președintele ales, dl. Băsescu, citește din „garajul“ unde l-a zvârlit evacuarea sa forțată de la Cotroceni unele legi iar președintele neales, dl. Antonescu, citește altele la Palat, de la pupitrul prezidențial de care abuzează zilnic emițând declarații înțepate și amenințări nevoalate. Acesta este modul său de a fi „discret“ (cum a promis la preluarea interimatului) și el seamănă izbitor cu modul de a fi „cinstit“ al premierului plagiator. N-ar fi exclus ca „discreția“ pseudoprezidențială să intre în coliziune cu „cinstea“ pseudoguvernamentală dar deocamdată ele se completează păgubos - deși dl. Antonescu n-a rezistat să nu acuze „senzația unui anumite timidități și unor ezitări“ ale premierului în cazul listelor electorale. Ponta, timid? Haida-de! O lume-ntreagă se crucește de tupeul său și pentru Crin tot nu e de-ajuns? E timiditate și ezitare?

Operaţiunea "Izolarea României" declanşată de USL în ultimele două luni continuă cu numirea la Externe a lui Titus Corlatean şi cu atacurile lui Crin Antonescu şi ale parlamentarilor USL împotriva Serviciului de Informaţii Externe. SIE deranjează pentru că este un serviciu profesionist, care nu cedează presiunilor politice pentru a servi agenda USL în străinătate. Reputaţia internaţională a României este distrusă iar liderii USL nu dau niciun semn că ar înţelege, măcar în ceasul al doisprezecelea, pe ce lume trăiesc. La propriu. Nici Victor Ponta, nici Crin Antonescu nu aveau absolut nicio competenţă în materie de politică externă în momentul în care au ajuns în fruntea Guvernului şi la Cotroceni şi era rezonabil ca această lipsă de experienţă - precum şi amatorismul lui Andrei Marga - putea fi considerată drept principalul motiv pentru care au gestionat atât de prost relaţiile cu Uniunea Europeană, şi cu principalii noştri aliaţi şi parteneri, dintre care antagonizarea Germaniei este cea mai notabilă contra performanţă. Părea rezonabil să considerăm că numai o mentalitate provincială poate explica ideea năstruşnică de a-l numi pe Marga la Externe cu justificarea că "are relaţii bune cu Angela Merkel" pentru că i-a acordat odată, demult, titlul de doctor Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai. Cine îşi imaginează că Angela Merkel face politica Germaniei pe prietenii, coterii şi amiciţii personale este complet desprins de realitate. Cine îşi imaginează, aşa cum face noul ministru de Externe, Titus Corlatean, că dacă trimite o scrisoare conţinând ameninţări voalate Curţii Constituţionale privind deteriorarea imaginiii ţării şi apoi dă asigurări telefonice preşedintelui Adunării Parlamentare a Consiliului Europei că totul e bine-mersi în România, atunci totul este în regulă, ai rezolvat problema şi Europa este fericită, ar înseamnă că ai rămas blocat în mentalitatea politică a anilor '80. Când declari, precum Ponta, ce bun şi corect este Barroso şi ce rea şi incorectă este Viviane Reding, comisarul pentru Justiţie, în speranţa că îi vei da satisfacţie şefului cel mare de la Bruxelles şi vei crea o breşă în funcţionarea Comisiei Europene, înseamnă că, pur şi simplu, habar nu ai cum funcţionează Comisia şi instituţiile europene.

Crinul otrăvit de la Cotroceni a înnebunit o ţară întreagă. Se vede ameninţat şi proroceşte că numai mort va înceta „lupta”. Ura şi setea lui de răzbunare au dus ţara la marginea prăpastiei. Norocul, până acum, este că, la Bruxelles, sunt oameni care, din când în când, trimit semnale de corecţii. Crinul otrăvit însă nu pare a le băga în seama. El ţine România sub „cod portocaliu” de rebeliune antidemocratică şi anticonstituţională, antinaţională şi antieuropeană. El vrea cu tot dinadinsul să falsifice rezultatul referendumului din 29 iulie. El doreşte să fie validat, peste trei săptămâni, ceea ce, conform acelui rezultat, trebuia invalidat de mult. Crinul otrăvit nu-şi mai dă seama însă cât de penibili am ajuns în faţa copiilor noştri şi în faţa Uniunii Europene. Ne jucăm cu „ţara’n bumbi”, din cauza unui om ajuns prea sus pentru nervii lui. Acolo unde aerul este prea rarefiat pentru o minte înfierbântată şi nu mai poate funcţiona normal. Oare ce trebuie să se mai întâmple pentru ca societatea noastră, în majoritatea ei tăcută şi responsabilă, să-şi pună la treabă anticorpii, în faţa atacului antinaţional otrăvit şi întreţinut de Crin?

Ei, nu se poate spune că politica românească n-a pătruns în cultura franceză unde cuplul prezidențial Ponta-Antonescu a reaprins flacăra pasiunii cocoșului galic pentru galinaceele noastre: „în țara lui Ionesco absurdul nu mai ucide” (observă „Le Figaro”) căci USL pare să fi optat pentru soluția lui Brecht: „demiteți poporul și alegeți altul”. Un popor interimar, cum ar veni. Alt ziar, mai grijuliu, a trimis România „la creșa democrației”. Drăguț! Parcă-i vezi pe Crin și pe Victoraș pe oliță jurând lui Felix credință. Ideea, gene­roasă, este că, fiind minori, cei doi nu pot fi răs­pun­zători. În consecință, primul minor al țării s-a prezentat cu „mama și cu tata” (cum i-a zis Crin ministrului de Finanțe Florin Georgescu pe care l-a făcut tată deși e burlac; pesemne pentru a-i cere pensie alimentară) la întâlnirea cu FMI unde delegația s-a declarat „puțin îngrijorată” de efectele crizei politice asupra economiei. După întâlnire probabil că îngrijorarea FMI a crescut simțitor văzând cum Anto­nescu neagă cu amândouă mâinile (în engleză) orice consecință. E clar că pledează nevinovat: Meleș­canu a stricat imaginea țării iar SIE a plătit roșiile cu care ziariștii și oficialii străini au aruncat în cuplul dictatorial. Crin confundă presa occi­dentală cu Antena 3 (unde USL dictează sumarul și temele) și pe liderii UE – cu Dragnea și Fenechiu. Ori­cum e încă o premieră în teatrul absurdului: un pre­ședinte acuză serviciile secrete de ceea ce a făcut el însuși. Dacă personajul ar fi conștient de ceea ce face, am putea considera cazul ca deosebit de grav. Dar Antonescu nu dă semne că realizează ce face și nici că i-ar păsa. E clar că vrea să-l schimbe pe dl. Meleșcanu (deși e liberal) de la SIE iar pentru asta e în stare să-l acuze și de crimele din Siria.

Ceea ce întreaga ţară discută de o săptămână era un adevăr bine cunoscut statisticienilor de ani de zile: nu există un instrument valid de măsurare a dimensiunii populaţiei legale a României. A spus-o pe şleau Institutul Naţional de Statistică într-o adresă trimisă Curţii Constituţionale: „În sistemul statisticii oficiale din România nu există surse de date care să permită stabilirea numărului cetăţenilor români cu drept de vot în sensul legislaţiei în vigoare la data de 29 iulie 2012 sau la oricare altă dată calendaristică". A spus-o şi şeful Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor, chestorul Manoloiu, atunci când a afirmat că „nu îşi poate asuma veridicitatea numărului de persoane înscrise în listele electorale permanente, deoarece această atribuţie revine exclusiv Autorităţii Electorale Permanente". Are perfectă dreptate, articolul 22 din Legea 35/2008 (privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului) spune negru pe alb: „Autoritatea Electorală Permanentă întocmeşte, păstrează şi actualizează în permanenţă, până la data de 31 martie a fiecărui an, Registrul electoral". Registrul cu pricina e sublim, putem zice, numai că lipseşte cu desăvârşire pentru că Autorităţii Electorale nu i s-au alocat niciodată bani pentru a-l întocmi.