Opinii

Andrei Pleşu, într-un interviu acordat publicaţiei Adevărul, a făcut mai multe declaraţii despre oamenii politici şi situaţia politică din România din vremea în care a fost ministru de Externe al României (de la sfârşitul lui decembrie '97 la sfârşitul lui decembrie '99). Pleşu vorbeşte despre vizita Papa Ioan Paul al II-lea în România şi omul care era Papa,  despre Petre Roman şi  negocierile pentru guvernul Stolojan şi despre preşedintele Băsescu şi despre declaraţiile pe care le-a făcut la adresa Casei Regale.

Justiţia a ajuns stat în statul lui Traian Băsescu. Când e vorba despre justiţie, preşedintele simte enorm şi vede monstruos. Spune indispus că justiţia mai mult s-a deformat decât să se fi reformat. Uneori tergiversează procesele până când părţile dispar natural, alteori dă, peste noapte, soluţii de coşmar. Fără să ţină cont de principiile reformei sau de necesităţile crizei. Dă sentinţe care amanetează viitorul de aur promis de partidul de guvernământ. Şi, ricanează preşedintele, nu peste mult timp, puterea judecătorească ar putea decide chiar cine e preşedinte.

Presedintele Traian Basescu le-a reprosat, joi, magistratilor ca prin anumite hotarari judecatoresti se amesteca in treburile guvernului, incalcand astfel echilibrul puterilor in stat si substituindu-se guvernului. Magistratii ar putea ajunge ca prin hotariri judecatoresti sa puna seful SRI sau presedintele Romaniei, a spus Basescu, cerind justitiei sa spuna de unde vor fi luate cele 9 miliarde de lei pe care Executivul trebuie sa le acorde pentru despagubirile salariale.

Regizorul Liviu Ciulei şi-a lăsat amprenta inconfundabilă asupra destinelor teatrului romănesc. Sintetizând prin cultură şi sensibilitate mijloacele de expresie ale modernităţii de substanţă, rămâne prin excelenţă un deschizător de drumuri, reper al deschiderii într-o artă asumată condiţiei efemerităţii.

Locul 1. Alex Mihai Stoenescu. Seriozitate, pricepere, pasiune, vigilenţă, patriotism fierbinte, disponibilitate totală și dotare deosebită pentru culegere de informaţii sunt câteva din superlativele Securităţii la adresa informatorului Alex. Rolls Royce-ul turnătoriei la români și idealul turnătorului dezinteresat.

O criză ce se presupune a se limita la graniţele Eurozonei se află în chiar inima sistemului financiar european.

Speranţele ca nesuferitul Cod etic să fie pus în practică de PDL sunt aproape tot atât de mici, pe cât ar fi şansele ca PSD să adopte vreodată un astfel de cod.

Lipsit de orice fel de campanie de informare, primul nostru recensământ european a păşit de la început cu

Capitalismul a fost pervertit de socialismul demagogic, care, de altminteri, a pervertit şi social-democraţia autentică.

Regele Mihai a fost una dintre victimele colaterale ale lui Traian Băsescu pentru că, zice-se, ar fi refuzat, după 2006, să participe la Ziua Naţională şi nu a putut vedea populaţia cine e şeful regelui.

Fără îndoială, evenimentul anului, la Sibiu, a fost unul religios. Nici politicul, nici economicul, nici treburile publice n-au atras atenţia populaţiei locale, aşa cum a făcut-o canonizarea mitropolitului Andrei Şaguna - omul care a reînfiinţat, în 1864, Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei, după Unirea cu Biserica Romei de la 1700, sub mitropolitul Atanasie Anghel. Merita acest om să fie ridicat la cinstea altarelor?

În săptămâna 9 – 16 octombrie România a avut parte de două vizite a căror calitate nu ne pot face decât să ne simţim mai buni. În ordine cronologică, marţi 11 octombrie la Ateneul român a vorbit cardinalul Gianfranco Ravasi în dialog cu Horia Roman Patapievici, pentru ca a doua zi, dialogul cu cei mai puţin credincioşi iniţiat de către Vatican în cadrul unui program mai larg, să se continue la Colegiul Noua Europă, într-un cadru mai specializat, cadru în care Andrei Pleşu a deschis a doua etapă a dialogului început în seara anterioară, urmat apoi de o serie de şapte intervenţii.

De peste o jumătate de veac, România nu a mai avut conducători înţelepţi. Discursul testamentar al Regelui Mihai, în faţa Parlamentului, poate reda speranţe celor care mai cred că pentru naţiune nu e încă timpul pierdut să-i aibă.

Culmea ironiei, nimeni nu pare mai prezent pe ecrane si in depesele agentiilor de presa spre a elogia rolul Regelui Mihai in istorie si a saluta caracterul “substantial si dens” al discursului acestuia decat succesorul lui Nicolae Ceausescu.

N-a fost doar trimisul special al Securităţii în exil. Fusese şi în ţară un turnător destonic.

Într-o democraţie, minoritatea se numeşte opoziţie. Totalitatea acţiunilor opoziţiei se circumscriu dorinţei de a pune mâna pe putere, iar raţiunea de a funcţiona a majorităţii este concentrată pe nevoia de a-şi păstra puterea câştigată.

Lipsa de evoluţie face imposibilă dezbaterea problemelor noi care apar, temele politicii devin mereu aceleaşi.

Spectacolul grotesc al capturării şi uciderii lui Muammar Gaddafi a încheiat, pentru moment, odiseea războiului civil libian.

Încerc să împletesc amintiri răzleţe cu istorii contrafactuale despre ce a fost şi ce ar fi putut fi un posibil destin, altul, unul cu ţara revenind la regat în timpul revoluţiei. O să încerc o explicaţie a dificultăţilor, şanselor şi ratărilor, chiar atunci, în momentele în care se croia istoria nouă.