Opinii

Regele Mihai a fost una dintre victimele colaterale ale lui Traian Băsescu pentru că, zice-se, ar fi refuzat, după 2006, să participe la Ziua Naţională şi nu a putut vedea populaţia cine e şeful regelui.

Fără îndoială, evenimentul anului, la Sibiu, a fost unul religios. Nici politicul, nici economicul, nici treburile publice n-au atras atenţia populaţiei locale, aşa cum a făcut-o canonizarea mitropolitului Andrei Şaguna - omul care a reînfiinţat, în 1864, Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei, după Unirea cu Biserica Romei de la 1700, sub mitropolitul Atanasie Anghel. Merita acest om să fie ridicat la cinstea altarelor?

În săptămâna 9 – 16 octombrie România a avut parte de două vizite a căror calitate nu ne pot face decât să ne simţim mai buni. În ordine cronologică, marţi 11 octombrie la Ateneul român a vorbit cardinalul Gianfranco Ravasi în dialog cu Horia Roman Patapievici, pentru ca a doua zi, dialogul cu cei mai puţin credincioşi iniţiat de către Vatican în cadrul unui program mai larg, să se continue la Colegiul Noua Europă, într-un cadru mai specializat, cadru în care Andrei Pleşu a deschis a doua etapă a dialogului început în seara anterioară, urmat apoi de o serie de şapte intervenţii.

De peste o jumătate de veac, România nu a mai avut conducători înţelepţi. Discursul testamentar al Regelui Mihai, în faţa Parlamentului, poate reda speranţe celor care mai cred că pentru naţiune nu e încă timpul pierdut să-i aibă.

Culmea ironiei, nimeni nu pare mai prezent pe ecrane si in depesele agentiilor de presa spre a elogia rolul Regelui Mihai in istorie si a saluta caracterul “substantial si dens” al discursului acestuia decat succesorul lui Nicolae Ceausescu.

N-a fost doar trimisul special al Securităţii în exil. Fusese şi în ţară un turnător destonic.

Într-o democraţie, minoritatea se numeşte opoziţie. Totalitatea acţiunilor opoziţiei se circumscriu dorinţei de a pune mâna pe putere, iar raţiunea de a funcţiona a majorităţii este concentrată pe nevoia de a-şi păstra puterea câştigată.

Lipsa de evoluţie face imposibilă dezbaterea problemelor noi care apar, temele politicii devin mereu aceleaşi.

Spectacolul grotesc al capturării şi uciderii lui Muammar Gaddafi a încheiat, pentru moment, odiseea războiului civil libian.

Încerc să împletesc amintiri răzleţe cu istorii contrafactuale despre ce a fost şi ce ar fi putut fi un posibil destin, altul, unul cu ţara revenind la regat în timpul revoluţiei. O să încerc o explicaţie a dificultăţilor, şanselor şi ratărilor, chiar atunci, în momentele în care se croia istoria nouă.

Un nou scandal de corupţie zguduie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ). Două judecătoare de la secţia de contencios administrativ – una dintre ele chiar şefa acestei secţii şi soţia judecătorului român la CEDO, doamna Bârsan - sunt bănuite că ar fi primit diverse beneficii din partea unui om de afaceri cu dosare pe rol prin intermediul unei avocate cu conexiuni în zona serviciilor secrete.

Ziua de astăzi, când Regele poate măsura cu privirea întreg lungul trecut în care a fost nedespărţit de soarta ţării, este prilejul, pentru aceia dintre noi care i-am păstrat un devotament sincer şi profund, de a-i arăta loialitatea noastră. N-o putem face mai bine decât spunând celorlalţi adevărul care le-a fost ascuns de prejudecăţi moştenite sau de noile falsificări îngrămădite din interes politic.

„Atunci când justiţia nu reuşeşte să fie o formă a memoriei, memoria singură poate fi o formă de justiţie.“

Ideea că declaraţiile de avere trebuie ţinute la secret nu este nouă într-o țară în care aproape 20 000 de oameni au făcut milioane de euro în vreme ce afacerile lor rămân mari mistere economice şi politice.  

Elan Schwartzenberg se pare că a câştigat pina in acest moment lupta pentru postul Realitatea TV după luni de zile de conflicte aprige cu fostul manager al postului, Sebastian Ghiţă.

Ultima hotărâre prin care Guvernul Boc a alocat circa 66 milioane lei pentru peste o mie de primării nu face decât să confirme un mecanism deja incetatenit: cele mai mari sume sunt direcţionate către edilii puterii. La fel au procedat PSD in 2004 si PNL in 2008.

Ivan Deneş: cel mai aproape de a fi infiltrat de Securitate în secţia română a postului de radio Europa Liberă.

Daca accidentul soldat cu trei morti ar fi fost comis de un cetatean obisnuit, evenimentul ar fi fost epuizat in citeva stiri, iar hultanii din televiziuni s-ar fi concentrat pe victime.