Mitul corporaţiilor profitoare: adevăr sau minciună?

Totuşi, corporaţiile nu s-au grăbit să plece cu ba­nii, poate şi datorită faptului că în lume a plutit o con­junc­tură an­ti­glo­ba­li­zare, implicit ne­gativă faţă de mul­­ti­na­ţio­nale. În plus, de la vor­­bă până la faptă este un drum presărat cu obstacole, mul­te din­tre ele de natură fi­nanciară. România nu are nici as­tăzi su­fi­cient ca­pi­tal pentru a-şi sus­ţi­ne sin­gu­ră investiţiile în eco­no­mie, cum de altfel ni­ciun stat nu con­sideră că are. Investiţiile stră­ine în Marea Bri­tanie de­pă­şesc 45% din PIB-ul ţării, de pil­dă. La noi, cele 68 de mi­li­ar­de de euro investite de ca­pi­ta­lul străin reprezintă ce­va mai mult de o treime, dar această in­jec­ţie de capital a schimbat, a sti­mu­lat şi a con­so­lidat eco­nomia.

Misterioasele şi blamatele pre­ţuri de transfer ascund de fapt costuri care trebuie recuperate şi riscuri, iar excesul folosirii lor va fi limitat prin Ins­tru­men­tul Multilateral, coordonat de OECD şi semnat recent de 60 de ţări, inclusiv de România, spu­ne Dan Bădin, partener Deloitte.

Corporaţiile nu sunt instituţii de binefacere, banii nu se in­ves­­tesc în pierdere, iar profitul es­te esenţial în gestionarea afa­ce­rii. Dar pentru România, ca de altfel pentru toate sta­tele din regiune, prezenţa mul­tina­ţio­na­lelor a fost benefică, deoarece acestea au adus mai mulţi bani în economie, au cre­at afaceri industriale acolo unde dis­pă­ru­seră fabrici şi uzi­ne, au sus­ţinut apariţia ser­vi­ciilor mo­derne şi au mai creat şi locuri de muncă, relativ bi­ne plătite. Corporaţiile au sus­ţinut bu­ge­te­le statului, căruia i-au virat, la timp şi integral, dările. Pe di­versele liste ale ruşinii cu da­tornicii, alcătuite trimestrial de Ministerul Fi­nan­ţelor, nu a apă­rut nicio mul­ti­națională vreo­da­tă. E simplu, spun specialiştii, deoarece cor­poraţiile nu-şi per­mit scan­da­luri: scade forţa bran­dului, co­taţia acţiunilor şi valoarea de pia­ţă. Corporaţiile stră­ine au adus know-how, au in­trodus bune practici, gu­ver­nanţa cor­po­rativă cu toate ele­mentele sale benefice pentru o eco­no­mie, consideră Robert Rek­­kers, preşedintele Agri­co­ver. În esenţă, corporaţiile au com­pensat cu injecţiile lor de ca­pi­tal incapacitatea statului de a finanţa economia la un ni­vel ca­pabil să producă bu­nă­sta­re. Inovarea şi meritul sunt ins­ti­tuţii esenţiale ale filosofiei de afa­ceri a corporaţiilor, iar capi­ta­lul străin propune o nouă cul­tură, o introducere în ritmul glo­balizării, spune Ludwik So­bo­lewski, preşedintele Bursei de Valori Bucureşti.