Arhivă PDF începând din 1990 I Abonamente Revista 22 I Access Abonați PDF



Grecia, între efectele turismului și ale recesiunii
2018-10-09
0
Cum arată Grecia în vara anului 2018? Care este legătura între turismul industrial și criza economică, ce pare a fi depășită după opt ani grei?

 

Poate că Henry Miller era cam exaltat atunci când scria rândurile ce urmează, dar oricine a fost în Grecia cel puțin o dată știe că un sâmbure de adevăr tot conțin cuvintele sale, fie și pentru că magia bătrânei Elade este dată de farmecul său natural unic: „Ca și cum El ar încuviinţa, Grecia rămâne sub protecţia Creatorului. Se poate ca și ceilalţi oameni să aibă necazurile lor mărunte, dar se simte mâna magică a lui Dumnezeu și, orice ar face sau ar vrea să facă oamenii, Grecia continuă să fie o grădina sacră – și credinţa mea este că va rămâne așa până la sfârșitul lumii“ (Henry Miller, Colosul din Maroussi). Trebuie să recunosc că a treia experiență turistică estivală elenă nu a știrbit cu nimic atracția față de Grecia turistică, ci, dimpotrivă, a cimentat-o. Probabil că trebuie să ai în sânge această chemare către bătrânul leagăn al civilizației europene (chiar cuvântul Europa este de origine greacă) și, mai ales, să depășești schematismul experiențelor turistice standard care se învârt obsesiv în jurul coordonatelor clasice - plaje magnifice, mâncare bună, poate un obiectiv, două turistice care trebuie neapărat bifate. Cum arată Grecia în vara anului 2018? Care este legătura între turismul industrial și criza economică, ce pare a fi depășită după opt ani grei?

 

Grecia este mult mai dependentă de industria turistică față de alte țări din Uniunea Europeană (precum Franța, Italia sau Spania, care au și alte industrii foarte performante, spre deosebire de eleni). Numărul turiștilor a început să îngrijoreze autoritățile, pentru că el crește foarte repede de la an la an, ajungându-se în 2018, conform previziunilor, la un maximum istoric de când se strâng date statistice în acest domeniu: 32 de milioane de oameni (de trei ori mai mult decât populația țării) au venit sau vor veni, au petrecut sau vor petrece timp și sigur au cheltuit și vor cheltui bani în Grecia. În ultimii trei ani, numărul turiștilor a crescut anual cu două milioane, astfel încât mulți își pun întrebarea: este Grecia capabilă să facă față? Din altă perspectivă, guvernul grec și autoritățile locale nu prea au avut de ales, căci, din 2010, de când criza a afectat dramatic țara, obligată să apeleze la trei pachete financiare acordate de UE și FMI în valoare totală de 289 miliarde de euro, turismul a fost centura de siguranță care a permis ţării să nu se afunde și mai rău într-o recesiune ce părea fără sfârșit. Turismul produce 18% din PIB-ul Greciei, iar din cinci eleni unul lucrează în industria turismului, ceea ce, dacă stai să observi insulele, e drept, dominate de turism și turiști, pare chiar prea puțin. Primarul insulei Santorini, una dintre cele mai vizitate din Grecia, conștientizează limitele pe care trebuie să le impună dezvoltării turismului, căci insula de numai 76 de km pătrați găzduiește anual două milioane de turiști, forţându-l să limiteze numărul turiștilor care debarcă în Santorini la numai 8.000 zilnic. În plus, numărul turiștilor din Asia și mai ales din China s-a dublat față de 2017, profitându-se și de deschiderea liniei aeriene directe între Beijing și Atena. E imposibil să nu remarci faptul că în turism se muncește din greu încă de la vârste fragede. Greu de găsit o tavernă unde să nu fie angajați pe perioada vacanței doi-trei adolescenți care se învârt seara ca niște titirezi încărcați cu farfurii și pahare. Și o fac pentru salarii destul de mici (în jurul sau sub 500 de euro).

 

https://revista22.ro/files/news/manset/default/foto-codrut-1-1480.jpg

Lefkada - Golful Nidri

 

E drept, s-au strecurat grecii cam fraudulos în Uniunea Economică şi Monetară, însă acest pas s-a dovedit cât se poate de înțelept, căci tocmai ajutorul Uniunii Europene a împiedicat prăbușirea țării după 2010. Dacă ar fi rămas la drahmă, aceasta s-ar fi devalorizat dramatic, afectând mult mai direct contribuabilul grec, și așa foarte nemulțumit de măsurile draconice, luate de autoritățile supuse presiunii creditorilor internaționali. Care au produs rezultate, chiar dacă nu au fost deloc iubite de eleni. Țara a revenit la o creștere economică robustă, șomajul s-a diminuat (de la 27% la puțin sub 20%, ceea ce oricum este mult), uriașul deficit bugetar a fost eliminat, ajungându-se chiar la un excedent bugetar, rara avis în finanțele grecești care, în mod istoric, sunt împovărate (chiar din primii ani de la obținerea independenței de stat, grecii au fost împrumutaţi de occidentali, pentru că altfel fragilul stat elen risca să se prăbușească). Demonii populiști stau la pândă, căci și în Grecia vor fi în curând alegeri, iar premierul elen Tsipras, șeful partidului Siriza, este un alt politician în căutare de voturi, declarând că „acum ar fi cazul să ne ocupăm din nou de asistența socială“, domeniu față de care avea mâinile legate până de curând de către instituțiile creditoare externe. Cam ca în cazul României, unde se toacă banii pe pomeni electorale sigure, chiar între anii ciclului electoral, Iannis Sturnaras, guvernatorul Băncii Centrale a Greciei, avertiza: „Grecia încă are un drum lung de parcurs. Dacă dăm înapoi față de ceea ce am realizat acum sau în viitor, piețele financiare ne vor abandona și nu vom mai fi capabili să refinanţăm împrumuturile cu dobânzi sustenabile“. Relațiile atât de tensionate cu Germania s-au îmbunătățit simțitor, cel puțin la nivel oficial, probabil și ca urmare a unor promisiuni financiare (de reducere a dobânzilor la creditele luate), astfel încât Grecia a fost de acord cu cererea Berlinului de a-i prelua pe migranții care ar fi depus cerere de azil în Grecia, dar ar fi ajuns în Germania.

 

Anul acesta am fost în Lefkada, unde am observat asaltul turiștilor români care par că s-au săturat de insule mai apropiate de România, dar mai puțin spectaculoase, fiind șocat de faptul că primul concetățean întâlnit pe plaja din Vasiliki era chiar un adept hotărât al shaormelor cu de toate, cam pe la 120 de kile, rumegam marele paradox istoric sau marea răzbunare. Dacă mai bine de un secol elita elenă din Fanar a exploatat cu mult succes resursele celor două principate dunărene valahe (unii dintre reprezentanții acestor dinastii strângând bani care le-au ajuns și nepoților), dar nu numai, acum, românii își iau într-un fel revanşa, luând cu asalt Grecia. Iar elenii, ospitalieri cum sunt, nu se supără, pentru că banii românilor sunt la fel de buni precum ai englezilor sau chinezilor, iar ei nu fac mofturi.

https://revista22.ro/files/news/manset/default/foto-codrut-2-1480.jpg

Lefkada - Plaja Agiofilli

Tipic balcanic, și prima mea conversație cu patronul pensiunii unde am stat s-a sfârșit tot pe cărările întortocheate ale politicii, eu (de)plângând distrugerea luptei anticorupție de la București, care ne oferea măcar speranța unei țări normalizate, iar el condamnând incapacitatea politicienilor lui de a face față incendiilor care tocmai făcuseră 80 de victime. La finalul întâlnirii mi-a făcut un cadou tipic, tradițional: o sticlă de vin alb sec inscripționată cu numele satului Vasiliki. De altfel, acesta este unul dintre obiceiurile lor care de regulă îi surprinde pe români: cum să dai/servești ceva gratuit? Căci românul știe foarte bine că nimic în viață nu este dat de pomană. Însă grecul este mai șiret și, chiar dacă este evident că tot clientul plătește, impresia contează. Rare sunt tavernele care nu oferă ceva gratuit, fie că este o felie de pepene, fie o bucată de pâine cu unt. E drept, asaltul turistic pare a-și spune cuvântul și în această privință, și ei fiind tentați s-o lase mai ușor cu această tradiție. Greu de precizat dacă și cât de excedaţi sunt și grecii de acest asalt, care mi-a fost dovedit și de faptul că într-o banală zi de joi trei nave de croazieră, înţesate cu turişti, făceau exact același traseu în jurul insulelor de lângă Lefkada. Iar fiecare debarcare a unui grup rezulta în cel puțin două milioane de fotografii. Dacă criza economică pare a-i fi învățat ceva pe greci, în schimb, guvernul român de după 2016 pare a fi uitat cu desăvârșire acea experiență, iar viitorul se anunţă problematic. Însă Joyce avea perfectă dreptate în Ulise: „Grecii! spuse iarăși. Kyros! Strălucitor cuvânt! Vocale pe care semiţii și saxonii nu le cunosc. Kyrie! Aureola intelectului. Kyrie eleison! Făcătorul de closete și constructorul de cloacă nu vor fi niciodată stăpânitorii spiritului nostru“.

TAGS :
Comentarii
Total 0 comments.
Recomandari
1194
 Bref
 Media Culpa
 Numarul Curent
DESENAND (CA) LUMEA
 Vis a vis
 Scrisori de la cititori
 Prieteni 22