Timpul sfidării se subțiază

Poziția critică a Comisiei de la Veneția față de modificarea codurilor penale și legile justiției era previzibilă, o puteau anticipa toți liderii politici care s-au calificat la locul de muncă în tehnica abuzării justiției. În frunte cu ministrul Toader au ales, ca de obicei, calea bătătorită a sfidării. Răspunsul răspicat al Comisiei - amendamentele la codurile penale trebuie refăcute cap-coadă pentru că, așa cum au ieșit din mâinile PSD-ALDE, pun justiția între paranteze și anticorupția pe butuci - nu a primit nicio replică inteligibilă. Nada. Să fi zis careva măcar de formă: facem cum ziceți voi, deși ne stați ca osul de pește în gât. Aș! De aici se înțelege că strategia va fi aceeași din ultimul an: câinii latră, noi ne vedem de ale noastre, caravana penală merge înainte.

Apogeul bătăii de joc l-au atins postările pe Facebook ale lui Tudorel Toader, scrise într-un stil care într-o lume normală l-ar trimite fie acasă, fie la spital. Deocamdată e într-un convenabil concediu. Programate să se autodistrugă după o oră, postările se adresează superior imbecililor care „nu vor să priceapă“ cum devine chestia cu OUG 92, Comisia de la Veneția și rapoartele acesteia. De fapt, fiecare înțelege ce vrea: Dragnea că Tudorel îi face jocurile până la capăt, deci nu-i cazul de remaniere, mai ales după ce președintele Iohannis i-a cerut politicos demisia, procurorii vizați de ordonanță că face un pas în spate din moment ce spune că „OUG este o lege civilă, și nu penală, iar pe cale de consecință se înțelege faptul că nu poate retroactiva, nu afectează stabilitatea dobândită în condițiile legii!“. Spanac pentru tot poporul! Ministrul Toader, uns cu toate alifiile politice posibile, știe bine că, dacă procurorii DNA cu sub 10 ani vechime și fără concurs vor rămâne în funcție, încălcând astfel parșivul articolul 7 din OUG, orice acte vor face aceștia în viitor în dosarele pe care le instrumentază se vor transforma în bombe în mâinile inculpaților. Își imaginează oare cineva că va exista vreun „penal“ care să nu profite de existența articolului (pe care e clar că Toader nu-l va clinti din OUG până nu-i spune CCR și poate nici atunci) și să nu conteste în instanță actele făcute de procuror? Metoda o vedem deja pusă la treabă în afacerea protocoalelor, inculpații înghesuindu-se să ceară anularea probelor. S-au găsit deja câțiva judecători să zică da, deși protocoalele nu figurează încă în vreo ordonanță și nici ilegale nu sunt. În cazul cu vechimea și concursul procurorilor de la DNA din OUG 92, legea nu retroactivează, dar va pune în pericol viitorul dosarelor. Sau măcar mai bagă niște bețe în roate.

Trebuie să recunoaștem, ce-i al lor e pus deoparte, arta sfidării a atins perfecțiunea sub binomul paralel Dragnea-Tudorel. S-ar putea scrie romane fluviu, face filme horror, documentare, cursuri pentru studenți. Codurile penale, de exemplu, au 64 de articole declarate neconstituționale în totalitate sau pe bucățele, că băieții lucrează en gros. Credeți că Iordache-Nicolicea-Șerban nu știau de la început cum stă treaba? Evident că știau, că atâta îi duce și pe ei capul, dar sfidarea moarte n-are, ceva folositor și pentru Dragnea tot rămâne până la urmă. Problema e însă alta, bate vânt de nebunie, condamnatul în primă instanță a deschis fronturi cât pentru zece armate: proces împotriva completelor de cinci judecători la ÎCCJ, contestație făcută de Dăncilă la CCR pe același subiect, alta a lui Iordache pe protocoale, debarcarea lui Lazăr, epurarea DNA de procurorii post-Stănoiu, interzicerea protestelor spontane, alea care au dărâmat până acum guverne, ordonanțe și alți lideri apucați. E semn rău. Dar dispariția autocraților nu e niciodată lină. Pe 8 noiembrie Dragnea are termen la ÎCCJ, șmecheria cu avocatul nu ține și a doua oară, așa că fie își pune piciorul în ghips, fie se sinucide prin fular ca Năstase, fie dă amnistia. Timpul sfidării se tot subțiază. Nu doar pentru el.

Chiar și pentru fostul premier-sindicalist, Victor Ciorbea, care a vândut avocățește poporul, luminița de la capătul tunelului, pe care oricum n-a zărit-o nimeni, și propria conștiință cui a dat mai mult. Deși mulți au intuit că disponibilitatea omului la compromis este direct proporțională cu împrumutul de la bancă pentru viloiul din Floreasca, la licitație a câștigat, normal, PSD, specializat în achiziționarea marilor caractere de consistența moluștelor. Ciorbea și-a luat atribuțiile de avocat pe persoană fizică și a plecat la Miami, la nepoței, departe de ordonanțe și tămbălău. Cum mandatul i se termină în nici un an (aprilie 2019), până atunci va face sluj pentru Dragnea și salariul de 36.000 de lei/lună. Așa că cei care speră că va contesta la CCR vreo ordonanță neconvenabilă acestuia pot să-și ia gândul.

Până și președintele Iohannis dă semne timide că e dispus să-și pună sfidarea în stand-by. Nu de alta, dar sondajele încep să-l bage în seamă pe Cioloș, care a ajuns la 17% doar făcând prezență publică. A treia zi după Pompei, președintele a descoperit ordonanța lui Tudose, i-a cerut politicos demisia și a chemat partidele la consultări în deal. Motive sunt, și nu de ieri de azi: eterna justiție intrată în comă, președinția Consiliului UE, rezoluția din noiembrie, remanierea guvernului Dragnea-Dăncilă. Aici e aici! România trebuie să iasă cu fața curată din această scurtă încercare. Va accepta Iohannis un troc (Dăncilă rămâne premier și se schimbă câțiva miniștri-cheie) care îi va umfla, iarăși, pânzele lui Dragnea? Întrebarea e: mai are Dragnea ce da la schimb?