DNA critica dur Ordonantele lui Iordache: Lupta anticoruptie devine ineficienta

Iulia Mincu | 21.01.2017

DNA a transmis, vineri seară, ministrului Justiţiei un punct de vedere cu privire la proiectele de modificare şi completare a Codului penal şi a Codului de procedură penală, precum şi pentru graţierea unor pedepse, prin două ordonanţe de urgenţă ale Guvernului.

Pe aceeași temă

 

 

 DNA susține că "modificarea cadrului legislativ în regim de urgenţă şi în lipsa unor analize obiective care să ateste o nevoie socială imperioasă este nejustificată", noteaza HotNews.ro. Procurorii DNA arată că modificările propuse ar altera echilibrul pe care legislaţia penală trebuie să îl realizeze "între nevoia societăţii de a trage la răspundere toate persoanele care au săvârşit infracţiuni şi drepturile fundamentale ale persoanelor cercetate ori aflate în executarea pedepselor aplicate".

 

 

 

 


Despre propunerile de modificare a Codului penal şi Codului de procedură penală
 

 

1. Proiectele OUG încalcă mai multe articole din Constituţie.

 

”Se încalcă disp. art. 115 din Constituţie privind delegarea legislativă. Art. 115 alin. 1 din Constituţie prevede că Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Or, conform art. 73 alin. 3 lit. h) din Constituţie, infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se reglementează prin lege organică. Mai mult, alin. 4 al art. 115 din Constituţie arată că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. În consecinţă, dezincriminarea, schimbarea conţinutului constitutiv al unor infracţiuni şi modificarea felurilor şi limitelor pedepselor nu pot face obiectul ordonanţei de urgenţă. Se încalcă disp. art. 73 alin. 3 lit. i) din Constituţie privind felul actului de modificare a Codului penal. Potrivit art. 73 alin. 3 lit. h) din Constituţie, infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se reglementează prin lege organică”, arată procurorii.



2. Se depăşesc limitele motivelor din preambulul OUG și ale modificărilor cerute de decizii CCR



”Deşi în preambul se invocă existenţa deciziilor Curţii Constituţionale nr. 603/2015 şi 405/2016, modificările ce se doresc a fi operate depăşesc cele statuate de instanţa de contencios constituţional. Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 603/2015 s-a constatat că sintagma „raporturi comerciale” din cuprinsul dispoziţiilor art. 301 alin. 1 din Codul penal este neconstituţională. Însă, prin proiectul de ordonanţă de urgenţă se înlătură din norma de incriminare şi variantele alternative „pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură”. Totodată, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016 s-a constatat că dispoziţiile art. 246 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. 1 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”.

 

Însă, prin proiectul de ordonanţă de urgenţă se tinde la modificarea mult mai amplă a textului incriminator prin limitarea urmărilor la producerea unui singur rezultat (paguba materială), introducerea unui prag cantitativ (mai mare de 200.000 lei), adăugarea unei condiţii de tragere la răspundere penală (plângerea prealabilă) şi schimbarea regimului sancţionator (reducerea semnificativă a pedepsei închisorii şi inserarea pedepsei alternative a amenzii)”, potrivit procurorilor DNA.

De asemenea, reprezentanţii DNA susţin că efectele denunţului sunt limitate, ”aspect necuprins în preambulul proiectului ordonanţei de urgenţă”.

 

 

3. Nu este respectata Strategia Naţională de Apărare a Ţării

 


”Este de remarcat că Strategia Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2015-2019 prevede la pct. 59 că unul dintre riscurile la adresa apărării şi securităţii îl reprezintă nerealizarea obiectivelor de dezvoltare a României, care poate fi generată, între altele, de proliferarea corupţiei. Strategia Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2015-2019 aşază corupţia în categoria vulnerabilităţilor, arătând că aceasta vulnerabilizează statul, generează prejudicii economiei şi afectează potenţialul de dezvoltare a ţării, buna guvernanţă, decizia în folosul cetăţenilor şi comunităţilor, precum şi încrederea în actul de justiţie şi în instituţiile statului, iar în plan extern, persistenţa corupţiei are impact negativ asupra credibilităţii şi imaginii ţării noastre”, arată DNA.
 

 

4. Invocarea Directivei UE privind prezumtia de  nevinovatie  este nelegala


De asemenea, procurorii mai spun că invocarea Directivei UE 2016/343 şi a Consiliului din 9 martie 2016 ca temei al fundamentării proiectului de OUG privind modificarea Codului penal şi de procedură penală este complet eronată: "Conform Capitolului I, art. 1 din Directivă, Directiva prevede norme minime comune cu privire la anumite aspecte privind prezumţia de nevinovăţie în cadrul procesului penal, respectiv dreptul de a fi prezent în cadrul procedurilor penale, şi în niciun caz nu face referire la graţiere sau la conţinutul incriminator al unor infracţiuni. Pe cale de consecinţă invocarea art. 8, al. 4 din Directivă, ca temei al modificării unor acte normative prin OUG, apare ca fiind chiar nelegală. Conform art. 14, al. 1 din Directivă, transpunerea Directivei are ca termen data de 01.04.2018, ceea ce permite aprecierea că graba cu care s-a procedat la modificările legislative are un cu totul alt temei decât respectarea întocmai a directivei invocate. Suplimentar, arătăm totodată că potrivit art. 14, al. 1 şi 2 din Directivă, statele membre au obligaţia de a trimite Comisiei textul principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de directivă. Este interesant de aflat dacă Statul Român sau Guvernul României a comunicat Comisiei aceste aspecte”.
 

 

5.  Dezincriminarea abuzului in serviciu ar face ineficientă lupta împotriva corupţiei
 


Despre abuzul în serviciu, procurorii DNA spun că ”o reacţie blândă faţă de acest gen de fapte ar face ineficientă lupta împotriva fenomenului de corupţie”.

”Prin sancţionarea infracţiunii de abuz în serviciu la pedeapsa cu închisoare alternativ cu pedeapsa amenzii practic se conduce spre derizoriu conduita abuzivă a funcţionarului în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul inculpatului. (...) O reacţie blândă faţă de acest gen de fapte ar face ineficientă lupta împotriva fenomenului de corupţie şi ar genera neîncredere în capacitatea justiţiei de a reacţiona la astfel de fenomene, punându-se în pericol ordinea publică. Trebuie menţinută actuala abordare mult mai restrictivă prin care se sugerează faptul că orice încălcare abuzivă, chiar şi minimă, prin care se aduce o încălcare a intereselor legitime ale unei persoane este incriminată penal”, arată DNA.

De asemenea, procurorii mai arată că dezincriminarea faptelor de abuz în serviciu care provoacă o pagubă mai mică de 200.000 lei ”ar constitui o veritabilă încurajare pentru comiterea repetată de către funcţionari, cu intenţie a unor fapte de abuz în serviciu, care ar provoca prejudicii apropiate valoric de plafonul respectiv, dar care nu l-ar depăşi, în vederea obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase materiale, în condiţiile în care asemenea exercitări ilegale ale funcţiei ar putea atrage cel mult răspunderea disciplinară şi civilă; de altfel, apreciem că în contextul socio-economic actual, un prejudiciu (suportat de către persoana vătămată) şi respectiv un folos (obţinut de către funcţionar sau de către altul) de 200.000 lei nu reprezintă o chestiune deloc neglijabilă ori cu o gravitate atât de redusă încât să excludă antrenarea răspunderii penale. Limita prejudiciului – raportat la existenţa unui anumit cuantum – ar scoate în afara ilicitului penal faptele săvârşite cu ocazia unor achiziţii directe făcute de autorităţi (prin fragmentarea/împărţirea valorii contractului până la limita la care aceasta ar fi infracţiune)”, susţin procurorii.
 

 

6. Doar cu plingere pealabila, o greseala


Reprezentanţii DNA spun că ”este total greşit” ca urmărirea penală a faptei de abuz în serviciu să se realizeze doar la plângere prealabilă. 

”Interesul societăţii este ca persoana care a săvârşit o infracţiune să fie identificată, judecată, condamnată şi să-şi execute pedeapsa, iar interesele individuale ale persoanelor, sunt ca niciunul dintre drepturile şi interesele lor să nu fie încălcat prin conduita abuzivă a persoanelor însărcinate cu desfăşurarea unor anumite atribuţii de serviciu. Pe de altă parte, în cele mai multe cazuri formularea unei astfel de plângeri este imposibil de realizat în condiţiile în care subiectul pasiv este Statul, respectiv unităţile administrativ teritoriale, servicii publice reprezentate de însuşi făptuitorul care nu are nici un interes să se defere justiţiei”, mai arată procurorii.

Totodată, procurorii DNA mai spun că ”existenţa plângerii prealabile ca şi condiţie de procedibilitate şi pedepsibilitate este în contradicţie majoră cu gravitatea faptei raportat, cel puţin, la cuantumul pagubei materiale mai mare de 200.000 lei. Aceasta ar limita drastic posibilitatea de intervenţie a organelor statului în restabilirea echilibrului social în cazul în care persoana vătămată ar alege să rămână în pasivitate. (...) Sub aspectul sesizării infracţiunii vor fi lipsite de dreptul material la acţiuni: Curtea de Conturi a României, Direcţia Generală Antifraudă /ANAF; Corpul de control al Primului Ministru, corpurile de control constituite la nivelul ministerelor, organele Ministerului de Interne, organele de urmărire penală”.

 


7. Dezincriminarea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, greşită
 

 


8.  Noua incriminare a conflictului de interese ”face imposibilă sancţionarea funcţionarului care, de exemplu, atribuie contracte unei persoane de la care beneficiază, ca particular, de foloase, ceea ce reprezintă o gravă încălcare a standardelor de integritate pe care funcţionarii trebuie să le respecte şi care poate constitui o formă de mascare a mitei date tocmai pentru atribuirea contractului respectiv. (...) Apreciem soluţia propusă ca fiind abuzivă”.
 

 

9. Limitarea depunerii denunţului într-un anumit termen împiedică cu bună ştiinţă activitatea judiciară

”Depunerea denunţului în termen de 6 luni la organul de urmărire penală competent nu constituie un criteriu obiectiv şi rezonabil, aşa încât nu justifică aplicarea unui tratament juridic diferenţiat denunţătorilor sub acest aspect. Deşi completările aduse reglementării denunţului sunt situate în Codul de procedură penală, acestea reprezintă o normă de drept penal, deoarece au efecte în planul răspunderii penale. Stabilirea unui termen în care denunţul trebuie formulat şi a necesităţii depunerii lui la organul de urmărire penală competent vor afecta în mod substanţial comportamentul subiecţilor de drept penal. Este cunoscut faptul că, mai ales în materia infracţiunilor de serviciu, o persoană s-ar putea afla în situaţia de a se teme să formuleze denunţ împotriva unui superior cât timp acesta din urmă se află în funcţie”, afirmă reprezentanţii DNA.

Procurorii spun că modificările propuse ”vor îngreuna extrem de mult descoperirea faptelor de corupţie săvârşite anterior lunii iulie a anului 2016, ceea ce echivalează cu o dezincriminare de facto a acestor fapte”.

”Prin reglementarea propusă se împiedică cu bună ştiinţă activitatea judiciară, rolul Ministerului Public într-o societate democratică, ca fiind acela de a apăra interesele generale ale socităţii, ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor”, arată DNA.

 


Despre proiectul de OUG pentru graţierea unor pedepse
 

 

1. Singura autoritate care poate decide graţierea colectivă  este Parlamentul.

 

”Actul normativ, în întregul său, instituie privilegii şi este discriminatoriu, fără nicio justificare obiectivă, încălcându-se dispoziţiile art. 16 din Constituţia României privind egalitatea în drepturi, nu urmează raţiunea legilor de graţiere anterioare (Legea nr. 137/1997 şi Legea nr. 543/2002), singura concluzie plauzibilă fiind aceea că scopul său este favorizarea anumitor persoane condamnate”.

 

 

2 Proictul privind graţierea încălcă mai multe dispoziţii din Constituţie şi că ”adoptarea unei astfel de ordonanţe de urgenţă nu este necesară în raport de situaţia actuală din penitenciare”.
 

 

3  Nu se diminueaza populaţia din penitenciare

 

Potrivit raportului al activitate al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor pe anul 2015, persoanele care execută pedepse aplicate pentru infracţiuni contra patrimoniului reprezintă aproximativ 50% din această populaţie, în condiţiile în care respectivele persoane sunt exceptate de la graţiere; în schimb, nu sunt exceptate de la graţiere persoanele condamnate pentru infracţiuni asimilate celor de corupţie, în condiţiile în care persoanele condamnate pentru comiterea infracţiunilor de corupţie reprezintă aproximativ 1% din populaţia penitenciarelor, ceea ce nu ar conduce la o decongestionare a sistemului penitenciar; de asemenea, nu sunt exceptate de la graţiere persoanele condamnate pentru infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de art. 8 şi art. 9 din Legea nr. 241/2005, care, în decursul timpului, au produs importante consecinţe negative asupra bugetului de stat, fiind calificate, ca şi infracţiunile de corupţie, drept ameninţări la adresa siguranţei naţionale”, potrivit DNA.
 

 

4 Starea penitenciarelor nu justifică extinderea efectelor graţierii asupra pedeapselor cu amenda, pedepselor suspendate condiţionat sau sub supraveghere



5. Pragul de 5 ani închisoare pentru pedepsele propuse spre graţiere este unul nejustificat de larg, inclusiv în raport de nivelul mediu al pedepselor cu închisoare cu executare dispuse în mod definitiv de instanţele penale”.
 


”Fără o justificare obiectivă, dispoziţiile art. 2 se aplică tuturor infracţiunilor (inclusiv celor exceptate de la graţiere, prin art. 3 alin. 4), deci şi celor de violenţă, viol, corupţie, etc., nefiind impusă nici obligaţia achitării prejudiciului în termen de 1 an, sub sancţiunea revocării graţierii. Drept urmare, persoanele în vârstă de peste 60 de ani sunt graţiate în parte indiferent de faptele comise, fără a le fi impusă obligaţia acoperirii prejudiciului, indiferent de starea lor materială (pot deţine averi semnificative)”, arată DNA.

Procurorii mai spun că ”sunt graţiate toate pedepsele cu amendă, fără a se stabili un plafon maxim, aşa cum se stabileşte în cazul pedepselor cu închisoarea, ceea ce înseamnă că voinţa politică este de a se renunţa la executarea pedepselor pecuniare indiferent de cuantumul lor”.

Reprezentanţii DNA mai spun că se impunea ca achitarea prejudiciului ”să fie o condiţie prealabilă graţierii”.

În concluzie, procurorii DNA spun că ”iniţiatorul prezentului act normativ nu are printre priorităţi combaterea evaziunii fiscale, având în vedere că aplicarea de sancţiuni disuasive şi efective (cu executare) este una dintre condiţiile esenţiale pentru atingerea acestui obiectiv”.

 

 

 

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22