Pe aceeași temă
Presupun ca, pregatindu-se sa ocupe luna noiembrie cu numeroase greve, inclusiv generale, liderii de sindicat din sectorul public (educatie, administratie publica si sanatate) au mizat pe o pierdere de popularitate a guvernului liberal cu numai cateva zile inaintea alegerilor generale. Ei spera ca, speriat de acest tsunami de proteste sindicale, guvernul va da inapoi: va repune in drepturi legea de crestere a salariilor in educatie. Odata acest punct castigat, nici viitorul guvern nu va mai putea anula sporurile salariale si va trebui sa negocieze pentru sporuri similare si in celelalte sectoare bugetare. Cred ca sindicalistii si-au facut un calcul gresit.
Asa imi explic si de ce presedintele Basescu – care nu-i chiar cel mai bun prieten al liberalilor – le-a cerut sindicalistilor sa-si amane protestele pentru dupa alegeri. Dar orbiti probabil de sentimentul lui „acum ori niciodata“, poate si impinsi de la spate de politicienii din PSD si PD-L, liderii de sindicat au decis sa mearga inainte. Eroare!
Mai intai, e probabil ca pierderile de voturi liberale printre profesori vor fi compensate din plin de castiguri din partea salariatilor din sectoarele private. De ce ar vedea acestia cu ochi buni o greva care, in cel mai bun caz, va aduce salarii mai mari celor care oricum au posturi sigure, cand ei, in conditiile de fata, nu le mai pot obtine nici pe unele, nici pe celelalte? Deja au inceput concedieri in unele fabrici care lucreaza pentru export in UE, iar aceste reduceri de personal vor continua cu siguranta. Cat despre mariri de salariu – nici pomeneala in acest moment! Invidia si resentimentul nu ar trebui subestimate, mai ales in populatia noastra, unde solidaritatea intre categorii si grupuri sociale are un coeficient redus. Dar acest resentiment va juca in favoarea PNL, asa cum candva juca in favoarea PSD. Apoi, riscurile de inflatie nu sunt absurde – dupa cum se vede deja –, iar dificultatile de creditare sunt deja prezente. Pe scurt, pentru toti cei care au credite, care lucreaza la patron, care nu au sanse sa obtina un salariu mai mare pentru a acoperi inflatia previzibila, pozitia ferma a guvernului liberal, oricat de antipatica si chiar ilegitima dintr-un anumit punct de vedere, nu poate fi decat salutara si exista destule sanse ca multi dintre ei sa ingroase voturile peneliste.
Dar grevele insele din sectorul public si mai ales preconizatele greve generale sunt – as zice – aproape un cadou pentru liberali. Ele vor crea un mare disconfort printre mai toti cetatenii de la oras, in special – fie ca este vorba despre parinti care nu au cu cine sa-si lase copiii in timpul orelor de scoala, fie ca este vorba despre pensionari, care nu-si vor mai primi pensiile din cauza grevei celor din administratie, fie ca este vorba despre cei care au treburi la primarie, la casele de sanatate, la administratiile financiare etc. Consecinta va fi ca o mare parte a publicului va avea un sentiment sporit de frustrare fata de profesori si functionari. Ei se vor intreba, pe buna dreptate, de ce acestia nu doboara guvernul la urne, daca nu sunt de acord cu politica lui, si prefera sa creeze dezordine cu zece zile inainte de alegeri. Iar aceasta cu atat mai mult, cu cat celelalte mari partide le sustin revendicarile. Grevele, mai ales cele generale, nu au fost niciodata populare in Romania, iar acestea, tinute inainte de alegeri, vor fi cu atat mai putin. Ca sa nu mai vorbim ca functionarii publici au reputatia de coruptie si ineficienta, iar profesorii si lucratorii din spitale sunt suspectati ca „primesc atentii“ cu care isi chivernisesc veniturile. Rezultatul va fi ca liberalii vor aduna voturi de peste tot, iar „majoritatea tacuta“ va veni inspre ei. Marele perdant va fi, cred, PD-L, care, la fel ca si liberalii, dar spre deosebire de PSD, se bazeaza pe electoratul urban, care va fi cel mai serios afectat de greve.
Desigur, adversarii, mai ales din PD-L, pot incerca sa spuna cat de rau a administrat guvernul bugetul, cate erori a facut aliindu-se cu PSD-ul, cat de multi bani a risipit pe clientii politici, cat de multa coruptie, injustitie exista din vina lor etc. Se intelege ca e mult adevar aici. Dar, in momente de incertitudine, oamenii sunt mai putin interesati de istorie, fie si recenta; ei vor sa stie ca isi vor pastra puterea de cumparare acum si maine si ca vor avea in continuare un loc de munca. Or, tocmai asta le promit liberalii acum, refuzand cu incapatanare sa puna in aplicare legea de crestere a salariilor din educatie. Iata un guvern, in fine, responsabil – vor spune multi. Adevarat, sunt corupti, sunt pungasi etc., dar acum par sa fie singurii care se opun ferm unui haos economic si social general.
In fine, mai este si rolul de victima in care a ajuns guvernul si PNL. Atacat din toate partile, de sindicate, PSD, PD-L, Basescu etc., dar confirmat in tezele sale economice de situatia economica internationala, guvernul pare victima unei conspiratii interne; or, rolul de victima prieste in România, asa cum s-a vazut in cazul lui Traian Basescu, cu conditia ca aceasta sa stea ferm pe pozitii.
Asadar, guvernul poate dormi linistit!