Andreea Pora

Cum se va finaliza aceasta a doua criza majora prin care trece PSD in decurs de doar zece luni si care sunt variantele pe care le are la indemina presedintele Iohannis?

Cel de-al doilea razboi dragnian izbucnit la patru luni de la incheierea primului nu are nicio logica politica. Cum nu a avut nici primul. Si atunci, si acum ni se spunea ca este vorba de cea mai performanta guvernare din istoria Romaniei, ca programul economic e demn de premiul Nobel si ca poporul, daca e ascultator, va trai ca la sinul lui Avraam.

Speriat că scapă sindicaliștii de sub control, Dragnea pare că amână spectacolul ghilotinării lui Kövesi și ulterior a întregului DNA.

Iohannis e obligat să-și reevalueze prioritățile și să opteze între ieșire sub scut sau un salt mortal cu penalii de gât.

Dragnea știe că, dacă face un singur pas înapoi, e pierdut. Și nu-l va face de data asta. E ori, ori. Adică ori el și mafia, ori România.

Prin comparație cu perioada Năstase sau Geoană, PSD-ul epocii Dragnea a devenit nefrecventabil.

Chiar daca Dragnea e convins ca ”ceea ce s-a pornit nu se va opri”, mai ales ca a pornit atitea, bine ar fi sa nu treaca ”linia rosie”, aia de care tot el vorbea. Il vedem ca isi tot umfla muschii, face antrenamente cit e ziua de lunga la Gadea, dar nu invata din propriile prostii. Sa-ti trasezi singur linii rosii, e una dintre ele.

Dragnea și antecesorii lui au reușit să produca un mutant, o „Românie mică“ după chipul și asemănarea PSD.

Două lucruri pot stopa marșul contrareformelor pesediste: remobilizarea străzii și, ca de obicei, prostia, agresivitatea și saltul de cangur peste toate liniile roșii ale liderilor partidului-stat.

Actiunea de masacrare a legilor justitiei la care asistam este un episod cu mult mai grav decit cel al Ordonantei de Urgenta 13 pentru ca nu urmareste sa scape de justitie niste inculpati de lux, ci loveste chiar in miezul acesteia.

Eliberarea lui Voiculescu e doar un mesaj, ușor însă de decriptat de infractori. E pasul înapoi care poate deschide drumul. Și totuși, pare mai mult de atât.

Dragnea nu mai are timp, se simte încolțit, devine tot mai periculos și dispus să arunce România în aer pentru a-și păstra libertatea.

Încolțit în ultima săptămână din toate părțile, furios și disperat, bolnav de conspiraționită, decis să calce în picioare România întreagă pentru a-și salva pielea, Dragnea devine un pericol public. Ce poate face președintele pentru a limita potențialul distructiv al acestui personaj cocoțat în vârful puterii? În pofida aparențelor, destule.

Sefa DNA e urita de moarte de toata suflarea mafiota care a acaparat statul. Kovesi a devenit o belea pe capul celor care stiu ca risca sa dea socoteala pentru hotiile trecute si viitoare.

Lui Kövesi i se pot reproșa multe, însă în actuala criză trebuie admis că nu poate fi tolerată existența în DNA a unor procurori-cârtiță, care își înregistrează pe furiș colegii și șefii și îi dau în primire televiziunilor mogulești.

Era clar că Iohannis avea toate motivele să nu-l accepte pe Tudose. De ce l-a acceptat totuși preşedintele, când avea o marjă mai mult decât acoperitoare pentru un refuz?

Indiferent cine va câștiga, lupta pentru putere s-a declanșat în PSD și nu va mai putea fi oprită.

Disperarea lui Dragnea care vede cum ii fuge de sub picioare intreaga cariera politica- daca motiunea de cenzura cade, e terminat in partid, nu va dura mult pina cind oportunistii care se gudura acum la picioarele lui ii vor face felul- atinge zilele acestea paroxismul.

Ce ghinion pe partidul asta sa ajunga sa fie condus de unul ca Dragnea! Dupa Ponta e ca saritul din lac in put.

În spatele marilor perdele de fum nu se ascund doar rateurile unei guvernări pafariste și interesele punctuale ale celor aflați la cuțite cu legea, ci și păsări de pradă care dau târcoale democrației și rup cu pliscul bucăți tot mai mari din ea.

Liviu Dragnea e din ce in ce mai hotarit sa scape de premierul Sorin Grindeanu, caruia i-a cerut in citeva rinduri demisia si pe care il ameninta cu retragerea sprijinului politic.