Andreea Pora

Afișând o relaxare disproporționată cu amploarea conflictului declanșat de singura sa rivală de calibru din partid, Dragnea a lăsat senzația că a ieșit, ca și altă dată, victorios din CEx-ul de la Neptun.

Satisfacția prost ascunsă cu care Dragnea, Tăriceanu și camarazii au salutat scrisorica lui Giuliani este de înțeles. Marile spirite și interese s-au întâlnit la jumătatea oceanului într-un nou triunghi al Bermudelor unde ar fi trebuit să dispară penalii ”inocenți” cu tot cu statul paralel.

Ce a urmat după ora 23 a serii de 10 august va rămâne un reper de brutalitate, alături de mineriade, în istoria ultimilor 29 de ani. Regimul Dragnea și-a mai înscris o „izbândă“ în palmaresul antidemocratic.

Pentru PSD, vara poate fi sfetnic bun, când nu dă lovituri de palat, are timp să croșeteze planuri alternative cu toate literele alfabetului.

Cu aerul de inocență nevindecabilă, ochii goi și un etern zâmbet lipit pe față, spune senină tâmpenii cu o frecvență mortală. Dăncilă a devenit simbolul național al imposturii, etalon al prostiei cu muc și sfârc, vedeta și muza nației.

Aura de invincibilitate a lui Dragnea începe să se facă praf. Jocurile nu-i mai ies și asta o văd în primul rînd tovarașii săi de drum.

În pofida tuturor dovezilor, EVZ continuă să mintă susținând că revista 22 a ascuns pagina a doua din celebra ”listă a celor 200” de colaboratori ai Securității, pe care figurează istoricul Lucian Boia.

Dragnea e în război cu toată lumea și va avea de ales între pușcărie și ordonanță de urgență. Iohannis, în schimb, nu e în razboi cu nimeni, așteaptă precum chinezii pe malul apelor tulburi. Ce, nici el nu știe prea bine.

Dragnea și ai lui trăiesc într-o bulă a cărei rezistență la realitate trece toate testele.

Motiunea de cenzura a opozitiei are sanse mici, desi vine intr-un moment critic pentru Liviu Dragnea-condamnarea la 3 ani si jumatate de inchisoare-si pe fondul acumularii tensiunilor in societate.

Esecul motiunii de cenzura usureaza asaltul lui Dragnea asupra Codului penal, arata slabiciunea sistemica a opozitiei, mareste divizarea societatii si il pune pe presedintele Iohannis intr-o situatie si mai complicata.

”Nu mă sperie nici Iohannis, nici Hellvig, nici Pahonțu, nici Kovesi, nici Băsescu, nici Ponta, nici Oprea, nici alții”. Nu îl sperie decât pușcăria. Îl sperie de moarte. A înnebunit de frică.

Exista premisele ca Dragnea sa declansaze razboiul civil pentru a scapa de condamnare. Nu mai are nimic de pierdut. S-ar putea sa-l opreasca partidul de frica sa nu piarda alegerile. Steaua lui Dragnea insa apune, orice ar face.

Dragnea si camarila par loviti de stenahorie. Ameninta, insulta, schimonositi de ura si frica, tot ce este nepesesdist in tara asta. Nu mai au nicio limita, sunt dispusi, cum tot repeta Marele Vataf, sa ”mearga pina la capat”.

Ce va face președintele Iohannis după amenințările și insultele publice ale lui Dragnea?

Mitingul organizat de PSD s-a vrut o demonstratie de forta. Din punctul de vedere al mobilizarii, a fost o reusita- peste 180.000 de membri si simpatizanti PSD au umplut Piata Victoriei. Pe de alta parte, mitingul a fost un rateu. Cinci motive:

Probabil nu-și dă seama. Dar va fi primul și ultimul. Îl pritocește de vreun an, tot amenință că aduce sute de mii de pesediști la București. Acum vreo lună, l-a luat valul și a plusat cu milionul de s-au speriat locotenenții. Băi, Liviule, șezi blând, că nici cu tancul nu scoatem atâția. Știau ei ce știau. Nu-i ușor.

Cei care au crezut (și poate mai cred) că PSD își va rupe singur gâtul, că trebuie doar să aibă suficientă răbdare pentru a vedea cadavrele adversarilor plutind la vale pe râu au primit o lecție dură. La vale va pluti România, dacă PSD mai rămâne mult la putere.

S-a terminat? E gata? A învins armata ticăloșilor? După decizia Curții Constituționale de miercuri nu puțini sunt cei care spun că așa stă teaba și că mare lucru n-ar mai fi de făcut.

Cruntă ironie! Ponta a ajuns speranța dezrobirii de Dragnea-Dăncilă, un democrat sadea și un patriot preocupat de soarta țării. Să fim serioși!

S-a intrat într-o logică a războiului cu PSD. Actori - președintele și PNL - care au stat mai mult în expectativă au decis să devină alt fel de jucători.