Stefan Vianu

Împreună cu mulți alții, mi-am pus speranța în mișcarea politică a lui Dacian Cioloș, care a devenit între timp Partidul Libertății, Unității și Solidarității (PLUS)

Mulți politicieni care nu au făcut altceva decât să participe la un vast proces de manipulare a maselor – și câți oameni inteligenți și cultivați au devenit, sub presiunea acestei masive manipulări, „mase“ – denunță deficitul de democrație al „erei Traian Băsescu“.

În țara în care doctoratele se produc pe bandă rulantă și în care profesori plagiatori se simt la ei acasă, nu putem nega că reformele sunt în continuare necesare.

Pentru două sute de milioane de euro pe an și câteva sute de locuri de muncă pentru localnici  la Roşia Montană merită distruse dealuri, galerii romane, slăbite și cu timpul distruse casele în urma exploziilor?

Bucureştiul posedă un imens potenţial turistic pe care decidenţii actuali îl distrug livrând cartierele istorice în ghearele rechinilor imobiliari. Turiştii nu vin să vadă parcări, pasaje subterane, clădiri noi în cartierele unde se află (pentru cât timp?) casele vechi, ci vin să privească chiar acele case, să descopere un loc, inseparabil de o identitate, de o istorie care îi determină forma.

Apărută recent, cartea lui Daniel Mahoney, Aleksandr Soljeniţîn. Dincolo de ideologie, este mai mult decât o carte despre scriitorul rus, ea pare scrisă din interiorul gândirii sale. Mahoney nu descrie doar conţinutul operei, ci surprinde mişcarea acestei gândiri în cel puţin două direcţii. Primul strat al gândirii soljeniţiene

Obiecţia conform căreia consideraţiile privitoare la o politică economică justă nu ar fi de resortul societăţii civile trebuie respinsă categoric. Societăţii civile nu îi pot fi străine preocupările ce ţin de interesul vital al naţiunii.

Cum se face că oameni înzestraţi cu raţiune preiau în mod mecanic formulele unei grupări politice pe care ei înşişi o califică drept execrabilă?