Afganistan şi Mali: riscuri majore pe termen lung

Atâta vreme cât în diverse zone ale Orientului Mijlociu Extins există conflicte, instabilitate şi haos, interesele de securitate ale Occidentului sunt direct şi masiv ameninţate.

În Mali, ca şi în Afganistan, evoluţiile politico-strategice au acum două straturi distincte. La suprafaţă există un segment al realităţii care generează o oarecare cantitate de optimism: în Mali, ofensiva islamiştilor ra­dicali pare a fi fost oprită, iar în Afganistan, afirmă do­cu­mente oficiale occidentale, in­surgenţa scade continuu în in­tensitate. Există însă şi un alt strat al realităţii, acela com­pus din elemente ignorate de mulţi comentatori şi care, lu­ate împreună, conturează o perspectivă pe termen lung ex­trem de îngrijorătoare pentru întreg Orientul Mijlociu Extins, ca şi pentru lu­mea occidentală din care face parte şi Ro­mâ­nia.

În Mali, după o ofensivă rapidă a islamiştilor ve­niţi dinspre nordul ţării, situaţia pare, con­form unor relatări de presă, să se fi stabilizat întrucâtva. În ultimele zile, aviaţia de luptă fran­ceză i-a lovit continuu pe rebeli, obli­gân­du-i să abandoneze înaintarea înspre capitala Bamako. Mai multe ţări din Uniunea Africană au început, la rândul lor, să trimită trupe în Ma­li, relatează Reuters. Aşa de exemplu, joia trecută, 160 de militari din Burkina Faso i-au înl­ocuit pe francezi în posturile de pază din preaj­ma unui mare pod peste râul Niger. In­ter­venţia islamiştilor străini în Mali a fost con­dam­nată şi de către înalţi clerici musulmani de la Bamako, care se declară în favoarea unei interpretări mai moderate a Coranului. În plus, există şi informaţii le­gate de faptul că au apărut fi­suri în cadrul mişcării isla­mis­te care are centrul de gre­u­ta­te în nordul statului Mali. Unii tuaregi par a fi interesaţi – cel puţin la nivel declarativ – de demararea unor negocieri cu occidentalii şi cu ofi­ciali­tă­ţile de la Bamako, având ca obiectiv declarat, pe termen lung, chiar proclamarea indepen­den­ţei acestei părţi a statului Mali. O cantitate notabilă de optimism poate trezi şi reacţia po­pu­laţiei din Mali la vederea militarilor francezi: bu­curie, dans pe străzi, strigăte puternice ca­re cer francezilor „să nu mai plecaţi nicio­da­tă“.

În Afganistan, afirmă documente oficiale ale Pentagonului, lucrurile merg încă şi mai bine. Atât de bine încât, scrie revista Time, ame­ricanii au început deja să-şi depoziteze o par­te din echipament, muniţie şi armament în pes­te 90.000 de containere. Bunurile care tre­buie evacuate din Afganistan până în 2014 au o valoare totală de peste 36 miliarde de dolari, iar transportarea lor în SUA va costa al­te 5,5 miliarde. Conform unui document in­ti­tulat Report on Progress Toward Security and Stability in Afghanistan şi publicat în de­cem­brie 2012, o astfel de retragere nu e una pre­cipitată şi lipsită de noimă, întrucât inten­si­tatea insurgenţei „a scăzut faţă de momentul de apogeu din 2010“.

Dar, dincolo de toate aceste elemente care con­turează un tablou predominant optimist, se află numeroase şi foarte grave probleme, ca­re cresc continuu. În cazul din Mali, există de­ja relatări, transmite Reuters, conform că­rora unităţi militare ale regimului de la Bama­ko ar fi comis atrocităţi îngrozitoare împotriva civililor tuaregi. Tot în cazul malian, nu e de­loc clar în ce măsură cei aproximativ 5.000 de militari ai Uniunii Africane care vor fi im­plicaţi în stabilizarea zonei au instruirea, do­tările şi sistemul logistic absolut necesare pen­tru a putea acţiona într-adevăr cu succes pentru o perioadă lungă de timp. În plus, efor­tul pentru pacificarea ţării costă bani. La 29 ianuarie urmează să aibă loc, în Etiopia, o conferinţă internaţională care va cere ţărilor bogate, transmite tot Reuters, 340 de mi­li­oa­ne de euro pentru Mali. Aşa cum ştim însă, astfel de conferinţe nu izbutesc totdeauna să disponibilizeze toate sumele necesare unor operaţiuni internaţionale majore. Dar, chiar şi în măsura în care banii aceştia ar fi de îndată strânşi, ei reprezintă o cifră ridicol de mică: să nu uităm că Mali este o ţară cu o suprafaţă de 1,24 milioane de km pătraţi (adică de pes­te cinci ori mai mare ca România) şi cu o po­pu­laţie de 15,5 milioane de oameni. Iar 340 de milioane euro înseamnă nimic altceva decât securitate suplimentară în valoare de doar 22 de euro pe cap de locuitor.

În Afganistan, aproape la fel, foarte nu­me­roa­se sunt elementele care provoacă îngrijorare. De la aşa-numitele insider attacks şi până la se­rioasele critici aduse regimului Karzai de li­deri importanţi ai opoziţiei interne, diverse seg­mente ale puzzle-ului afgan par a sugera că, după retragerea occidentalilor, în 2014, exis­tă şanse serioase pentru recăderea ţării în haos şi, poate, pentru izbucnirea unui nou război ci­vil. Şi, atâta vreme cât în diverse zone ale Orientului Mijlociu Extins există conflicte, in­stabilitate şi haos, interesele de securitate ale Occidentului sunt direct şi masiv ameninţate.

* Florin Diaconu este conferenţiar la FSPUB şi senior researcher la IDR.