Pe aceeași temă
Scandalul interceptărilor realizate de NSA are toate şansele să crească în intensitate, afectând nu doar relaţiile externe ale SUA, ci şi percepţia opiniei publice asupra puterii şi ţelurilor Americii.
Este posibil ca telefonul cancelarului german Angela Merkel să fi fost ascultat de către serviciile secrete ale SUA încă din anul 2002, afirma la sfârşitul săptămânii trecute Reuters, citând un raport publicat în Der Spiegel. Raportul în cauză afirmă şi că National Security Agency (NSA) conţine şi o structură numită Special Collection Service (SCS). Iar SCS relata, într-un document datând din 2010, citat de Spiegel, că are „o ramură de spionaj neînregistrată legal“ în cadrul Ambasadei SUA de la Berlin, precum şi că, dacă existenţa şi dimensiunile operaţiunilor de interceptare ale SCS şi CIA ar deveni cumva publice, s-ar produce „serioase pagube pentru relaţiile SUA cu un alt guvern“.
Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung a publicat, la rândul său, un material din care rezultă că preşedintele SUA, Barack Obama, n-ar fi ştiut nici cât de ample sunt dimensiunile interceptărilor realizate de NSA şi nici cine sunt cei monitorizaţi. Dacă această ipoteză se confirmă, atunci vom fi confruntaţi cu situaţia, greu de înţeles, în care şeful celui mai puternic stat din lume a scăpat complet de sub control serviciile secrete, care nu mai funcţionează ca instrumente îngrădite de lege, ci îşi stabilesc în mod discreţionar agenda de lucru. Oricum, Obama şi-a cerut scuze încă de miercurea trecută, atunci când Angela Merkel l-a sunat ca să ceară lămuriri, afirmă o sursă din rândurile personalului cancelarului german, citată de Der Spiegel. Ceea ce se întâmplă acum nu reprezintă însă decât un fel de vârf al icebergului. Încă de acum câteva luni apăruseră rapoarte – scrie Reuters – care indicau că NSA ar fi montat microfoane în clădiri de birouri unde lucrează înalte oficialităţi ale Uniunii Europene, precum şi că acelaşi serviciu secret american ar fi monitorizat sau interceptat, doar „în Germania, într-o lună obişnuită“, cam „o jumătate de miliard de convorbiri telefonice, e-mail-uri şi alte mesaje scrise“.
În Europa, interceptările realizate de NSA au generat imediat reacţii iritate ale liderilor politici, ca şi ale presei. Cancelarul Merkel l-a sunat, aşa cum am amintit deja, pe preşedintele Obama, pentru a cere explicaţii. Ştim că staff-urile ambilor lideri refuză, cel puţin deocamdată, să comenteze conţinutul exact al convorbirii în cauză. Cancelarul german a declarat însă, la Bruxelles, făcând trimitere la NSA: „E nevoie să avem încredere în aliaţii şi partenerii noştri... Şi repet, a-ţi spiona prietenii nu e deloc acceptabil“. În cursul acestei săptămâni, Berlinul va trimite în SUA „şefi ai serviciilor de informaţii“ pentru „a căuta răspunsuri“ la întrebările legate de activităţile NSA, mai relatează Reuters. „Momente de tensiune“ au apărut, recunoaşte Departamentul de Stat, şi în relaţiile cu alte „state aliate“, dintre care presa insistă asupra Franţei şi Italiei.
Preşedintele Parlamentului European, social-democratul german Martin Schulz, a cerut deja, în mod explicit, ca urmare directă a scandalului interceptărilor efectuate de NSA, suspendarea negocierilor cu SUA pe tema unui acord de liber-schimb. „Există anumite standarde... care trebuie respectate, altfel nu are sens să mai discutăm unii cu alţii“, a spus Schulz.
Reacţii de protest faţă de activităţile NSA au avut loc şi în SUA. Sâmbăta trecută, sute de oameni au mărşăluit prin faţa Capitoliului, purtând pancarte pe care puteau fi citite inscripţii de tipul „Opriţi spionajul în masă!“ sau „Scoateţi-l din priză pe Big Brother!“, relatează CNN şi BBC. Ştim şi că manifestarea a fost organizată cu implicarea directă a unei mari coaliţii ad-hoc, intitulată „Nu ne mai supravegheaţi!“, alcătuită din aproximativ 100 de ONG-uri şi companii; coaliţia a cerut deja Congresului SUA „să ia măsuri imediate pentru a opri“ interceptările şi monitorizările, precum şi „să furnizeze o dare de seamă publică în legătură cu programele de colectare de date ale NSA şi FBI“, transmite Reuters.
Rămâne de văzut, desigur, ce se va întâmpla în zilele imediat următoare, în condiţiile în care Der Spiegel vorbeşte despre un document secret din 2010, care făcea referire la nu mai puţin de 80 de staţii de monitorizare şi interceptare ale NSA şi CIA, aflate peste tot în lume, inclusiv la Paris, Madrid, Roma, Praga, Geneva şi Frankfurt. The Guardian afirma, şi el, că NSA a monitorizat convorbirile telefonice avute de „35 de lideri din întreaga lume“, după ce numerele acestora, împreună cu alte peste 160 de numere de telefon ale unor persoane importante din străinătate ar fi fost furnizate serviciului secret „de către o oficialitate din altă instituţie guvernamentală a SUA“. În aceste condiţii, scandalul interceptărilor realizate de NSA are toate şansele să crească în intensitate, afectând foarte serios nu doar relaţiile externe ale SUA, ci şi percepţia opiniei publice asupra puterii şi ţelurilor Americii.
* Florin Diaconu este conf. univ. dr. la FSPUB şi senior researcher la IDR.
