Pe aceeași temă
Problema populaţiei rome ajunge în atenţia publică, urmare a unor situaţii conflictuale, determinate de politici guvernamentale discriminatorii sau conflicte interetnice: proiecte de ghetoizare a cartierelor rome (după modelul oraşului Usti nad Labem din Republica Cehă), amprentarea emigranţilor de etnie romă (Italia), expulzare forţată (Franţa), unităţi paramilitare antiromi (ale partidului naţionalist Jobbik în Ungaria). Discursul xenofob care stigmatizează populaţia romă ca sursă a problemelor sociale (expansiune demografică, caracteristici comportamentale), economice (evaziune fiscală, furt, corelate cu impactul asupra bugetului public) şi politice (imaginea proastă a unei ţări; diluarea identităţii naţionale) prin simpla caracteristică rasială a devenit normă socială. În varianta rasist-benignă, „ţiganul“ este un personaj oarecum simpatic, definit prin abilitatea de a şmecheri sistemul.
De o săptămână, Bulgaria se confruntă cu conflicte interetnice care au ca ţintă populaţia de etnie romă (reprezentând între 375.000, în statisticile oficiale, şi până la 750.000, în cele neoficiale, din populaţia ţării). După căderea comunismului şi în contextul conflictului din fosta Iugoslavie, modelul etnic bulgar a fost prezentat ca un exemplu de toleranţă rasială de politicienii bulgari, de oficiali europeni şi de academicieni. Ocazionalele tensiuni interetnice au fost interpretate ca rămăşiţe ale politicilor de asimilare forţată impuse de Partidul Comunist, în anii ´80. Succesul electoral în 2005 al partidului naţionalist ATAKA, condus de Volen Siderov, promovând un discurs explicit xenofob (propunând exilul forţat al populaţiei de etnie turcă, trimiterea pe Lună a romilor sau transformarea lor în săpun), a pus sub semnul întrebării veridicitatea toleranţei interetnice, arătând mai curând că ce lipsea nu era intoleranţa, ci existenţa unui actor politic care să o exprime. Numărul acestora a crescut, unele fiind animate de un discurs esenţialmente segregaţionist antiromi. Uniunea Naţională Bulgară, partidul de extremă dreapta Gvardia / Garda (condus de Boian Stankov, aka Boian Rasate) şi Iniţiativa Civică „Drepturi şi responsabilităţi egale“ sunt cunoscute prin demonstraţii de eliberare a Bulgariei de sub „teroarea romă“ şi instigarea atacurilor de skinheads asupra cartierelor de romi.
Problema acută
Scânteia care a declanşat conflictul din septembrie 2011 s-a produs în satul Katuniţa, în apropiere de Plovdiv. Un conflict de lungă durată între familia Petrov şi clanul baronului local Kiril Raşkov, aka Ţarul Kiro, s-a soldat cu moartea tânărului Anghel Petrov (19 ani), călcat de un minivan, condus de unul dintre nepoţii ţarului. Cu câteva zile înainte, poliţia locală îl convocase pe ţarul Kiro în urma unei reclamaţii făcute de unchiul victimei, Veselin Petrov, ameninţat cu moartea de ţar, împreună cu soţia şi mama sa, Sofia Petrova, fost primar al satului. Ca primar, Petrova îi ceruse ţarului Kiro să elibereze 74 hectare aparţinând municipalităţii, pe care le ocupa şi utiliza ilegal. În urma accidentului, sătenii furioşi au incendiat proprietăţi ale ţarului (inclusiv vila-palat), fiind nevoie de poliţie pentru a-l escorta afară şi proteja împreună cu familia.
Cazul Katuniţa nu este însă doar rezultatul unui accident rutier intenţionat. Victima este de etnie bulgară, agresorul de etnie romă. La această ecuaţie etnică se adaugă un mic imperiu financiar, construit ilegal şi nesancţionat juridic. Activităţile ilicite ale ţarului Kiro (în special comerţ cu alcool şi vânzare de voturi) au prosperat de douăzeci de ani, fără constrângeri sau investigaţii ale autorităţilor, indiferent de culoarea politică a guvernului. Plasarea personajului deasupra legii, afişându-şi nestingherit averea, a alimentat tensiunea la care s-a adăugat dimensiunea etnică („Nu o să lăsăm un şef mafiot, pe deasupra ţigan, să ne dicteze! Nu există lege pentru el! Nici tribunal! Îi cumpără pe toţi cu valize de bani!“).
Conflictul s-a extins repede. Ministerul Afacerilor Interne identifica pe 30 septembrie 7 oraşe cu potenţial etnic exploziv: Sofia, Plovdiv, Varna, Pazangic, Veliko Târnovo, Blagoevgrad şi Kiustendil. Grupuri de manifestanţi, cu predilecţie tineri, au scandat sloganuri moderate („Drepturi egale şi responsibilităţi pentru toţi“) sau explicit rasiste („Turcii sub cuţit / Ţiganii săpun“). Atacuri organizate împotriva populaţiei rome au determinat autorităţile să utilizeze unităţi ale poliţiei antidemonstraţii (acuzate de Amnesty International de pasivitate în noaptea de 24 septembrie). Poliţia a arestat 350 de persoane după două nopţi de violenţe, caracterizate de ură rasială. Sâmbătă, la Sofia, 2.000 de persoane au demonstrat împotriva corupţiei, a „statului ţigănesc“ şi a crimei organizate, reprezentată de romi (s-ar traduce că reţelele de crimă organizată conduse de bulgari, deloc neglijabile ca număr, putere financiară şi violenţă sunt patriotice). Premierul Borisov şi preşedintele Pârvanov au convocat Consiliul Naţional de Securitate.
Problema latentă
Presa bulgară denunţă eşecul politicilor de integrare şi fragilitatea instituţiilor statului înlocuite uşor de legea gloatei. Jurnaliştii acuză legăturile dubioase dintre autorităţi şi figuri ale lumii interlope, oficializând un regim în care ultimii beneficiază de clemenţa legii, în schimbul suportului electoral exprimat în voturi sau bani. Consolidarea puterii şefilor de clan mafiot (bulgari, romi sau turci, acumulând averi prin trafic cu persoane sau comerţ ilegal) a condus la crearea unor state în stat, unde legea nu se aplică.
Ţarul Kiro trata Katuniţa ca pe o proprietare privată, în care îşi impunea voinţa prin forţă şi prin bani. Acuzat oficial de fraudă fiscală (în prezent în arest în Asenograd), se zvoneşte că ar fi gata să plaseze 100.000 de leva în buzunarele celor capabili să-l scape de proces. Deşi lipsiţi de probe, jurnaliştii suspectează că ţarul Kiro ar fi printre donatorii Ministerului de Interne (finanţarea privată fiind o practică legalizată a ministerului) şi că s-ar bucura de protecţie la nivelul biroului procurorului central şi al guvernului. Reacţia străzii la cazul ţarului Kiro este un sindrom al unei frustrări sociale adânci, alimentate de un cocteil exploziv: inegalitate economică, corupţie şi rasism.
Elita politică tratează subiectul în contextul alegerilor prezidenţiale şi locale din octombrie. Cazul Katuniţa s-a aflat pe agenda parlamentului, ocazie de acuze reciproce, dar nu de măsuri. Viceministrul Afacerilor Interne, Veselin Vucikov, a declarat că mulţi politicieni l-ar fi protejat în trecut pe Raşkov (în schimbul suportului electoral), dar că niciunul nu aparţine partidului de guvernământ. Opoziţia susţine că premierul Borisov şi partidul său nu sunt străini în anturajul ţarului Kiro, capabil să asigure votul în bloc al electoratului rom din zonă. Guvernul este în defensivă, având în vedere că a venit la putere cu un mesaj anticorupţie şi cu promisiunea de a eradica abilitatea şefilor crimei organizate de a se sustrage legii. Premierul Borisov a apreciat că situaţia este stimulată politic, dând şansa politicienilor să joace cartea etnică. O şansă exploatată fără dificultate de ATAKA, care incită direct la ură etnică (biroul procurorului general al Sofiei a fost sesizat de distribuirea materialelor electorale explicit rasiste).
Stimulat politic şi găsindu-şi justificare în inegalitatea în faţa legii şi discrepanţa economică, rasismul latent la adresa romilor persistă. Absorţia termenului „rom“ în vocabularul curent este o schimbare de formă, nu de substanţă. Imaginea rămâne: hoţi de buzunare, tâlhari, murdari, puturoşi (şomajul, pe alocuri peste 50%, fiind interpretat exclusiv ca evidenţă a refuzului de a lucra), prost educaţi, cu o mulţime de copii trăind din asistenţa socială. Este notoriu în Bulgaria că în cartierele de romi facturile la apă şi electricitate rămân neplătite, funcţionarii publici motivând că le este frică să le execute. Cum măsuri de tipul tăierii electricităţii sau apei riscă critici ale ONG-urilor sau UE, autorităţile preferă să ignore o problemă înţepenită într-un cerc vicios şi care enervează. Faptul că un număr semnificativ al participanţilor la violenţele stradale sunt adolescenţi arată că şcoala ca instituţie n-a reuşit mai nimic în cadrul proiectelor educative de toleranţă interetnică, multe sponsorizate de Uniunea Europeană1. Legile „polietnice“ ale Guvernului Borisov (includerea reprezentanţilor minorităţilor la toate nivele administrative) nu rezolvă problema rasismului la nivelul cetăţeanului de rând. Reacţiile de genul „bine le fac, că merită“ (care nu sunt limitate la Bulgaria) denotă o mentalitate de vigilantism primar, rezultatul a douăzeci de ani de tranziţie, în care legea a fost pliată intereselor personale. Cetăţeanul de rând este convins că legea nu se aplică şi reacţionează la violenţă cu violenţă. În cazul Katuniţa, un cetăţean bulgar a încălcat legea (că se întâmplă ca el să fie de etnie romă este o chestiune de evidenţa populaţiei). Problema romă nu se va rezolva în violenţe de stradă, expresii ale unei societăţi care nu reuşeşte să comunice şi care, frustrată de impotenţa legii de a impune ordine socială, recurge la agresivitate.
Analiză de Emil Cohen, Fundaţia Toleranţa, http://m.trud.bg.
Citeste si despre: tiganii bulgari, problema roma, criza sociala, violente interetnice, coruptia din politie.
