Luat peste picior de Putin, Obama e gata de război

„Avem şi noi planuri acolo“, declara – relatează The Guardian – spre sfârşitul săptămânii trecute preşedintele rus Vladimir Putin, la Summit-ul G20, contrazicându-l şi ironizându-l – deliberat şi public – pe preşedintele american Barack Obama în legătură cu situaţia din Siria. În acel moment, navele americane de luptă din Mediterana, Marea Roşie şi Marea Arabiei erau deja gata de acţiune împotriva unor obiective strategice din Siria. Între timp, mai multe nave militare ruseşti au plecat spre apele siriene, iar secretarul de stat al SUA încerca, tot la sfârşitul săptămânii trecute, la Paris, să convingă lideri din lumea arabă să se alăture unei acţiuni militare contra Damascului.

SUA au deja, în Mediterana de Est, cinci dis­trugătoare mari din clasa Arleigh Burke. Fie­care dintre acestea are un deplasament ma­xim de 9.217 tone şi poate lansa, în suc­ce­siune rapidă, până la 90 de rachete (antiaeriene, de cro­a­zieră, antisubmarin). Dacă, să zicem, 50% din numărul to­tal al rachetelor aflate acum la bordul celor cinci dis­tru­gă­toare americane sunt de cro­a­zieră, navele în cauză pot lansa, împreună, nu mai pu­ţin de 225 de Tomahawk-uri împotriva unor ţinte siriene. Tot în Mediterana de Est se află şi o navă americană de asalt şi debarcare, USS San Antonio, cu câteva sute de militari din U.S. Marine Corps la bord, afirmă Je­ru­sa­lem Post. Mai spre Vest, în Mediterana Cen­trală, U.S. Navy are mai multe submarine cu propulsie nucleară, care, de asemenea, pot lan­sa împotriva unor ţinte din Siria zeci de ra­chete de croazieră. În Nordul Mării Arabiei se află un portavion american, care are la bord peste 70 de avioane de luptă foarte moderne. În Marea Roşie se află, încă de săptămâna tre­cută, un alt portavion al SUA care, şi el, poate lovi cu forţă devastatoare diverse obiec­tive militare vitale pen­tru re­gimul criminal al lui Assad.

Siria poate conta în primul rând pe un sistem antiaerian con­sistent, alcătuit – es­ti­mează RIA Novosti – din aproa­pe 900 de rachete an­tiaeriene, unele dintre ele ex­trem de mo­der­ne, ca şi din 4.000 de tunuri antiaeriene de diverse tipuri. E puţin probabil că aceste arme pot doborî rachete de croa­zieră ce zboară la altitudine joasă, dar ele ar putea da de furcă avioanelor de luptă, dacă acestea vor fi folosite. În plus, estimează sur­se occidentale, printre care şi Fox News, si­ri­e­nii au în jur de 70 de rachete ruseşti antinavă performante, de tipul P-800 Yakhont, dar acestea au o rază de acţiune relativ mică, de cel mult 300 de mile marine. Sirienii par să-şi fi redizlocat multe unităţi mi­litare, trimi­ţându-le în mod deliberat în zone intens lo­cuite, astfel încât orice atac american să pro­voace, inevitabil, multe victime cola­te­rale.

Rusia a trimis spre Siria crucişătorul purtător de rachete Moskva, nava-amiral a flotei mi­li­tare din Marea Neagră, mai multe nave de de­barcare, o navă antisubmarin, precum şi o na­vă de spionaj radio-electronic (intelligence-ga­thering ship), numită Priazovye, a cărei plecare din Sevastopol şi trecere prin Bosfor e confirmată de Interfax şi AFP. Priazovye es­te capabilă, între altele, să detecteze cu mare precizie poziţiile navelor americane, ca şi mo­mentul lansării unor rachete de croazieră sau de alte tipuri, putând astfel avertiza, la ne­voie, regimul lui Bashar al-Assad că un atac masiv se va produce în mai puţin de o oră.

Una dintre dificultăţile majore pe care va tre­bui să le depăşească un eventual atac occi­den­tal împotriva Siriei, menit să reducă sem­nificativ capacitatea regimului Assad de a fo­losi şi în continuare arme chimice, constă în faptul că autorităţile de la Damasc au dis­per­sat deja, în peste 50 de zone diferite, sto­cu­rile de aproximativ 1.000 de tone de gaze de luptă pe care le au. Cel puţin aşa susţine BBC, care cita la 8 septembrie un raport bazat pe da­te furnizate de serviciile de informaţii tur­ceşti, ale unor ţări arabe şi ale unor state occi­dentale.

În plus, există riscul extinderii şi escaladării ne­­controlate a unui foarte probabil conflict mi­­litar. Ştim, bunăoară, că mişcarea şiită Hez­bol­lah intenţionează să apere Damascul, dar şi să atace Israelul, dacă primeşte dispoziţii în acest sens din partea Iranului, relatează Je­ru­salem Post. Israelul a testat cu succes, la 3 sep­tem­brie, împreună cu SUA, fiabilitatea sis­te­melor sale antirachetă, relatează ziarul Haa­retz.

* Florin Diaconu este conferenţiar dr. la FSPUB şi senior researcher în cadrul IDR.