Pe aceeași temă
Care este semnificația evenimentelor pe care le vedem în ultimele zile la Chișinău?
Este un eveniment de importanță crucială, a doua revoluție pe care o experimentează Republica Moldova în perioada postcomunistă. Prima a fost revoluția twitter din 2009, încheiată cu retragerea de la putere a președintelui Vladimir Voronin și a partidului communist coordonat de acesta.
Acestă revoluție este puțin mai neobișnuită pentru spațiul ex-sovietic pentru că preluarea puterii s-a făcut prin negocieri în cadrul parlamentului și nu ca urmare a unor proteste masive, așa cum s-a întâmplat în ultimii ani în Ucraina sau Armenia. Aceste evenimente reprezintă sfârșitul epocii Plahotniuc în R. Moldova, sfârșitul unui regim oligarhic, mafiot care a preluat aproape total structurile instituționale ale statului.
În general Moldova este percepută și descrisăca un stat capturat controlat de oligarhul Vladimir Plahotniuc. Descrieți sistemul Plahotniuc și sistemul său informal de putere prin care controlează Moldova.
Pentru a înțelege mai bine acest sistem trebuie să avem în minte câteva elemente fundamentale ce caracterizează regimurile politice din spațiul ex-sovietic dar și unele aspecte specifice R. Moldova.
Pe de o parte este încrengătura toxică între mafie și politicieni. Plahotniuc este un exponent al mafiei. A coordonat spălarea a 23 miliarde dolari ai mafiei ruse cu ajutorul justiției și băncilor de la Chișinău, devalizarea a 3 bănci din R. Moldova (care a presupus furtul a aprox. 20% din PIB). Deține o arhivă foto-video cu Kompromat (material compromițător) în care se regăsesc politicieni, oameni din servicii nu doar din R. Moldova. Cu ajutorul acestei arhive, prin mituire sau șantaj a reușit să subordoneze Curtea Constituțională, Procurorul general, Centrul Național Anticorupție și chiar și aparatul tehnic de lucru al parlamentului (să ne amintim că sâmbătă legislativul și-a desfășurat lucrările cu becurile stinse pentru că secretarul general adjunct al Parlamentului nu a avut curajul să aprindă becurile). Curtea Constituțională este însă exemplul cel mai potrivit pentru a descrie situația. Are 6 membri din care 3 au fost deputați PDM (Partidul Democrat din Moldova), partidul lui Vlad Plahotniuc. Președintele acesteia, Mihai Poalelungi a fost descris de presa independentă ca fiind ”subordonat PDM”.
Pe de altă parte, corupția și lipsa reformelor au ajutat la crearea sistemului Plahotniuc. În R. Moldova reformele au fost începute și întrerupte de ”n” ori. Occidentul a acordat n granturi pentru reforme, dar rezultatele au fost doar ”de suprafață”, recondiționări de clădiri, traininguri și vizite la Bruxelles. În Moldova, corupția este endemică…Dacă ar fi să comparăm situația cu România, cred că este undeva la începutul anilor 1990, nici măcar în perioada sumbră a lui Adrian Năstase. La toate acestea se adaugă și acțiunile mafiei, care se pare că fusese cât de cât eliminată în perioada mandatelor lui Voronin, dar care a fost revigorată sub coordonarea lui Plahotniuc.
În același sunt și câteva aspecte specifice Republicii Moldova.
În primul rind, faptul că este un stat mic, în care toată lumea cunoaște pe toată lumea, în care nu e greu de găsit un fiu, un fin, un naș care are nevoie de o funcție….Și care după ce dobândește funcția e ușor de șantajat sau de mituit pentru ca apoi să ajungă în buzunarul oligarhului. Chiar există instituția cumătriei și ”nășitului extins”. Un copil poate să aibă mai mulți nași acolo. Chiar în cazul Plahotniuc există două situații interesante în acest sens: speakerul parlamentului, Andrian Candu l-a avut ca naș de cununie pe Plahotniuc; nașa de cununie a lui Plahotniuc, Raisa Apolischii este judecător la Curtea Constituțională. Fiind un stat mic, au fost ușor de preluat inslusiv instituțiile locale ale puterii. În doar cîteva luni, PDM a devenit majoritar la nivel local, deși nu câștigase alegerile.
În al doilea rând, este mentalitatea de tip ex-sovietic, comunistă a oamenilor. Frica, suspiciunea fac ravagii în societate. Așa se explică faptul că semi-dictaturii lui Plahotniuc i s-au opus foarte puține organizații de presă și ale societății civile.
Ce explică asocierea forțelor pro-europene cu elementele pro-ruse și în definitiv sprijinite de Moscova de la Chișinău? Existența inamicului comun? Care este numitorul lor comun? Este un mariaj tactic de etapă?
Alianța se explică prin existența unui inamic comun, Vlad Plahotniuc și statul surogat, paralel sau mafiot creat de acesta.
PAS și PPDA (Blocul ACUM) au încercat timp de câțiva ani să convingă actori de la Vest de Prut să îi ajute să scape R. Moldova de Plahotniuc. S-a încercat o mică revoluție în 2015, dar Plahotniuc a triumfat și a reușit să pună în funcție, la miezul nopții guvernul condus de Pavel Filip, un loial al oligarhului. Blocul ACUM asumă viziuni pro-europene, vrea voturi din diaspora occidentală, investigarea fraudei bancare, reformarea justiției. Au pierdut alegerile prezidențiale din 2016 pentru că sub coordonarea lui Plahotniuc transnistrenii au fost duși la vot, în mod organizat, pentru a-l vota pe pro-rusul Igor Dodon. Plahotniuc l-a preferat pe Dodon președinte pentru că este un exponent al sistemului, șantajabil, dispus să negocieze chestiuni problematice pentru viitorul R. Moldova (de exemplu federalizarea). În 2017, sub coordonarea din umbră a lui Plahtoniuc, parlamentul de la Chișinău a votat, cu o majoritatea de conjunctură, înlocuirea sistemului electoral mixt cu unul uninominal, chestiune care a adus dezavantaje majore partidelor din Blocul ACUM.
Dar, Plahotniuc era incomod inclusiv pentru tabăra pro-rusă de la Chișinău, era clar că îl controlează pe liderul acesteia, președintele Igor Dodon. În plus, la alegerile din februarie 2019, socialiștii au obținut doar 35 mandate deși majoritatea sondajelor îi creditau cuîncă 10. Aceste 10 mandate au ajuns la PD sau la alții ce urmau să fie controlați de Plahotniuc (Partidul Șor și 3 independenți).
Aveau forțele pro-europene altă optiune? Asocierea/deal-ul/ monstruoasa coaliție cu socialiștii lui Dodon poate fi o mare capcană, un pact cu diavolul care să ducă la compromiterea forțelor europene. Cum poate ACUM evita un astfel de deznodământ?
Da, este o monstruoasă coaliție. ACUM a dat dovadă de maturitate politică , dar trebuie să vedem faptul că disperarea lor, dar și a majorității cetățenilor R. Moldova era foarte mare, la limita supraviețuirii. Oamenii nu mai pot suporta sărăcia, corupția , plecarea masivă a tinerilor în Occident sau la Moscova pentru o viață demnă (nu neapărat prosperă). Erau conduși, de un mic dictator cu 90% rating negativ. Drepturile omului nu existau, justiția era doar o bâtă politică și mafioată.
Asocierea dintre cele două forțele politice aflate într-un antagonism total la nivel de idei și proiecte a fost totuși coordonată de o înțelegere între trei actori internaționali importanți – SUA, UE și Rusia.
ACUM are o sarcină extrem de grea. Nu trebuie să dezamăgească electoratul pro-european, să nu creeze niciun moment impresia că au trădat cauza și au trecut de partea rușilor. R. Moldova are o istorie politică negativă vastă în acest sens. Dezoligarhizarea este un proces foarte greu, în contextul unui stat total acaparat de corupție. Va fi un proces ce trebuie negociat cu o majoritate parlamentară pro-rusă antagonică…Procesul de dezoligarhizare nu trebuie să se transforme într-o nouă scurtă tranziție a eșecurilor în reforme care să se transforme în capital electoral pentru pro-rușii din PSRM.
Am văzut că în presa de la București s-a speculat o trădare din partea Blocului ACUM, că ar fi negociat cu reprezentatul Mosocovei, D. Kozak , un nou plan de federalizare a R. Moldova. Nu cred că aceste speculații sunt adevărate. Chestiunea a fost supralicitată cu niște filmulețe – Kompromat în care președintele Dodon negocia federalizarea și recunoștea că a primit bani din Rusia pentru a-și întreține partidul. Dar, pentru cine cunoaște evoluțiile politice din R. Moldova aceste lucruri nu sunt o noutate. De altfel, PSRM are chiar pe site-ul oficial un proiect de federalizare. Proiectul e acolo de câțiva ani.
Următoarele alegeri parlamentare vor fi un test foarte greu pentru ACUM, atunci vom vedea dacă acceptarea unui pact cu diavolul a fost o strategie pierzătoare sau nu, dacă R. Moldova a scăpat de balaurul Plahotniuc pentru a se reforma sau a încăput pe mâna unor balauri și mai belicoși.
Ce urmărește Moscova prin unda verde acordată coaliției anti-Plahotniuc? Este puțin probabil că Moscova vrea europenizarea Moldovei. Miza Moscovei este doar internă sau este un semnal mai larg către Europa și Statele Unite?
Cred că Rusia avea posibilitatea de a-l scoate pe Plahotniuc din R. Moldova fără un acord cu Occidentul. Deja justiția de la Moscova pregătise niște dosare pe numele acestuia. În plus era la mijlocul unor rivalității dintre mafiile rusești.
Dar, Kremlinul s-a gândit să dea o mână de ajutorOccidentului care nu a reușit să scape Moldova de Plahotniuc prin mijloace democratice. Cred că prin dosarul Republicii Moldova, Putin dorește să creeze premise pentru alte dosare și negocieri. Cel mai important dintre acestea fiind Crimeea și sancțiunile impuse pentru anexarea acesteia.
Regimul Putin dorește trei lucruri în legătură cu R. Moldova: un regim politic pro-rus, lipsa reformelor și menținerea în sfera de înfluență a Rusiei, un plan de ”soluționare” a conflictului din Transnistria care să fie în avantajul Moscovei și în dezavantajul Occcidentului și al României. Nu dorește europenizarea pentru că R. Moldova poate deveni oricând un exemplu pentru cetățenii Federației Ruse, care și ei sunt sătui de politicieni corupți și sărăcie.
Este acesta și un moment necesar de introspecție și reevaluare privind politica României față de Moldova?
Desigur. România trebuie să reînnoiască în primul rând expertiza pe spațiul ex-sovietic. În al doilea rând este nevoie de o schimbare radicală în ceea ce privește premiesele analizelor care se fac asupra realităților politice și sociale din Republica Moldova. Majoritatea experților din România văd în Moldova doar conflictul români vs ruși, UE și SUA vs. Rusia. Situația nu este chiar atât de simplă, realitățile locale nu sunt doar rezultatul unor influențe geopolitice. Niciun actor extern nu i-a împieditcat pe politicienii de la Chișinău să facă reforme reale. Un alt factor care trebuie luat în calcul sunt rețelele de corupție și clientelare care traversează Prutul. Este deja de notorietate faptul că politicieni de primă mărime de la București au cooperat cu Vlad Plahotniuc sau că statul român întreține publicații din R. Moldova care publică apologii ale oligarhului.
Interviu realizat de Octavian Manea
