De același autor
Revista 22 a ajuns la numărul 1.500. Născută din spuma entuziasmului postdecembrist în 20 ianuarie 1990, ca prim săptămânal independent, revista a primit toate loviturile unei publicații care își apără cu îndărătnicie autonomia și libertatea. N-a pactizat cu partidele pentru a primi finanțări, n-a acceptat compromisuri comerciale nedemne, n-a cedat în fața atacurilor.Toți șefii editoriali care au condus revista - de la Stelian Tănase, Gabriela Adameșteanu, Rodica Palade până la Armand Goșu, Alexandru Lăzescu și actualmente Andreea Pora - au preferat să finanțeze conținutul jurnalistic din publicitate și abonamente. I-au sprijinit tovarășii de condei dispuși să scrie gratis, precum și unii membri ai Grupul pentru Dialog Social, organizația nonguvernamentală care editează revista. La vremea când împlinea două decenii de existență, Vladimir Tismăneanu aducea un elogiu binemeritat publicației la a cărei fondare a fost martor: „Adam Michnik a scris despre istoria demnității, a onoarei în Polonia. La noi, sunt convins, o istorie a demnității românești va include la loc de cinste biografia acestei minunate reviste. În paginile ei s-au desfășurat cele mai importante dezbateri de idei pe teme adeseori spinoase și controversate... 22 a fost și rămâne expresia unei armonii polifonice, a heterogenității roditoare, a repudierii discursului unic propriu corectitudinilor politice, istorice sau etice“.
Au trecut furtuni toxice peste revistă și peste GDS, iscate mai ales din interese politice instrumentate de televiziunile aservite. Antena 3 și RTV au batjocorit neîncetat organizația, revista și pe redactorii ei. Și azi GDS și 22 trec printr-o perioadă de ostilitate politică transmisă de la cel mai înalt nivel: ministrul Culturii promite controale, alte instituții ale statului le hărțuiesc. Se adaugă acestei conjuncturi paradigma schimbată a mass-media în epoca noilor tehnologii, care a silit revista să se reinventeze. Un moment de cumpănă a fost decizia de a renunța sau nu la ediția print, care încarcă bugetul de avarie al revistei. Majoritatea a înclinat pentru păstrarea printului, fie și cu o apariție bilunară, fiindcă analizele de excepție, articolele de opinie semnate de publiciști prestigioși, interviurile sau anchetele culturale necesită o citire răbdătoare, și nu doar lectura frugală de pe dispozitivele digitale. Redacția s-a concentrat totuși pe dezvoltarea siteului https://revista22.ro/ care a ajuns la un număr important de vizualizări și interacțiuni.
Într-un context politic nefericit, cu dificultăți care se adună, cu costuri crescânde și personal redacțional minimal, de ce să reziști? Piața media din România este subdimensionată în privința presei de calitate. Spre deosebire de Ungaria, cu o populație pe jumătate comparativ cu a țării noastre, dar având cinci reviste de calitate aflate pe piață de zeci de ani, la noi săptămânale de analiză politică, socială și culturală sunt doar două: revista 22 și Dilema, cărora li s-a adăugat recent Newsweek România, pe model american, la pachet cu o strategie de marketing și PR adecvate. Revista 22, similară ca structură și influență cu săptămânalul ungar Élet és Irodalom, este unică în felul ei în peisajul românesc. Este patronată de un ONG, ceea ce îi garantează deplina libertate editorială (însă nu și siguranța financiară), livrează cele mai complexe analize de politică externă și internă, precum și anchete culturale excelente, colectează semnăturile prestigioase ale unor jurnaliști și comentatori de top, este citată ca sursă credibilă în mass-media din străinătate, conservă încrederea unui public de elită care continuă să plătească abonamente (cele mai consistente vin din străinătate!). De toate acestea are nevoie un segment de public care respinge mahalaua media, tabloidele ieftine și scandalul. Fiindcă, spunea Tismăneanu, „în vacarmul cotidian, asediați de informații buimăcitoare despre rolul magicienilor în viața politică... 22 menține standardele civilității, ale discursului sobru, ale fermității și moderației, ale orientării constante și consecvente spre Occident... și, în pofida tuturor obstacolelor, continuă să mențină viu și nealterat spiritul independent al societății civile“. Iată de ce putem celebra banala apariție a numărului 1.500 ca dovadă de rezistență culturală și ca izbândă a publicisticii românești. //
