Angela Merkel sub presiunea social-democraților

În ciuda controverselor legate de favorizarea fluxului migraționist masiv din 2015, nu par să existe deocamdată alternative serioase mai tentante în raport cu Angela Merkel pe scena politică germană.

Alexandru Lazescu 28.11.2017

De același autor

 

Cu doar 6-7 luni în urmă, mulți o con­si­derau pe Angela Merkel drept „liderul lu­mii libere“, o titulatură până acum atri­buită practic automat președintelui Sta­te­lor Unite. În mare parte era o expresie a frustrării ge­nerate de declarațiile lui Do­nald Trump pentru care „America First“ înseamnă în egală măsură și un in­teres vizibil redus pentru prezervarea actualei ordini internaționale și a mo­de­lu­lui democrației liberale. Pen­tru că, în ciuda in­con­testabilei sale forțe eco­no­mi­ce (Germania ocupa în 2016 a treia po­ziție în topul exporturilor mon­dia­le, cu 1,34 trilioane de dolari, după Chi­na și SUA), Berlinul nu are anvergura ne­ce­sară în plan politic și militar pentru a ju­ca un astfel de rol. Însă e cert că Angela Mer­kel era văzută ca o ancoră de sta­bi­li­tate geo­politică.

 

Iată că astăzi, după niște alegeri par­la­men­tare pe care le-a câştigat cu un scor de­za­mă­gitor și după eșecul demersului de a for­ma o coaliție de guvernare în trei, cu FDP și cu Verzii, se aud destule voci care pre­văd un sfârșit de capitol pentru can­ce­larul german, care tocmai a împlinit 12 ani de când se află la cârma guvernului de la Berlin. E suficient să trecem în revistă câteva titluri din presa germană - Ora ze­ro: o țară fără direcție, unitate, can­ce­lar? (Der Spiegel); În cădere liberă... sfâr­șitul erei Merkel (Stern); Cât timp mai poate sta Merkel la putere? (Bild).

 

Între timp, a apărut o variantă care ar pu­tea oferi o soluție pentru evitarea unor noi alegeri (Angela Merkel nu agreează so­luția unui guvern minoritar), aceea de a re­­face „marea coaliție“ cu social-de­mo­crații din SPD. Până acum, aceștia, mar­cați de sco­rul ex­trem de prost obținut la ultimele ale­geri (doar 20,5%), res­pin­seseră aceas­­tă formulă, însă, se pa­re, la pre­siu­nea pre­șe­din­te­lui Stein­me­ier (pro­ve­nit din SPD), au anunțat că ar pu­tea intra totuși în dis­cu­ții cu gru­pa­rea CDU/CSU. Dar pentru as­ta cer con­­ce­sii im­por­tante.

 

The Times speculează că SPD ar fi sugerat chiar ca An­­gela Merkel să renunțe la po­zi­ția de cancelar, dar probabil e vorba doar de un balon de încercare. Însă e de aș­teptat ca in­fluenta poziție de mi­nis­tru de Finanțe să fie adusă în discuție ală­turi de adoptarea unor politici dificil de ac­ceptat de către CDU/CSU, în sfera so­cia­lă, fiscală și mai ales în privința imigrației. De exem­plu, SPD se opune fixării unei li­mite ma­xi­male pentru numărul de imi­granți accep­tați anual (lucru convenit deja între CDU și CSU). Ceea ce este probabil o condiție to­tal inacceptabilă, mai ales pen­tru ra­mu­ra bavareză a creștin-de­mo­cra­ților, care au pierdut procente importante în fa­voa­rea AfD, o grupare politică cu o agendă ra­di­ca­lă antiimigrație. Un alt subiect de­li­cat este cel legat de dorința so­cial-de­mo­craților ca Berlinul să răspundă favorabil solicitării Pa­risului de a pune capăt po­li­ti­cii de aus­te­ritate din Europa, ce­ea ce, în ter­meni con­creți, ar însemna ca noul gu­vern să re­nun­țe la politica fi­nan­ciară tra­di­țional pru­den­tă și să ofere eco­nomiilor din sudul con­tinentului accesul la un re­zervor de bani europeni „made in Ger­ma­ny“.

 

Ce se întâmplă în mediul politic german are, evident, reverberații majore pe întreg continentul. Între altele, pentru că, așa du­pă cum recunoaște comisarul german Gunther Oettinger, criza guvernamentală erodează influența Germaniei la Bruxelles. Noua realitate îi oferă un câmp de acțiune fa­vorabil Franței, chiar dacă fără sprijin german, Emmanuel Macron nu are cum să promoveze ambițioasa sa agendă de re­formă a UE. Aceasta din urma este privită cu multă simpatie de SPD și cu destule re­zerve de creștin-democrați. „Macron ac­ționează doar în interesul Franței, însă SPD se amăgește că o face în interesul Europei“, a declarat un ministru din ac­tualul Cabinet Merkel. Între altele, Ber­li­nul crede că el a profitat de actuala criză gu­vernamentală pentru a obține ca Agen­ția Bancară Europeană să se mute de la Londra la Paris, și nu la Frankfurt, cum și-ar fi dorit nemții. „Franța este doar in­teresată de favorizarea băncilor sale. Nu contează cât de mare este prăjitura, ci cât de mare e porția destinată Parisului.“ E destulă îngrijorare și la Londra, care conta totuși pe poziția relativ moderată a cancelarului german în negocierile pentru Brexit. Germania nu agreează neapărat ma­niera agresivă în care Parisul vrea să ero­deze influența City-ului londonez.

 

Sunt destui care, inclusiv în România, par să-și dorească ca Angela Merkel să iasă cât mai repede din scenă. Există însă o vor­bă: „Ai grijă ce-ți dorești, s-ar putea să se împlinească!“. Într-adevăr, în ciuda controverselor legate de favorizarea flu­xu­lui migraționist masiv din 2015, nu par să exis­te deocamdată alternative serioase mai tentante în raport cu Angela Merkel pe scena politică germană. În special pen­tru țări ca Polonia și România. Până una-al­ta, ea a reușit să determine UE să men­țină sanc­țiunile la adresa Rusiei, în ciuda pre­siunilor din partea mediului de afaceri, dar și a mai tuturor celorlalte formațiuni po­litice. AfD și Die Linke mențin strânse legături cu Moscova, iar SPD este partidul lui Gerhard Schröder, bunul prieten al lui Vladimir Putin, în timp ce fostul șef de ca­binet al acestuia Frank-Walter Steinmeier este președintele în funcție al Germaniei. Până la urmă, o doză de echilibru, sta­bi­li­tate, predictibilitate nu strică deloc în agi­tația geopolitică din jurul nostru. Iar d-­na Merkel exact asta oferă.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2018 Revista 22