De același autor
După cum remarca o analiză din Asia Times, summitul a fost mai degrabă notabil prin ceea ce s-a întâmplat înaintea reuniunii, în marja conferinței sau ceea ce nu s-a întâmplat deloc, în principal lipsa inițierii unui nou demers de extindere a organizației, deși Vladimir Putin anunțase cu o lună înainte că 34 de țări și-au exprimat interesul pentru relații mai strânse cu BRICS, într-o formă sau alta. În aceeași ordine de idei, dacă ar fi să extragem două lucruri memorabile care rămân după conferință, ambele cu un impact geopolitic potențial major, pentru că retorica antioccidentală a lui Putin era previzibilă, acestea sunt prezența lui Erdoğan la Kazan și întâlnirea Modi – Xi Jinping, prima după o pauză de cinci ani în care relațiile sino–indiene au fost extrem de tensionate din cauza unui conflict de frontieră. Ambele scot în evidență demantelarea accelerată a actualei ordini mondiale și erodarea influenței occidentale. Este totuși un eveniment remarcabil atunci când un membru NATO esențial pentru securitatea flancului de est al alianței decide să participe la o reuniune găzduită și prezidată de un adversar declarat al Vestului care destabilizează exact acest flanc.
În al doilea caz, întâlnirea Modi – Xi ar putea să nu schimbe mare lucru, niciodată nu trebuie subestimate problemele structurale din relațiile dintre state, dar și să influențeze poziționarea de perspectivă a unui BRICS extins, rebotezat BRICS Plus, și dinamica de putere și influență din interiorul organizației. Cei nouă membri BRICS reprezintă 26% din economia mondială și 45% din populația lumii, față de 44% din produsul intern brut global și 10% din locuitorii din G-7.
În acest moment, dorința Moscovei și a Beijingului de a face din BRICS o structură explicit antioccidentală se lovește de opoziția Indiei, Emiratelor Arabe Unite și chiar a Braziliei și a Africii de Sud, care doresc, cel puțin pe moment, să rămână în relații cordiale cu Vestul. Ar putea oare în perspectivă ca Rusia să piardă teren, ca influență în interiorul organizației, în fața Indiei? În acest moment, pare ceva improbabil. China, de departe actorul dominant în BRICS (are 70% din PIB-ul total), pare hotărâtă să înlocuiască America în postura de hegemon global și să modifice în favoarea sa actuala ordine internațională. Iar pentru asta are nevoie de Rusia și Iran, nu de o Indie interesată să rămână mai degrabă într-o poziție neutră între cele două blocuri.
În ceea ce îl privește pe Erdoğan, prezența sa la Kazan, unde s-a întreținut cordial cu liderul de la Kremlin pe care îl consideră un „prieten drag”, a fost, desigur, un alt element simbolic important. „Ankara crede că ordinea mondială condusă de SUA este în declin și dorește să supraviețuiască într-o lume multipolară, având un picior în fiecare tabără”, scrie The New York Times. „Vrea să rămână în NATO și să facă comerț cu BRICS - iar lumea este atât de fragmentată în acest moment, încât poate face asta. Turcia și Rusia sunt în același timp prieteni și rivali, iar modul în care gestionează acest echilibru este prin relația personală a lui Erdoğan cu Putin.”
Ceea ce s-a realizat efectiv, ca acțiuni concrete, la Kazan, probabil nu foarte mult, cel puțin pe moment, e mai puțin important decât succesul imagologic proiectat de o reuniune în centrul căreia s-a aflat Vladimir Putin flancat de Modi, Xi Jinping sau Erdoğan. Acest mesaj a fost proiectat pe plan global drept un semn al declinului ordinii occidentale și al ascensiunii unui nou centru de putere global. Un aspect care pare să fi fost oarecum subestimat de cercurile politice și de mass-media din Occident.
Pentru Putin a fost important să transmită Vestului mesajul că este departe de a fi izolat, scrie Bloomberg. Prezența la Kazan a peste 32 de state și a secretarului general ONU, Antonio Guterres, care a refuzat să participe la summitul Formula Păcii al președintelui Zelenski și acum a ignorat mandatul de arestare emis de Tribunalul Penal Internațional la adresa lui Putin pentru crime de război în Ucraina, ilustrează eșecul demersului occidental. Cum era de așteptat, liderii politici și mass-media din Rusia au exploatat evenimentul folosind prilejul pentru a spune că țările din BRICS constituie „majoritatea globală”, iar organizația reprezintă o contrapondere la „hegemonia occidentală”. Înainte de summit, Viacheslav Volodin, președintele Dumei de Stat, a postat pe Telegram că „vremea hegemoniei Washingtonului și Bruxellesului este pe sfârșite”. Un mesaj important pentru consumul intern, dar și pentru recipienții din alte părți ale lumii. Încă de pe vremea Uniunii Sovietice, KGB s-a dovedit extrem de sofisticat și eficient în ofensiva propagandistică care viza ceea ce purta atunci numele de Lumea a Treia, Sudul Global de acum.
Aceste atacuri au fost reluate de Vladimir Putin, care a prezidat sesiunea de închidere a reuniunii. A acuzat Occidentul că încearcă să stăvilească ascensiunea Sudului Global prin „sancțiuni unilaterale ilegale, protecționism flagrant, manipularea piețelor valutare și bursiere și inițiative care promovează aparent democrația, drepturile omului și agenda privind schimbările climatice”. Folosind prilejul pentru a justifica și intervenția în Ucraina, despre care a spus că este folosită de Occident „pentru a crea amenințări critice la adresa securității Rusiei, ignorând în același timp interesele noastre vitale, preocupările noastre juste și încălcarea drepturilor poporului vorbitor de limbă rusă”.
Paradoxal, războiul din Ucraina a oferit Rusiei, din postura de stat agresor, un levier pe care l-a exploatat abil pentru a obține coagularea acestui front antioccidental militând pentru schimbarea actualei ordini internaționale. Vestul a văzut cum în ciuda sutelor de miliarde oferite anual pe post de ajutor extern în special țărilor din Africa, dar și în alte regiuni ale planetei, capacitatea sa de a le atrage de partea sa, de pildă în Adunările Generale ONU, la UNESCO, în diferitele agenții ONU sau în alte situații, s-a diminuat constant. Rusia și China s-au dovedit mult mai eficiente.
Declarația comună de 32 de pagini de la sfârșitul summitului este un adevărat ghiveci cu obiective care merg de la promovarea turismului și alfabetizarea digitală la protecția unor animale sălbatice. Semnatarii fac trimitere, între altele, la respectarea dreptului internațional, în condițiile în care Rusia este implicată într-o invazie a Ucrainei, sau vorbesc despre „promovarea și protecția democrației, drepturilor omului și libertăților fundamentale”, concepte pe care și Moscova, și Beijingul le interpretează, puțin zis, creativ. În același timp, este criticat dur Israelul, dar este ignorată complet situația reală dintr-o regiune ce se află permanent sub asaltul rețelei de grupări teroriste sprijinite logistic și financiar de către Iran.
Dar mai ales de reținut din declarație este condamnarea „măsurilor coercitive unilaterale ilegale, inclusiv sancțiunile economice ilegale” și trimiterile la nevoia de a reforma actuala arhitectură financiară internațională și de a studia „fezabilitatea creării unei infrastructuri independente transfrontaliere de decontare și depozitare, BRICS Clear, care să completeze infrastructura existentă a piețelor financiare”. În traducere, asta înseamnă luarea în calcul a unei alternative la actualul sistem internațional de tranzacții financiare SWIFT, din care Rusia a fost exclusă.
Moscova și-ar fi dorit acțiuni concrete în favoarea unui nou sistem de plăți BRICS, analog SWIFT, sau o monedă digitală BRICS. Poate merită de remarcat faptul că, poate deloc întâmplător, summitul de la Kazan a fost programat în paralel cu reuniunea de toamnă a Fondului Monetar Internațional și a Băncii Mondiale, instituțiile financiare cheie din sistemul Bretton Woods pentru care unele țări BRICS Plus vor să construiască alternative.
Numai că ritmul în care s-ar putea merge pe acest drum și interesele divergente creează tensiuni în interiorul organizației. În timp ce toți membrii favorizează o mai mare utilizare a monedelor naționale în comerțul bilateral, unii dintre ei, precum India, resping încercările de a promova yuanul chinezesc ca monedă de rezervă alternativă la dolarul american. Chiar și China are rețineri față de ideea de a iniția în acest moment un sistem de plăți fără dolari, îl consideră prea ambițios, a declarat pentru Bloomberg Wang Yiwei, director al Centrului pentru Studii Europene al Universității Renmin din Beijing. Dar chiar dacă o astfel de decizie nu a fost luată pentru moment, există impresia destul de larg răspândită că procesul de de-dolarizare a lumii, asumat la Moscova și Beijing deja de ceva vreme, își va urma cursul.
Dimensiunea financiară, geo-economică, a competiției globale este mult mai puțin discutată decât latura militară, dar este cel puțin la fel de importantă. Controlul exercitat de America asupra sistemului financiar internațional și statutul USD ca monedă de referință globală au permis Occidentului să impună sancțiuni fără a recurge la acțiuni militare. Dar ca orice armă de acest gen, dacă este utilizată excesiv generează contrareacții. Unul dintre motivele importante ale interesului pentru asocierea multor țări la BRICS Plus este tocmai dorința de a nu fi afectate de astfel de sancțiuni. Sancțiunile severe aplicate unei țări de dimensiunea Rusiei după invazia din 2022 au fost un semnal de alarmă. De aceea acestea văd în BRICS Plus o contrapondere politică și economică la Occident.
Expansiunea BRICS „este un semn clar că echilibrul global al puterii se schimbă”, este de părere Alicia Garcia-Herrero, de la think tank-ul Bruegel. „Dar viitorul grupării este incert, având în vedere dependența sa economică puternică de China și deteriorarea sentimentului față de China în rândul membrilor săi.” Este poate adevărat, dar Vestul trebuie să ia în serios provocarea. Iar dinamicile interne din BRICS care limitează pe moment posibilitatea nucleului dur de a impune o agendă antioccidentală și mai ambițioasă se pot modifica în timp. Să mizezi pe asta nu este o strategie credibilă, sustenabilă, pe termen lung. Întrebarea nu e doar dacă este Occidentul conștient de asta, poate că este, ci dacă va avea voința, resursele, capacitatea de a formula un răspuns coerent.
