Lustrarea securistilor

Sub presiunea acuzelor de colaborationism cu Securitatea, venite, e drept, din zone putin credibile, Corneliu Turianu si Mugur Ciuvica, uniti doar prin spiritul revansard si frustrare (sper ca uriasa sete de Adevar a lui Ciuvica sa depaseasca jena legata de tovarasia in actionariat cu fiica lui Dan Voiculescu si sa ceara la fel de apasat si dosarul acestuia), premierul si presedintele au intrat intr-o competitie a declaratiilor privind predarea arhivelor detinute de toate serviciile secrete. Dupa sedinta CSAT, Traian Basescu a anuntat istorica decizie. Pentru urechile obisnuite, declaratia presedintelui a sunat probabil convingator, pana pe 30 mai, SRI, SIE, MApN si serviciile anexe vor trebui sa scape de povara dosarelor, dar, pentru cele sensibile la nuante ale lui Timofte, declaratia a avut cu totul alt inteles. In primul rand, mai primeste o pasuire de o luna, termenul legal, cel din Ordonanta 16, expirand pe 27 aprilie, in al doilea, cartotecile raman unde s-a stabilit, adica la SRI. "Toate institutiile au obligatia sa predea pe suport magnetic datele de identificare a dosarelor", a spus Basescu, uitand sa pronunte cuvantul magic "cartoteci". Intamplare? Zapaceala? Emotie? Sa nu stie presedintele diferenta? Greu de crezut. Dar, pentru a evita o asemenea posibilitate, o expun. Principala deosebire vine... exact de la suport. Cartotecile Securitatii erau pe suport de hartie, cele ale SRI sunt pe suport magnetic. A doua diferenta e de continut: Securitatea, meticuloasa, cu experienta, motivata financiar si ideologic, lucra ca la carte, scria toate datele de identificare, SRI-ul lui Timofte a transcris pe suport magnetic doar ce i-a convenit, cateodata numai numele posesorului de dosar si data de nastere. Ambalat in cuvinte pompoase, anuntul lui Traian Basescu ascunde un adevar trist, cartotecile originale raman la SRI, iar baietii de la CNSAS vor "linge" cartotecile magnetice. Pentru un timp, caci sunt convinsa ca dezghetul produs de criza de la CNSAS a sadit samanta revoltei.

Dar, chiar si asa, sarabanda dosarelor si a deconspirarilor a inceput. Deja patru magistrati au fost devoalati, iar doi parlamentari au fost chemati la audieri. Aceste cazuri ridica unele probleme interesante. Procurorii cu pricina au lucrat atat pentru asa-zis defuncta Securitate, ca informatori, cat si pentru improspatatul SRI, ca ofiteri activi. Continuitate in munca, cum ar veni. Semnificativ este ca ei nu fac parte din vechea garda, sunt oameni tineri, intrati pe usile larg deschise ale magistraturii la cativa ani dupa revolutie, incat te intrebi daca nu or fi fost acolo in misiune. Ce se va intampla acum cu ei? Daca se descopera ca in declaratiile pe proprie raspundere au mintit, vor fi dati afara din magistratura. Daca nu, si sunt inca activi, vor trebui sa aleaga intre cele doua slujbe. Iata o situatie cu totul inedita.

Unul dintre parlamentarii chemati la audieri la CNSAS, liberalul si masonul Ion Bazgan, a fost acuzat de turnatorie de un fost coleg de serviciu, care si-a vazut dosarul de urmarire informativa. Omul e sigur ca sub numele de cod Ion Teodorescu se ascunde actualul senator de Teleorman, cel care il turna prin 1972, care insa, inainte de alegeri, a primit certificat de necolaborare de la CNSAS. Acum, printre cele 1.300.000 de dosare nou sosite, lui Bazgan i s-a descoperit unul de "retea". Nu stim deocamdata ce e acolo, se pare ca lipseste angajamentul, dar, daca CNSAS va ajunge la concluzia ca a facut politie politica, Bazgan va fi posesorul a doua "diplome". Primejdie care ii paste si pe altii, motiv pentru care parlamentarii care au constiinta mai mult sau mai putin incarcata nu mai pot dormi linistiti. Pe de alta parte, nici CNSAS nu va avea viata usoara, fiind asigurat de tot atatea procese cate certificate contradictorii va emite.

Consecintele activarii CNSAS nu sunt de neglijat. Chiar daca parlamentarii nu-si pierd mandatul automat, asa cum in mod fals a vrut premierul sa induca in opinia publica, toti informatorii deconspirati de CNSAS ca au facut politie politica vor fi lustrati. Mai precis, cei care intra in prevederile "noii legi Ticu", in principal demnitarii si cei care ocupa functii publice, numite sau alese. Hiba este ca Legea lustratiei se opreste la sefii serviciilor secrete, iar cea a deconspirarii securistilor merge in jos pana la sefii de directii. Pe buna dreptate se afirma ca fostii ofiteri de Securitate se bucura de un regim preferential, de aici si nenumaratele semne de intrebare ridicate. Chiar si Mona Musca a admis ca lustratia, pe langa unele excese, are aceasta "scapare" majora. Ea insa poate fi remediata la Camera Deputatilor, iar o consultare cu investigatorii de la CNSAS sau membrii Colegiului ar pune in acord cele doua legi. Ar fi grav sa se foloseasca unitati de masura diferite si de lustratie sa scape exact ofiterii de Securitate, lucru care ne-ar putea duce cu gandul ca exista o zona intunecata a intregului demers al reformei morale. Baietii rai nu trebuie exonerati de raspundere.