De același autor
Când, acum mai bine de un an, anturajul lui Mircea Geoană invoca „flacăra violetă“ pentru a explica înfrângerea acestuia la alegeri, unii au râs, dar destui au crezut. Iar când, zilele trecute, Emil Hurezeanu la Realitatea TV l-a invocat pe Nostradamus, care ar fi profeţit şi cutremurul din Japonia, şi războiul din Libia, ba chiar încă altceva, teribil, care va veni în Europa de Nord, vor fi crezut, poate, încă mai mulţi. (Nu ştiu câţi au râs!) Că d-l Hurezeanu e vocea lui Vântu o ştiam de demult. Acum am aflat că e şi vocea lui Nostradamus! Progresăm.
Este la ordinea zilei, de altfel, să se anunţe apocalipsa pentru 2012, fie în varianta Nostradamus, fie în aceea a unui misterios „calendar mayaş“, fie în prezicerile nu ştiu cărei baba Vanda din Balcani. Greu de stăpânit râsul, fără îndoială. Dar e şi motiv de îngrijorare să vezi lăţindu-se tot mai mult superstiţia cea mai neroadă, fie pură, fie dându-şi şi un lustru de ştiinţă şi raţiune. Chiar şi noul interpret al lui Nostradamus, d-l Hurezeanu, n-a omis să precizeze că el „este un raţionalist“!
Chestiunea la ordinea zilei: cutare – pretins om de ştiinţă - a lansat ideea că Luna, trecând zilele trecute mai aproape de Pământ (are totuşi o orbită eliptică, săraca!), urmează, de aceea, să genereze cutremure sau erupţii masive. Sau că apropierea ei a generat deja cutremure (cel din Japonia). La urma-urmelor, ce importanţă are dacă efectul precede cauza? Rămânem raţionalişti, nu-i aşa? Săptămâna trecută, auzind că un norişor radioactiv a plecat la drum de la Fukushima peste Oceanul Pacific, californienii au dat buzna în farmacii şi au epuizat în câteva ceasuri toate stocurile de iodură de potasiu. Degeaba li s-a explicat de către autorităţile competente că pericolul era neglijabil, având în vedere atât cantitatea mică de material radioactiv, cât şi dispersiunea în spaţiul imens al Pacificului. Alţii, prin Asia, au refuzat să mai cumpere produse alimentare fabricate în Japonia, deşi eticheta arăta că fuseseră produse înainte de 11 martie. Efectul precede cauza şi aici? Sau neîncredere de principiu în ce scrie pe etichete? Atunci ar fi putut să nu mai mănânce nimic niciodată!
E teribil de observat că sporul imens de informaţie la care lumea de azi are acces, în loc să conducă la o cunoaştere mai bună a realităţii, devine adesea ceva chiar mai rău decât o cunoaştere rea: devine neîncredere în orice informaţie şi orice cunoaştere. E preferabil, într-adevăr, să nu ştii care e principiul unei centrale nucleare (dar să fii curios să-l afli) decât „să ştii“ că orice ţi-ar spune experţii e fals, fiindcă „ăştia“ ori sunt proşti, ori mint. (Citiţi postările pe mai multe bloguri de ştiri şi veţi avea o părere mai rea despre inteligenţa umană.) Unii, auzind că seismul din Japonia a deplasat puţin axa Pământului, după anumite măsurători, sau a grăbit puţin viteza de rotaţie a planetei, sunt înspăimântaţi (în loc să admire realizarea tehnologică a măsurătorii) şi se gândesc imediat la sfârşitul lumii. Ei „ştiu“ dinainte ce va fi şi, pentru ei, Nostradamus şi Mama Omida sunt mai relevanţi decât cea de-a treia lege a lui Newton. (Dacă Pământul nu s-ar fi deplasat cu această ocazie, abia atunci am fi avut motive să fim îngroziţi şi să suspectăm că Universul va pieri, deoarece legile naturii ar fi încetat să mai funcţioneze!)
Grav este şi faptul că oamenii nu ştiu de multe ori să „citească“ corect informaţiile pe care le primesc, atenţi mai degrabă la cuvinte, decât la relaţii: când se spune că s-au detectat la Tokyo urme de radioactivitate în unele legume, mulţi omit să ia la cunoştinţă şi urmarea ştirii, aceea că această radioactivitate era cu mult sub nivelul periculos. Ei reţin numai cuvântul magic „radioactivitate“, care pare, prin simpla prezenţă şi indiferent de context, să creeze panică.
Fără îndoială că, adesea, isteria neîncrederii este creată şi de autorităţi: uneori acestea subevaluează unele pericole (cum a fost cazul la început la Fukushima); alteori le supraevaluează, cum s-a întâmplat cu gripa porcină şi cu erupţia vulcanului islandez care, dintr-o apreciere eronată a riscurilor, a lăsat la sol aproape întregul trafic aviatic european.
Dar asemenea lucruri sunt, până la un punct, inevitabile: oamenii ar trebui să înţeleagă că nici experţii nu sunt infailibili, nici autorităţile şi că, în general, eroarea face parte din condiţia umană. Mai mult, uneori, în chestiuni complicate pot exista, în mod legitim, opinii diferite. Dar asta contrazice reprezentarea comună că, atunci când există contradicţii, cineva minte. Desigur, adesea reproşăm pe drept autorităţilor că nu ne spun adevărul sau tot adevărul. Dar oare îl suportăm atunci când ni-l spun?
Când se afirmă şi la noi, şi în alte ţări din Europa că vârsta de pensionare trebuie mărită, dacă dorim să mai avem pensii în viitor, având în vedere îmbătrânirea populaţiei europene, foarte mulţi oameni nu acceptă un dat totuşi uşor de înţeles şi protestează vehement. Alţii protestează împotriva energiei nucleare şi cer securizarea maximă a centralelor, ceea ce e perfect legitim. Numai că tot ei vor striga ca arşi mai târziu, dacă se scumpeşte energia electrică ca urmare a creşterii costurilor de întreţinere a centralelor.
Presa, iarăşi, este un factor uriaş de amplificare a superstiţiilor şi a teoriilor conspiraţiei. Lucrurile se ştiu: orientare spre catastrofic şi spectaculos, informare partizană şi simplificată a lucrurilor sau dimpotrivă, „nonpartizanat“ imbecil, când se prezintă „echilibrat“ opiniile unui om de ştiinţă faţă în faţă cu cele ale unui popă care descoperă pe 666 în paşapoartele biometrice – toate acestea adesea dublate de incompetenţa jurnalistului, un om care, de foarte multe ori, se pricepe aparent la tot şi de fapt la nimic. Poate mai grav decât toate e însă că omul de azi s-a învăţat să trăiască toate catastrofele lumii în fotoliul televizorului, dar se pronunţă sentenţios despre ce a văzut cu dezinvoltura celui care ar fi trăit efectiv totul de la începutul istoriei. El ştie mai bine: de ce se bat oamenii în Africa de Nord, cine a produs atacurile de la 11 septembrie 2001, de ce s-a prăpădit industria românească, de ce a căzut Ceauşescu, cât de mult se va mai deplasa axa Pământului în următorii cinci ani, când va veni viitorul cutremur, ce să mănânci dacă vrei să trăieşti 100 de ani, cum îi cheamă pe extratereşti, când va sosi apocalipsa, când va exploda Luna şi, nu în ultimul rând, de ce Băsescu e vinovat de toate astea. Și mai ales, el ştie bine – e doar deştept – că în spatele a ceea ce vezi e altcineva, iar în spatele acestuia – încă altcineva, şi iarăşi în spate – mereu altcineva şi tot aşa, astfel încât, dacă ţi se întâmplă să-ţi spună toate astea cu siguranţa contagioasă ce-l caracterizează, la un moment dat nu te poţi împiedica să nu arunci o privire vinovată, furişă, în spate... //
Citeste si despre: superstitia, Mircea Geoana, Nostradamus, radioactiv, rationalisti.
Comentarii 7
cristi - 03-27-2011
Obsesia cu "mogulii" e cam la fel de ridicolă ca şi "flacăra violetă". Iar tentativa de a echivala criticile la adresa preşedintelui cu aberaţii conspiraţioniste anulează ce a mai rămas dintr-un articol altfel bun. Chiar ar fi fost foarte bun fără Vântu şi Băsescu.
RăspundeDAN 89 - 03-25-2011
[3] continuare - Devenirea socialismului spre capitalist sau catre forme superioare capitalismului reprezinta miscarea lenesa sau ca insolvabilitate in fata adevarului. Succesiunea de ideologii ce trebuie sa urmeze cursul normal, este ca o galerie in care se pot deschide usi si poate, se pot inchide altele. Socialismul nu deschide usi. Bogatia Spiritului nu are nimic in comun cu acccelerarea spre devenire in caz ca vorbim de o ideologie socialista. Socialismul nu are cum sa se transpuna spre dreapta. Existenta in fapt a USL, ce rezida din PSD, intr-o forma si sens , a determinat la redevenire. Din socialism a redevenit socialist. Acest Lucru se poate traduce prin cultura influentabila a unor singulari ce pot apartine de polul PDL, dar si de polul USL. Legatura superioara este ca cele doua aspecte , cele doua culturi influentabile dau ca rezultat un raport de iritabilitate in ceea ce privesc ascensiunile catre productie. Nu exista productie, dar exista ideologii ce pot fi exteriorizari de adancime. Sa nu se traga concluzia ca devenirea impune bariere catre productie ! De aici nu este decat un pas in a afirma ca exigentele spre latura organizarii apartin de cunoastere. Intelegerea conceptuala a organizarii se poate afla din ceea ce a existat inainte de 1989, ceea ce a existat in 1989, dupa 1989, in tranzitie catre astazi. Se poate spune ca viitorul conceptual este vis a vis de necesar., adica desavarsirea tuturor simtamintelor, avand ca rezultat o natura de I N D I L A R I S M CONCEPTUAL, ce va juca un rol important . Indilarismul conceptual poate apartine de polul socialist sau de polul capitalist sau mai mult ca sigur, poate apartine unei forme superioare de ideologie (preferabil). Aceasta forma se afla printre noi. Trebuie descoperita, astfel incat intreaga Uniune Europeana, implicit cetatenii din Europa sa aiba liniste si bunastare, mergand mai departe cu ceva indilar , care, mai departe , va influenta intreaga Lume intr-un sens. Trebuie vazut in ce masura noua era va avea in prim plan devenirea, redevenirea in sens pozitiv si mai mult de atat, legatura cu componentele existentiale ale cetatenilor Lumii. Legatura intre indilarism, legatura indirecta, superstitie si activitati logice, poate avea ceva ce apartin de hilar in caz ca acesta desprindere si legatura cu/de realitate este in negativ.
RăspundeDAN 89 - 03-25-2011
[2] continuare – Actiunile premeditate, constiente, ce au baza logica conduc catre devenire. Superstitia nu conduce catre devenire. Poti devenii din noroc (asta este superstitia) sau poti redevenii spre ghinion prin superstitie. Miscarea lenesa reiese din superstitie. Miscarea vioaie, harnica reiese din activitati logice si mai ales din activitati ce tin de necesar. Superstitia nu apartine de necesar. Miscarea psihologica ce poate fi o succesiune de forme spirituale, o succesiune de imagini, o succesiune de intamplari care conduc catre necesar. Ca miscare psihologica ne putem referii la anumite concepte lansate, ce trebuie sa aiba ca rezultat necesarul. Un ziar, o revista, o televiziune, un mesaj publicitar poate avea elemente foarte bine cunoscute, verificabile, aduc necesarul in prim plan. Afirmand in clar, se poate spune ca activitatea in calitate de consilier a lui Hurezeanu nu a tinut cont de necesar spre rezultate. A devenii consilier socialist nu este o necesitate. Trebuie vazut ce anume joaca un rol mai important : conditia sau necesitatea ? USL este o conditie sau o necesitate ? Parerea mea este ca Adrian Severin nu este nici conditie , nici necesitate in raport cu Europa sau/si cu Parlamentul European. Ca o intrebare de final : oare ce-si doresc romanii ? Ca Romania sa fie o conditie pentru bunastarea intregii Uniuni Europene sau o necesitate ? Cred ca NU se mai pune problema de nationalism ! Si nici discriminarea nu trebuie sa-si faca aparitia ! Lucrand alternativ prin conditii si necesitate, se poate trage concluzia ca atat conditia cat si necesitatea isi au rostul lor intr-un context dat , prioritatea intre conditie si necesitate este si in functie de zone diverse pe Glob.
RăspundeDAN 89 - 03-24-2011
Cred ca nevoia de superstitie apare atunci cand nu se cunoaste ceva in detaliu sau mai bine spus, deloc, despre ceva, cineva, undeva, candva. In antichitate anumiti "profeti" cautau sa se impuna prin superstitie. Superstitia este contrara legilor deja descoperite. Superstitia nu este totuna cu realitatea. Realitatea, in multe cazuri, arata ca ceva plin de speranta sau chiar fara speranta. Speranta bazata pe superstitie , poate aduce in prim plan ceva poate similar cu norocul, sau de ce nu, ceva similar cu ghinionul. Ghinionul nu este legat de superstitie la modul "cred si merg inainte". O realitate trecuta ce vine in completarea acestor spuse, este cazul Emil Hurezeanu. In trecut a crezut (banuiesc) ca poate determina spre pozitiv activitatea lui Nastase Adrian, devenind consilierul acestuia. Imi pun intrebarea urmatoare: cineva care are acces la bazele de date ale Europei Libere si daca ia in considerare aceste baze de date vizuale si auditive, cum poate sa creada ca influenteaza o actiune socialista privita prin si din punct de vedere al convingerilor existentiale ale promotorilor din PSD? Probabil ca anumite credinte legate de anumite oranduiri pot conduce catre o superstitie falsa, poate crede ca daca el devine consilier, asta va avea ca efect schimbarea oranduirii spre democratie autentica. Cred ca este democratic sa traducem acest lucru prin urmatoarele: exilul romanesc a jucat un rol important. Acum , aici, fiecare aspect ce tine de superstitie poate fi bazat pe o superstitie negativista ce poate aduce o actiune la fel de negativa, spre exemplificare, influentele nefaste ale socialismului in raport cu conditia umana. Conditia umana poate fi o conditie pozitiva sau negativa, de aici reiese ca umanitatea poate fi intr-un sens de cunoastere pozitiva sau in alt sens negativa. Actiunea lui Hurezeanu a fost poate la inceput pozitiva , insa a devenit negativa prin rezultate. Conditia umana poate fi si in functie de natura, lucruri, realitate virtuala, realitate interioara, gandiri si influente contemporane si nu numai, chiar putem spune ca acea conditia umana este si in functie de modulul alternativ de informatie. Informatia a existat, legatura a existat, credinta a existat, retragerea din functia de consilier a existat. Ramane numai sa tragem concluziile !
RăspundeDiS - 03-22-2011
Din nou, un comentariu rational, de bun simt, dar nicidecum mediocru, de la stimatul Andrei Cornea. Cind ma gindesc la faptul ca oameni - nu perfecti, nu lipsiti de umori, ca oamenii toti dar - cu adevarat cultivati, rationali si indeobste de bun simt (i-as numi aici pe domnii Cornea, Plesu, Andreescu [un pic ironic, data inamicitia dintre ultimii doi] ) sint atit de rari si de pretiosi in Romania noastra draga... se sparie gindul.
Răspundevictor L - 03-22-2011
Vaaai, si ce vreti sa insinuati, ca dl Hurezeanu nu e credibil? Peste poate.
RăspundeHG67 - 03-22-2011
Un articol excelent de la inceput pina la sfirsit.
Răspunde