Sărăcia, un partener de business (Afaceri şi societate)

Democraţia câştigată în decembrie ‘89 nu este uniform distribuită. Constituţia ne asigură că ne bucurăm de aceleaşi drepturi, însă în realitate nu avem aceleaşi oportunităţi. Sărăcia cronicizată, lipsa de perspective pentru grupurile cu risc de excluziune socială sunt consecinţe ale acestei stări de fapt.

„...Vei fi un manager de companie multinaţională mai bun dacă vei înţelege dinamica veniturilor, oportunităţilor şi prosperităţii din ţara-gazdă în care firma pe care o reprezinţi îşi desfăşoară operaţiunile. Aşa cum ai dori să cunoşti câte ceva despre legislaţia locală, înainte de a-ţi da acordul pentru un parteneriat de afaceri, ori despre cultura locală, înainte de a aproba o campanie de publicitate, credem că tot astfel va trebui să încerci să înţelegi mai multe despre viaţa de zi cu zi a clienţilor, furnizorilor şi angajaţilor tăi înainte de a face afaceri cu ei… Dacă vei şti ceva mai multe despre aceste lucruri, vei înţelege mai bine în ce situaţie se află compania ta, cu ce riscuri se confruntă şi ce ai de făcut pentru ca pe viitor să cheltuieşti mai puţin şi să câştigi mai mult.“

Acesta este principalul mesaj al cărţii Convertind sărăcia în afaceri: Creşterea profiturilor şi reducerea riscurilor prin crearea de parteneriate de afaceri cu cei săraci, scrise de economistul Craig Wilson, director executiv al Fundaţiei pentru Dezvoltarea Cooperării din Australia, şi Peter Wilson, consultant pe probleme de strategie în afaceri şi dezvoltare economică. Este nu numai dezirabil, ci şi posibil ca investitorii străini să îşi definească strategii de afaceri profitabile atât pentru companiile proprii, cât şi pentru comunităţile sărace.

Nu atât lipsa de resurse locale, nu lipsa puterii de cumpărare ori a abilităţilor personale, ci lipsa de oportunităţi de dezvoltare a comunităţilor şi de dezvoltare profesională a indivizilor generează şi menţin sărăcia. Este nevoie de o astfel de imagine mai cuprinzătoare asupra sărăciei, consideră Craig Wilson şi Peter Wilson, pentru a înţelege că mediul de afaceri se poate implica în reducerea acestui fenomen.

„Multe dintre problemele care îi afectează pe cei săraci nu sunt determinate în mod direct de ceea ce pot ei ori nu cumpăra de pe piaţa bunurilor de consum. Asemenea nouă, cei săraci sunt cel mai mult îngrijoraţi de lipsa de control asupra propriilor vieţi. Ei îşi doresc să poată alege unde şi în ce condiţii să muncească. Ei sunt în mod disproporţionat supuşi abuzurilor de către forţele de menţinere a siguranţei publice sau de către funcţionarii mărunţi. Ei nu au niciun cuvânt de spus cu privire la activităţile desfăşurate în cadrul comunităţilor lor de guverne, de agenţiile de protecţie socială ori de companii. Lor li se refuză accesul la serviciile publice.“

Pornind de la această premisă, susţin cei doi economişti, companiile pot contribui la reducerea sărăciei într-un mod cât se poate de profitabil pentru ele şi de benefic pentru comunităţi, acţionând tocmai acolo unde ele se pricep mai bine, iar guvernele mai puţin: identificând sau creând oportunităţi de afaceri şi de dezvoltare sustenabilă. Nu redistribuind sărăcia, ci dezvoltând activităţi comerciale generatoare de profit şi construind parteneriate capabile să susţină pe termen lung aceste activităţi.

Ca atare, adevărata provocare a companiilor nu este de a susţine acte de caritate în beneficiul celor săraci, ci de a crea pentru aceştia locuri de muncă sustenabile, care să le permită să se dezvolte profesional şi să devină competitivi pe piaţa locurilor de muncă, să economisească şi să aibă acces la credite şi la servicii de asigurări adecvate nevoilor lor.

Astfel de strategii ar aduce multiple beneficii companiilor multinaţionale, consideră Craig Wilson şi Peter Wilson. Dezvoltarea pe termen lung a firmelor este determinată în mod direct de dezvoltarea economică a ţărilor emergente şi de bunăstarea comunităţilor în care operează.

Desfăşurând operaţiuni de afaceri în astfel de pieţe, multinaţionalele au, de asemenea, oportunitatea „nu doar de a crea noi produse şi servicii, ci şi de a identifica noi avantaje competitive în lanţul de furnizare şi producţie, dezvoltând astfel modele de afaceri mai sustenabile şi cu costuri mai mici în ţările în curs de dezvoltare“.

Mai mult decât atât, riscurile cu care se confruntă multinaţionalele în ţările gazdă, determinate de contextul socio-politic şi de legislaţie, pot fi reduse printr-o susţinere a dezvoltării economice locale mai degrabă decât printr-o abordare pasivă. Prin urmare, reducerea sărăciei în comunităţile gazdă din pieţele emergente trebuie să devină un obiectiv al strategiei de dezvoltare a companiilor.

Cuvinte cheie: mediu de afaceri, saracie, somaj, oportunitati, companii