De același autor
Nu e prima data cand asist, in ultimele saptamani, la declaratii ale unor personaje care il fac pe celebrul domn Ghergut sa arate, prin comparatie, ca un tutore de gramatica. La o sedinta a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) l-am vazut pe un anume domn Popa, despre care retin ca ar fi presedintele Inaltei Curti de Casatie, lansandu-se intr-un atac impotriva actualului ministru al Justitiei. Tot doamna Macovei a fost tinta unor declaratii abuzive care au venit din partea altor doi brontozauri, fostul si actualul sef al CSM-ului..jpg)
Ce pretind acesti indivizi? Daca am inteles bine - lucru deloc simplu - teza lor este ca Executivul s-ar amesteca in afacerile Justitiei. Care Justitie ar trebui sa fie “independenta”.
Din pacate, exista o problema de logica elementara pe care o ridica aceste declaratii. O Justitie “independenta” nu inseamna o Justitie aliniata politic. Cu alte cuvinte, reprezentantii Justitiei nu au dreptul de a critica Executivul. Aceasta interdictie este de altfel stipulata expres de normele de organizare ale aparatului judiciar, care stabilesc ca magistratii trebuie sa se abtina de la declaratii si activitati politice. Aceasta exclude explicit orice referinta, buna sau rea, la activitatea Executivului. Magistratii - chiar si aceia din CSM - nu au nici un drept sa comenteze public politicile guvernului si ale membrilor sai. E timpul sa se impuna aceasta cerinta legala, iar magistratii care fac declaratii critice cu referire la Executiv sa fie demisi.
Se pretinde ca ar exista totusi o “independenta a Justitiei”. In ce Constitutie sau in ce tratat respectabil de drept se gaseste aceasta doctrina, cel putin in forma brevetata de CSM? Va spun eu. Nicaieri. Justitia nu poate si nu trebuie sa fie “independenta” in acest sens. Daca e o “independenta” pe undeva, aceasta este a actului de justitie, a Justitiei ca functie, nu a Justitiei ca institutie. E dreptul judecatorului de a fi la adapost de presiuni pe timpul judecarii unei cauze. Nu dreptul unor personaje ca Popa si Lupascu de a nu da socoteala in fata nimanui.
Am scris cu alta ocazie despre confuzia care se face intre doctrina separatiei puterilor si ideea, deliranta, a “independentei justitiei”. Revin cu noi precizari.
Constitutia din 1991, revizuita intr-un referendum rusinos in 2003, e un document scolaresc. Dar nici macar ea nu sufla un cuvant despre pretinsa independenta a Justitiei. Dimpotriva. La articolul 4, se spune ca “statul se organizeaza pe baza principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca”. Dumneavoastra vedeti aici ceva despre “independenta” d-lui Popa?
Haideti sa lamurim lucrurile. Expresia “separatie si echilibru” provine, in principiu, din dreptul anglo-american, unde apare ca checks and balances. Ea nu desemneaza o situatie in care fiecare institutie isi face de cap pe banii contribuabililor. Ea se refera la o deosebire de functii si la o verificare reciproca a autoritatilor. De pilda, judecatorii sunt declarati “inamovibili”, dupa care, imediat, textul Constitutiei precizeaza: “in conditiile legii”. Cu alte cuvinte, dupa cum decide Legislativul.
Priviti putin si articolul 124, aliniatul 3: “Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii”. Observati ca nu este si nici nu poate fi vorba de Justitie inteleasa ca aparat. Articolul din Constitutie unde apare aceasta propozitie se refera la “infaptuirea justitiei”, deci este vorba de atributiile judecatorului in actul de judecata. Abia in articolul urmator, 125, incepe sa fie vorba de organizarea Justitiei ca institutie.
Pasajul de care se prevaleaza relicvele ceausismului juridic este cel din articolul 133: “Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independentei justitiei”. Observati insa ca si aici e vorba de actul de justitie, nu de institutia birocratica sau de magistrati luati ca o clasa. Nici nu poate fi vorba de acestea, atata vreme cat articolul 4, inainte mentionat, afirma altceva. De altfel, enumerarea aceea a puterilor are si rolul, recunoscut in dreptul constitutional normal - nu acela al d-lor Lupascu si Ninosu - de a stabili o ierarhie intre puteri (vezi si articolul 61 din aceeasi Constitutie). In acest sens, retineti ca Executivul are precedenta fata de Judiciar.
Asta e exact ce nu doresc sa priceapa membrii CSM, care pretind, impotriva Constitutiei si ratiunii, ca ei ar forma un corp independent si superior vointei Executivului.
Ca Executivul are precedenta fata de Judiciar vedem si din experienta altor constitutii. Luati, de pilda, Constitutiunea din 1866. La articolul 35 scrie ca “Puterea esecutiva este incredintata Domnului”. La articolul 36 citim ca “Puterea judecatoreasca se esercita de Curti si Tribunale. Hotararile si sentintele lor se pronunta in virtutea legei si se esecuta in numele Domnului”. Nota bene: nu scrie ca puterea judecatoreasca este totuna cu institutia judecatorilor, ci doar ca se exercita de catre aceasta, si asta in numele detinatorului puterii executive. E instructiv sa vedem si ce dispune explicit Constitutiunea despre puterea judecatoreasca. Doar doua articole, din care unul e restrictiv, iar celalalt priveste instituirea juriului.
Aceasta doctrina este preluata si de Constitutia de la 1923 (vezi articolele 39 si 40), care are mai multe lucruri de spus despre ministrul Justitiei (care, printre altele, se ingrijeste de promulgarea legilor si pastreaza Marele Sigiliu al Statului) decat despre judecatori. Constitutia din 1923 cuprinde si o precizare, la articolul 88 (despre puterile Regelui), care ne lamureste in ce sens justitia e independenta: “nu poate suspenda cursul urmaririi sau al judecatii, nici a interveni prin nici un mod in administratia justitiei”. Cu alte cuvinte, Regele nu poate interveni in procese si nu poate administra justitia. Ultima precizare trebuie inteleasa pe fondul doctrinelor traditionale despre suprematia regala, ca o interdictie ca monarhul sa se substituie instantelor de judecata. La articolul 107, se arata ca “Puterea judecatoreasca nu are cadere de a judeca actele de guvernamant”.
Prima Constitutie in care apare, neclar, ideea draga dinozaurilor din CSM, cu privire la un gen de auto-organizare a institutiei judiciare, este Constitutia comunista din 1948. Articolul 90: “Curtea Suprema supravegheaza activitatea judiciara a instantelor si organelor judiciare, in conditiile legii”. Dar adevaratul precedent, in dreptul constitutional romanesc, al acestei fabulatii este Constitutia lui Nicolae Ceausescu, care precizeaza, la art. 104: “Tribunalul Suprem exercita controlul general asupra activitatii de judecata a tuturor tribunalelor si judecatoriilor”.
E interesant de remarcat ca in versiunea din 1991 a Constitutiei atributiile CSM erau reduse la aceea de a face presedintelui propuneri de numiri de judecatori, precum si de consiliu de disciplina. In versiunea din 2003, referintele la CSM sunt mai extinse. Dar chiar si asa, actualele pozitii ale unor membri CSM sunt in afara legii si a Constitutiei. Prin critica Executivului si prin refuzul obstinat de a participa la reformarea justitiei, dar mai ales prin propagarea unei doctrine ilegale si neconstitutionale, acei membri CSM sunt vinovati de uzurpare a puterii legitime in stat. In mod normal, faptele de genul acesta ar trebui sa intre sub incidenta Codului Penal. In versiunea sa actuala, el insa pedepseste uzurparea, la art. 284, doar daca aceasta priveste o functie cu caracter militar. Si art. 384, care pedepseste “impiedicarea justitiei”, e redactat astfel incat sa se limiteze la spatiul salilor de tribunal.
Aceasta inseamna ca nu se poate face nimic impotriva acestui Dracula Parc juridic care a devenit CSM-ul? Domnii de acolo isi imagineaza ca nu. Am insa o veste proasta pentru ei. Art. 126 prevede, in paragraful 5, ca “pot fi infiintate instante specializate in anumite materii, cu posibilitatea participarii, dupa caz, a unor persoane din afara magistraturii”. Ar putea fi infiintata, asadar, o instanta specializata in judecarea CSM-ului insusi sau a celor care isi imagineaza ca Justitia e un fel de fief privat. O instanta care sa nu mai faca apel la pseudojuristii formati in institutiile socialiste si datorita carora Dreptatea umbla in
