De același autor
Care e reteta succesului Pro Democratia?
E vorba de consecventa. Pro Democratia a aparut dupa alegerile din mai, la 9 septembrie 1990, pe fondul unei mari suspiciuni privind corectitudinea alegerilor. A aparut la Brasov. De la inceput a fost o organizatie descentralizata si poate ca una dintre explicatiile rezistentei ei e chiar aceasta. Si-a creat filiala de la Bucuresti, care va deveni centrul de coordonare ceva mai tarziu, abia in 1991, si in 1992 incepe sa functioneze coerent in legatura cu alegerile; este vorba de alegerile din februarie 1992.
Ce si-a propus in prima faza?
De la inceput, Pro Democratia a avut ca obiectiv consolidarea democratiei participative. A existat o echipa de americani de la National Democratic Institute, care a oferit consultanta grupului de initiatori. Asta a usurat intr-o oarecare masura atat preluarea unor mecanisme de organizare, cat si a unor formule, care pe urma au devenit esentiale, in consolidarea spiritului de organizatie. O alta caracteristica este prezenta tinerilor in organizatie, a studentilor, Pro Democratia ramanand permanent o organizatie in care voluntariatul tinerilor este foarte important.
Si totusi, care e reteta succesului? In 1990 erau zeci de organizatii care-si propuneau obiective similare cu ale Pro Democratia, si ele bazate pe voluntariat. De ce ele au murit si Pro Democratia a inflorit?
Acele organizatii s-au concentrat doar pe proiecte legate de observarea alegerilor. Democratia participativa inseamna in primul rand programe de consolidare a transparentei si participarii la nivelul administratiei locale. Desi Pro Democratia este cunoscuta in primul rand pentru observarea alegerilor, activitatile sale cele mai importante sunt intre alegeri, cand la nivelul cluburilor, al filialelor locale, voluntarii participa la diferitele proiecte privind democratia locala. Cred ca momentul crucial din istoria Pro Democratia a fost legat de traversarea desertului intre 1997 si 2000...
Desert?
Pentru ca societatea civila, asa cum era in Romania, a functionat in legatura cu asigurarea alternantei la guvernare. Odata ce alternanta la guvernare a avut loc, in 1996, organizatiile civice au avut o problema de identitate. Multe n-au reusit sa se acomodeze, iar finantatorii externi si-au schimbat politica de finantare, mergand pe un anumit gen de programe, care vizau mai degraba consolidarea procesului democratic. Pentru Pro Democratia, tocmai datorita caracterului sau federativ, a fost mult mai simplu sa treaca prin acea perioada. Cluburile, organizatii locale ale Asociatiei Pro Democratia, care sunt in numar de 32 in momentul de fata, au o larga autonomie financiara, decizionala. In felul acesta, birocratia, care a ucis foarte multe ONG-uri care au reprodus sistemul birocratic din institutiile publice, nu a aparut. Procesul de oligarhizare care a afectat partide politice, sindicate, grupari patronale, alte ONG-uri nu a avut acelasi impact asupra Pro Democratia. Cred ca organizarea de tip federal, care da o mare autonomie cluburilor, filialelor, este o cheie a succesului, iar aceasta organizare a fost din ce in ce mai clar structurata, astfel ca dupa 2001 Pro Democratia functioneaza pe o baza regionala. Exista centre regionale de resurse care asigura la nivelul fiecarei regiuni de dezvoltare economica posibilitatea de coordonare a unor proiecte si de sustinere a unor organizatii.
Pro Democratia e deja la al patrulea presedinte. E o organizatie atipica. De obicei o persoana isi creeaza un ONG, care functioneaza atata timp cat persoana respectiva are vizibilitate pe scena publica. In momentul in care persoana respectiva paraseste organizatia sau isi pierde vizibilitatea, dispare si ONG-ul.
Tocmai datorita voluntarilor.
Voluntari au si altii.
N-au avut multa vreme. Voluntariatul a inceput sa infloreasca in Romania abia la sfarsitul anilor ‘90 si inceputul anilor 2000, atunci cand a existat disponibilitate. Fiind o organizatie in care profesorii universitari au jucat totdeauna un rol important, acestia au adus intotdeauna studentii alaturi de ei. Iar acesti studenti au pus energia lor in slujba unei organizatii pe care au ajutat-o sa supravietuiasca intr-o perioada in care disponibilitatea pentru voluntariat era mult mai redusa. Noile generatii, in momentul de fata, sunt mult mai disponibile spre voluntariat, pentru ca deja situatia economica, fara sa se fi imbunatatit spectaculos, este alta decat in anii ‘90. Trebuie sa privim intotdeauna dinamica asociativa in raport cu mediul economic.
Sa facem putina istorie. Primul presedinte al Pro Democratia a fost Adrian Moruzi.
A fost si primul primar ales al Brasovului. Domnul Moruzi a fost presedinte un an, a fost ales primar si, din momentul candidaturii, a urmat al doilea presedinte, d-l Marius Tata, pana in 1997, din 1997-1999, al treilea presedinte a fost Mihai Lisetchi, de la Timisoara. Deci, iata doi presedinti de la Brasov si unul de la Timisoara. Primul presedinte din Bucuresti am fost eu, ales in 1999. Am putea discuta evolutia Pro Democratia si in raport cu ceea ce inseamna dinamica societatii civile. A fost o perioada, pana prin 1997, pe care o putem numi emergenta societatii civile. Aceasta perioada a fost una a iluziilor, a miscarilor de masa de la inceputul anilor ’90 (15 noiembrie 1990 - aparitia Aliantei Civice), a disponibilitatii extraordinare pentru manifestatii de strada si a concentrarii pe sprijinirea organizatiilor politice considerate democratice. Odata ce aceasta perioada s-a incheiat, a urmat o criza, o criza foarte importanta...
Criza de care vorbeati mai devreme...
Intre ‘97-2000, chiar 2001, o criza care s-a datorat problemelor de identitate ale ONG-urilor.
Nu e vorba pur si simplu de o profesionalizare a ONG-urilor?
Profesionalizarea apare, dar este legata si de presiunile pe care le-au facut finantatorii, pentru ca organizatiile voluntare nu rezista daca nu au si un staff profesionist. Noi am investit in consolidarea organizationala. Am avut cateva proiecte prin care am urmarit sa construim echipe de profesionisti, sa profesionalizam la nivelul cluburilor, pentru ca acestea sa aiba capacitatea de a obtine finantari independente, fara sprijinul Centrului national de coordonare, care functioneaza la Bucuresti. Buna parte din cluburi desfasoara la ora actuala programe autonome. Ba chiar programe nationale sunt coordonate din tara, de la Cluj, de la...
Poate fi coordonat un program national de la Cluj?
Este vorba de programul Intern in institutii publice, pe care Pro Democratia il desfasoara din 1998 si care a ajuns deja la al saptelea ciclu. Este vorba de studenti din administratie, stiintele politice, economice sau juridice, care au posibilitatea de a face un alt tip de practica, mai lunga, in institutii publice. Este programul cel mai bine structurat din Europa Centrala si de Sud-Est, pentru ca nu se desfasoara doar la nivelul Parlamentului, ca in celelalte tari din jurul nostru, ci si la nivelul administratiei locale - consilii judetene, prefecturi, primarii. Tocmai de asta am considerat ca este normal sa dam coordonarea acestui proiect unor fosti interni, care sunt la Cluj, au ramas in cadrul Pro Democratia si cunosc foarte bine programul si nevoile locale.
Pot cluburile din provincie sa acceseze fonduri din strainatate?
Sigur ca da. Este foarte simplu, informatia circula. Tocmai datorita acestor consolidari succesive ale organizatiei exista capacitatea de a promova rapid proiecte si de a le transmite catre finantatori. Exista o regula insa: cluburile e bine sa nu se concureze. Este o regula, dar nu e obligatoriu.
Banii nu vin de la Bucuresti?
Niciodata. Cristian Pirvulescu nu semneaza nimic. Presedintele Pro Democratia este voluntar.
Nu primiti bani pentru aceasta activitate?
Nu. Este chiar o regula in Asociatia Pro Democratia. Intreaga conducere, presedintele sunt voluntari. De fapt, staff-ul Pro Democratia nu este foarte numeros. La Bucuresti e vorba de 9 oameni, la care se mai adauga inca 7 coordonatori regionali. Ceilalti, coordonatorii de proiecte, pot fi platiti din proiectele pe care le deruleaza, dar depind de ele. Altfel spus, nu sunt un staff permanent.
Aveti idee cam cate persoane au fost legate de anumite proiecte in acesti 15 ani de existenta a Pro Democratia?
Avand in vedere si observarea alegerilor, momente in care asociatia, prin observatorii sai, ajunge la un numar semnificativ, cred ca putem vorbi de aproape 30.000 de oameni care au avut de-a face cu Pro Democratia. Numarul de voluntari in perioadele dintre alegeri este de aproximativ 1.200, dintre care foarte activi, prezenti in activitatea organizatiilor, sunt cam 500, depinzand foarte mult de localitate. In centrele universitare dinamica este mai mare, pentru ca incercam sa oferim o foarte mare deschidere si foarte multe oportunitati studentilor, care au aici posibilitatea de a utiliza toata tehnica pe care o avem si de a-si pune in aplicare ideile. Suntem foarte deschisi la ideile noi si gata sa experimentam oricand. Pentru ca de aici vine si succesul. In Bucuresti sunt cateva zeci de oameni prezenti aproape zilnic in asociatie si cam 200 care graviteaza lunar in jurul clubului. Nu este un numar spectaculos.
Observatori la alegeri
Sa incepem cu partea cea mai spectaculoasa, cu momentele de maxima expunere mediatica ale Pro Democratia, cu alegerile.
In 1996, scandalul “telefoanelor murdare” si al infiltrarii organizatiilor neguvernamentale de catre PDSR au adus Pro Democratia in atentia presei mai mult decat alte organizatii. La Resita, clubul nostru a obtinut o directiva interna a PDSR prin care un numar de functionari din administratia locala erau repartizati pe ONG-uri pentru a observa alegerile. Am constatat atunci ca exista un program structurat pentru a impiedica observarea alegerilor in sectiile de votare. In 1991, Legea alegerilor locale a permis observarea libera a alegerilor, astfel ca in februarie 1992 observatorii au putut fi acreditati la nivelul unei circumscriptii judetene si au avut libertatea de a se misca in orice sectie de votare. Pentru ca au constatat ca aceasta mare libertate a observatorilor intimideaza intr-o oarecare masura tentativele de fraudare, Legea pentru parlamentare si prezidentiale, votata in 1992, a limitat posibilitatea de observare a alegerilor, astfel ca foarte greu s-a obtinut ca ONG-urile sa observe alegerile, acreditand observatori doar in sectii de votare. Strategia folosita atunci a fost cresterea artificiala a numarului de observatori. Solutia era tragerea la sorti, pentru ca o singura organizatie putea observa alegerile. Justificarea era aceea ca observatorii deranjau activitatea Biroului sectiei de votare. Acest lucru a functionat din 1992 pana in 2004. Practic, niciodata, pana in 2004, alegerile parlamentare n-au putut fi observate liber si sistematic.
Situatia s-a schimbat in 2004, tot la presiunea Asociatiei Pro Democratia.
Dupa Adunarea Generala din septembrie 2004, Pro Democratia a declarat ca nu va observa alegerile daca nu vor fi operate niste modificari la Legea electorala. Nu era o noutate, noi cerusem aceste modificari, atat in timpul activitatii comisiei parlamentare de resort, cat si in sesiunea parlamentara. Cred ca anuntul ca asociatia refuza sa observe alegerile, pe fundalul bipolarizarii si suspiciunii generalizate privind fraudarea alegerilor, a facut ca reprezentantii PSD si ai guvernului sa accepte negocieri. Noi am avut 11 puncte pe care le-am discutat, din aceste 11 puncte am obtinut concesii in cateva. Cea mai importanta pentru noi a fost tocmai liberalizarea observarii. Dupa ce experienta de la alegerile locale din 2004 ne-a aratat ca exista o mare problema in zona rurala, noi ne-am propus sa observam cu prioritate alegerile din zona rurala. Am repetat aceasta experienta si la alegerile parlamentare. Am constatat ca exista foarte mari probleme de corectitudine. In mediul rural, presiunile asupra alegatorilor indecisi sunt extraordinar de mari, cumpararea voturilor este deja o metoda electorala uzuala. Grupurile de presiune si de mobilizare pe care administratia locala, in general primarii, le controleaza sunt foarte prezente in ziua alegerilor.
Intre cele doua tururi de scrutin ambasadorul SUA la Bucuresti a cerut Pro Democratiei sa observe alegerile, la fel, d-l Scheele a trimis o scrisoare...
Ca si primul ministru de atunci, d-l Nastase. La primul tur au fost mari probleme. S-a practicat “turismul electoral”, cum este numit in general votul multiplu. Acolo unde am facut o cercetare, in judetul Ilfov, am constatat ca, pe esantionul pe care l-am verificat, 3,7% dintre alegatori votasera de cel putin doua ori. De aceea am cerut ca alegatorii sa voteze doar in sectia de domiciliu. Iar pentru cei care nu au vize de rezidenta sa fie o singura sectie la care pot vota in localitate.
Va mai mentineti afirmatia ca rezultatele alegerilor parlamentare au fost viciate?
Nimic nu s-a schimbat din decembrie 2004 pana acum.
Avem comunicatul Parchetului.
Comunicatul Parchetului nu se refera la situatia din sectiile de votare, ci doar la problema softului folosit la Institutul National de Statistica. Pentru noi, comunicatul Parchetului n-a adus nici o noutate. Alegerile puteau fi fraudate - si noi avem probe ca au existat fraude - la nivelul sectiilor de votare. In primul rand prin votul multiplu, in al doilea rand prin utilizarea urnei volante, prin presiunile pe care administratia locala le-a exercitat asupra unui grup de alegatori care nu erau dispusi sa voteze.
Aveti probe solide?
Noi nu putem sa probam existenta unei fraude de 3,7-5% la nivel national, dar, pe esantionul pe care l-am cercetat in judetul Ilfov, unde am verificat cam 10.000 de persoane, am constatat ca 300-350 au votat de doua ori. Si am facut o plangere la Politia Buftea impotriva acestor persoane, care sunt nominalizate si care au fost identificate pe listele permanente si pe listele suplimentare.
Ati primit raspuns?
Pana acum n-am primit nici un raspuns, asa cum n-am primit raspuns nici de la Parchetul General, in urma sesizarilor inaintate Biroului Electoral Central in decembrie si pe care le-am trimis Parchetului General. N-am fost chemati la Parchetul General, nu stim nimic despre aceste sesizari.
Aveti o explicatie?
Am o ipoteza pe care as enunta-o acum. Exista doua cauze: una legata de strategia de supravietuire intr-o justitie care a fost traditional politizata (ma refer in primul rand la Parchet) si a doua ca, oricum, alegerile au fost validate de Parlament, iar cele prezidentiale de catre Curtea Constitutionala si nimic nu se mai poate schimba. Ce nevoie mai este de un scandal suplimentar?
Aici e o problema foarte importanta. Pentru ca alegerile sunt considerate ilegitime de catre cetateni ele dau nastere unei puteri ilegitime, incapabile sa-si impuna deciziile, din cauza absentei autoritatii. De aceasta chestiune ne lovim permanent in Romania. Ca legea nu este respectata se datoreaza si faptului ca cei care o voteaza sunt considerati, din mai multe cauze, ilegitimi. De ce? Pentru ca exista aceasta suspiciune privind corectitudinea alegerilor. Or, Legea electorala, dupa 1990, a permis permanent fraudarea alegerilor. Apoi, abuzul de urna volanta... Toate aceste lucruri impreuna creeaza o mare suspiciune. Fara alegeri corecte, nu va exista niciodata o putere legitima. In Romania, legitimitatea puterii este contestata de catre cetateni prin actiuni simple, evaziunea fiscala e una dintre ele, ca sa dau un exemplu comun. Nu exista autoritate publica, pentru ca autoritatea publica nu s-a format pe o baza corecta. Daca nu vom creste increderea cetatenilor in sistemul nostru electoral, nimic nu va functiona foarte bine.
Imi inchipui ca i-ati enervat pe multi. Au existat tentative de presiune, de intimidare, de santaj asupra dvs., asupra principalilor dvs. colaboratori, in timpul activitatilor de observare? S-au incercat presiuni asupra unor observatori ai Pro Democratia?
Impotriva observatorilor Pro Democratia au fost presiuni destul de dese. S-a practicat hartuirea unor observatori de catre grupuri de presiune care existau in afara sectiilor de votare si erau tolerate de politie. Unii observatori n-au rezistat acestor hartuiri si am avut incercari de cumparare a observatorilor din cateva locuri. Asupra mea insa n-au existat asemenea presiuni.
Oricum, sunteti mentionat pana si in “stenogramele” PSD.
In “stenograme”, una dintre probleme este legata chiar de proiectele noastre privind observarea alegerilor si modificarea sistemului electoral, care a obsedat toate partidele politice, pana la urma. Putem sa consideram ca asta a fost o presiune? N-am simtit-o niciodata direct. In schimb, coordonatori regionali au avut probleme. La Rm. Valcea, le-au fost blocate comunicatiile telefonice. Acelasi lucru ni s-a intamplat si la Bucuresti. Ne-a cazut reteaua si la alegerile locale, si la parlamentare, nu in ziua votarii, dar in momentul de pregatire, in preziua votarii. Spargerea cauciucurilor unui coordonator, toate patru, cred ca este deja o amenintare directa. La Arad, unul dintre coordonatorii nostri a fost amenintat ca i se va incendia masina, daca nu-si retrage plangerea facuta la politie in ceea ce priveste situatia dintr-o anumita localitate aradeana.
Nu-i usor sa fii observator Pro Democratia…
Nu. Cateva fete care au observat in judetul Ilfov au fost intr-un mod incalificabil tratate in birourile de votare si amenintate de grupurile de presiune. Situatiile n-au echivalent in istoria observarii. Cred ca se datoreaza acestei formule pe care noi am adoptat-o in 2004, respectiv concentrarea pe observarea alegerilor in zona rurala si trimiterea de observatori din mediul urban in mediul rural.
De ce?
Niciodata n-am observat sistematic alegerile din mediul rural si, cand am facut-o, am facut-o cu observatori de acolo, cunoscuti de comunitate, deci oarecum intimidati in momentul in care observau anumite iregularitati.
Observatori internationali
Felul in care se voteaza in Romania este mai apropiat, prin abuzurile care se savarsesc, de modele ex-sovietice sau din unele tari balcanice, Serbia, de exemplu?
Serbia sau chiar Bulgaria. Deci sunt o caracteristica a zonei si depind foarte mult de ceea ce noi numim cultura politica.
Pro Democratia trimite de mai multi ani observatori la alegerile din alte tari.
Nu suntem singurii. Am trimis observatori, si nu doar observatori. Am asistat persoane care au ocupat anumite pozitii in procese electorale in zone de conflict, in Kosovo, de pilda. Am observat alegeri in Europa Centrala, Rasariteana, Asia, Africa. In Asia Centrala fosta sovietica, am fost in Uzbekistan. Din punctul de vedere al prezentei internationale, momentul cel mai important l-a reprezentat observarea alegerilor din Moldova, cand Pro Democratia a trimis cel mai consistent grup de observatori, dupa OSCE. Noi am avut 160 de observatori in Moldova, iar OSCE a avut 500 de observatori, in conditiile in care numarul sectiilor de votare este de 2.000. Cu toate acestea, sunt convins ca nu am reusit sa acoperim in Moldova ceea ce reusisem sa acoperim in Romania, adica sectiile din mediul rural, mai ales cele izolate.
Un nou Cod electoral
Ce trebuie sa se intample ca sa nu mai existe suspiciuni asupra alegerilor din Romania, iar asociatii precum Pro Democratia sa-si piarda obiectul muncii?
Legislatia de care vorbeam trebuie sa se schimbe. Trebuie impus votul in sectia de domiciliu. Se pot gasi alternative si s-au gasit peste tot: votul prin procura, respectiv imputernicirea unui membru al familiei de a vota in locul celui care este plecat, votul prin corespondenta, votul electronic pe baza unui card, care se poate face si de la distanta, toate acestea sunt foarte bune pentru a asigura un control al votului. Nu degeaba in strainatate nu se poate vota la orice sectie de votare. De altfel, toti observatorii straini, inclusiv cei OSCE, sunt consternati de faptul ca politicienii romani nu au schimbat de 15 ani aceasta lege. Legea electorala in Romania a fost redactata in 1990 si modificata dupa aceea. Noi nu avem o lege electorala noua. Procedurile sunt cele de atunci. Ei bine, a pleca de la premisa ca alegatorii nu s-ar descurca, ca ar fi prea putin inteligenti mi se pare inacceptabil. Alegatorii romani sunt la fel de inteligenti ca alegatorii din toate celelalte tari din jurul nostru si s-ar descurca foarte bine, daca ar fi informati despre modul in care functioneaza sistemul electoral. Acesta ar fi rolul unei Autoritati Electorale Permanente. Ea a fost creata in Romania in 2003 si a functionat in 2004 numai pentru a sustine PSD. Ea a aparut in timpul alegerilor, atunci cand, conform legii, nu functioneaza, ci doar ii trimite pe presedinte si pe cei doi vicepresedinti in Biroul Electoral Central. Or, doi dintre cei care sunt in momentul de fata in conducerea Autoritatii Electorale Permanente, presedintele si unul dintre vicepresedinti, este vorba de d-nii Ionel Flesariu si senatorul Opris, care este presedinte, au fost membri PSD pana in momentul in care au intrat in AEP. Nu se poate mentine independenta acestei institutii decat cu oameni care nu au avut nici o afiliere politica, pentru a nu fi suspectati de partizanat.
Ce face Pro Democratia intre scrutinuri, nu se plictiseste?
Niciodata. Exista programele cu autoritatile locale, in primul rand, care vizeaza, pe de o parte, cresterea gradului de transparenta locala, participarea cetatenilor la dezbateri publice, controlul activitatii autoritatilor locale. Am participat la foarte multe actiuni pilot de infiintare a unor consultari periodice cu grupuri de cetateni interesati in activitatea administratiei locale. Am avut in ultimii ani, in afara campaniilor pentru Codul electoral, care au fost foarte obositoare, pentru ca am strans sute de mii de semnaturi, si monitorizarea Legii privind accesul la informatiile publice. Strategia noastra pe urmatorii trei ani vizeaza in continuare schimbarea sistemului electoral si mai ales Codul electoral. Codul electoral este pentru noi prioritatea absoluta.
La implinirea venerabilei varste de 15 ani, ce doriti, in calitate de presedinte, Asociatiei Pro Democratia?
Desigur, activitate indelungata.
Ar trebui sa doriti, dimpotriva, ca lucrurile sa mearga atat de bine in Romania, incat sa nu fie nevoie de o asociatie precum Pro Democratia.
Nu este posibil asa ceva. Daca nu de Pro Democratia, de alte asociatii este permanenta nevoie, fiindca fara acestea nu exista democratie. Ele dau sensul democratiei, ele asigura un climat care preseaza asupra partidelor politice sa se democratizeze. Democratia participativa este posibila in aceste organizatii, pentru ca sunt mult mai putin birocratice sau ierarhizate decat partidele politice sau alte institutii. Absenta lor va fi de fapt semnul unei degringolade, al unei prabusiri democratice. Si ii doresc cat mai multi presedinti Asociatiei Pro Democratia, evident.
Mandatul dvs. cand se incheie?
Mandatul unui presedinte al Pro Democratia este de doi ani, in momentul in care discutam ajung la capatul celui de-al treilea mandat. Vine momentul ca si la varf sa se schimbe cate ceva.
Intentionati sa va retrageti?
Nu acum, dar cred ca e foarte important ca Pro Democratia sa se pregateasca pentru noi formule de conducere, pentru ca efectiv societatea se schimba si este nevoie de noi energii. Asta ar fi probabil cheia dinamicii, nu doar a supravietuirii, ci a dinamicii pe care Pro Democratia a avut-o in cei 15 ani.
Va doresc succes!
Interviu realizat de Armand Gosu
