De același autor
retragerea lui Theodor Stolojan a bulversat spatiul public, relansand conflictul politic si introducand o puternica tenta de improvizatie a strategiilor electorale. Daca sambata, 2 octombrie, toata atentia s-a concentrat asupra anuntului lui Stolojan, duminica, 3 octombrie, spatiul politic devenise deja fluid. Intr-o incercare de a prelua initiativa, Traian Basescu a adaugat datelor initiale tema santajului asupra fostului prezidentiabil, PNL a luat act de decizia presedintelui sau si l-a confirmat pe Calin Popescu-Tariceanu in pozitia de presedinte interimar, anuntand sprijinul pentru candidatura lui Basescu in cursa prezidentiala, iar Adrian Nastase a reactionat rapid printr-un contraatac ce viza reechilibrarea tactica a pozitiilor.
In marea invalmaseala ce parea sa domneasca in birouri sau pe micile ecrane a fost bagatelizat un demers dramatic: un politician si-a anuntat retragerea din politica din motive de sanatate. Dar tendinta de instrumentalizare a lui Theodor Stolojan a fost mult mai puternica si putini i-au putut rezista. La ultimul simultan electoral parlamentaro-prezidential, competitia politica s-a transformat radical cand unul dintre protagonistii importanti a parasit sobru scena. In fata unui gest cu puternice conotatii personale se pot avansa doua directii de abordare: una umana, vizand protejarea spatiului privat, si alta politico-institutionala, privind spatiul public.
Anuntul privind retragerea din viata politica a fost consonant cu imaginea publica a lui Theodor Stolojan. Intr-o asemenea circumstanta, era de asteptat o reactie retinuta a comentatorilor sau adversarilor. Dar, chiar inaintea declaratiei oficiale, speculatiile erau deja lansate public. Maniera emotionala in care Traian Basescu si-a manifestat empatia cu liderul liberal a provocat controverse, desi ea poate fi comparata cu izbucnirea de bucurie de la anuntarea estimarilor exit-poll-urilor de dupa turul intai al alegerilor locale din 6 iunie. Bunele practici jurnalistice si protectia spatiului privat cereau limitarea discutiei, dar tensiunea politica a generat tentatia de a-l instrumentaliza pe Theodor Stolojan. Confruntarea politica acutizata de pe scena publica romaneasca nu justifica insa abuzul asupra vietii private. Respectarea sferei private nu este doar un simptom al normalitatii si al decentei publice, dar si un drept inalienabil. Dezbaterile privind starea de sanatate a liderului PNL au depasit repede acest cadru, culminand cu declaratiile ministrului Sanatatii, care, astfel, comite un gest dincolo de orice etica medicala. Cu exceptia unor prevederi legale precise, orice informatie despre starea de sanatate a cuiva, om politic sau cetatean oarecare, nu poate fi facuta publica fara acordul sau. Pe palierul politic, retragerea lui Theodor Stolojan relanseaza campania electorala. Din cauze ce acum devin inteligibile, motivatia si energia liderului liberal scazusera in ultima perioada. Intr-o prima faza, aceasta decizie genereaza o criza atat la nivelul Aliantei, cat si al PNL. De depasirea rapida a acestui impas depinde derularea ulterioara a campaniei electorale. In masura in care realizarea Aliantei a fost expresia unei viziuni politice clare, si nu o improvizatie electorala, iar bipolarizarea de dupa alegerile locale a fost rezultatul unei optiuni spre echilibrarea vietii politice, si nu doar consecinta votului de protest, PD si PNL vor putea remonta criza. Deja delegarea lui Calin Popescu-Tariceanu ca presedinte interimar al PNL si nominalizarea lui Traian Basescu drept candidat al Aliantei pentru alegerile prezidentiale reflecta o abordare rationala a demersului politic. Pozitia PNL in privinta candidaturii lui Basescu permite revendicarea functiei de prim-ministru si anticipeaza o noua solutie la tema tandemului presedinte-prim-ministru introdusa de PSD. Succesiunea la conducerea PNL urmeaza sa fie rezolvata la congresul acestui partid de la inceputul anului viitor si va fi influentata de rezultatul alegerilor parlamentare. Retragerea lui Theodor Stolojan nu a influentat negativ situatia Aliantei. Din punct de vedere tactic, atat aceasta, cat si candidatul sau raman in cursa si pot remonta diferentele pe care sondajele le releva. Daca Traian Basescu, degrevat in noile conditii de promisiunile sale privind cei patru ani de mandat la primaria Bucurestiului, va deveni candidatul prezidential, si toate analizele il plaseaza in aceasta situatie, atunci campania prezidentiala va avea alt curs. O data cu intrarea sa in campanie de pe pozitia de candidat, mizele personale, intotdeauna importante, devin cruciale in confruntarea pentru Cotroceni. Reactia rapida a lui Adrian Nastase la conferinta de presa a lui Traian Basescu si contraatacul acestuia indica deja aceasta schimbare. In viitoarele doua luni, personalizarea dezbaterii politice va atinge apogeul pe scena politica romaneasca. Daca nu vor aparea modificari ale cadrului institutional, abia dupa 2034 se vor mai intruni conditiile constitutionale pentru o astfel de confruntare. Efectele sale asupra vietii politice romanesti pe termen mediu sunt greu de anticipat. Preluarea initiativei de catre Traian Basescu si raspunsul rapid al lui Adrian Nastase indica nervozitatea, dar si caracterul improvizat al tacticilor de campanie. Partidele devin secondantii celor doi lideri. Tendinta de a relativiza candidatura lui Basescu, eventual plasarea sa in zona lui Corneliu Vadim Tudor incearca sa destructureze bipolarizarea spatiului electoral. Obiectivul celor doua grupari este acum acela de a obtine cea mai buna pozitie pentru al doilea tur. Centrate insa doar pe competitia electorala, partidele risca sa piarda, o data mai mult, contactul cu electoratul.
