De același autor
Reducerea numarului de ministere a lasat fara stapan numeroase agentii, autoritati, comitete si oficii pe care premierul le-a luat sub aripa. Dupa unele calcule, d-l Nastase are astfel in subordine aproximativ 1.500 de persoane. Asadar, pe de o parte, s-a redus numarul de ministere pentru a creste eficienta si mobilitatea Executivului, iar pe de alta, premierul insusi isi incarca pana la refuz fisa postului, creandu-si un hiperminister personal, practic un al doilea guvern. Or, daca d-l Nastase se va ocupa personal de bunul mers al agentiilor si autoritatilor aflate in subordinea sa, e greu de crezut ca va mai gasi timp suficient pentru a se ocupa si de treburile guvernului.
Si asta intr-o perioada in care, dupa cum a declarat tot d-l Nastase, Executivul ar trebui sa functioneze perfect, daca Bucurestiul vrea sa incheie anul viitor negocierile de aderare cu Uniunea Europeana. Dar sa admitem ca, in acest an, premierul va face ore suplimentare pentru a coordona si activitatea guvernului, si agentiile si autoritatile pe care le conduce. Anul viitor, insa, an electoral, premierul va fi obligat sa faca fata si campaniei electorale, in calitatea sa de sef de partid, si, eventual, de candidat la Presedintie.
Cum premierul n-are sosii, din cate stim, si nici nu e ubicuu, pentru a se afla simultan in locuri diferite, e firesc sa ne intrebam de ce si-a luat d-l Adrian Nastase sarcini suplimentare. Un raspuns l-a oferit prim-ministrul insusi intr-o emisiune difuzata de Televiziunea Romana, pe Canalul 1. D-l Nastase a declarat ca reprezentantii Uniunii Europene au criticat faptul ca autoritatile de reglementare si cele din sectorul energetic se afla in subordinea ministerelor.
D-l Nastase a afirmat ca o critica a Uniunii Europene a fost si aceea ca aceste autoritati de reglementare nu pot fi tinute in subordinea ministerelor care iau decizii. Folosind o expresie din limbajul sportiv, probabil si din cauza ca treburile din fostul Minister al Sportului au intrat sub indrumarea sa, d-l Nastase a explicat de ce a luat autoritatile de reglementare de sub tutela ministerelor. Deoarece ministerele se aflau in postura in care si centrau, si dadeau cu capul. Ceea ce nu se poate, a declarat prim-ministrul. Nu se poate, dar s-a putut timp de trei ani, am adauga noi. Iar Uniunea Europeana, care a criticat mentinerea acestor autoritati in subordinea ministerelor, n-a recomandat ca ele sa treaca in subordinea premierului, ci a sugerat ca ele ar trebui sa fie independente.
Or, cata independenta pot avea aceste autoritati, daca ajung sub controlul premierului? Din cate stim, d-l Adrian Nastase nu s-a metamorfozat in tehnocrat dupa remanierea guvernamentala si nici n-a devenit independent din punct de vedere politic. Dimpotriva, domnia sa declara saptamana trecuta ca Executivul trebuie sa se gandeasca serios si la campania electorala. Rolul de premier nu-l transforma pe d-l Adrian Nastase intr-un arbitru al relatiilor dintre ministere si autoritatile care ar trebui sa fixeze preturile la curentul electric si la gazele naturale. Ba chiar, in calitate de premier politic, d-l Adrian Nastase e cel mai putin indicat sa ia conducerea acestor autoritati, daca intr-adevar doreste ca ele sa devina autonome.
Trebuie sa recunoastem insa ca, in afirmatia pe care a facut-o la TVR, in direct si la o ora de varf, d-l Nastase n-a sustinut un neadevar, ci a facut o jonglerie lingvistica. Prim-ministrul a spus: "S-a considerat ca aceste autoritati trebuie sa fie trecute in subordinea directa a premierului", dupa care a trecut la critica venita din partea Uniunii Europene, ca autoritatile de reglementare nu pot fi tinute in subordinea ministerelor de resort. Ceea ce n-a precizat insa d-l Nastase e cine a considerat ca autoritatile in cauza vor deveni autonome, daca vor intra in subordinea sa. Cum nu e vorba de Uniunea Europeana, se pare ca aceasta subordonare a fost decisa la Palatul Victoria.
Cu alte cuvinte, d-l Nastase nu s-a inhamat la conducerea acestor agentii la sugestia Uniunii Europene, ci dintr-un imbold personal. Sa admitem insa ca premierul a interpretat gresit semnalele venite din partea Uniunii Europene in aceasta privinta. Cum poate fi explicat insa faptul ca Institutul National de Statistica a fost trecut si el in subordinea d-lui Nastase? Se vor simti statisticienii total independenti sub conducerea premierului? Dupa cum se stie, exista voci tot mai numeroase care acuza Institutul de Statistica de nereguli in calculele sale, nereguli care ar fi provocate de presiuni politice. Fara a face proces de intentie d-lui Adrian Nastase, nu ne putem impiedica sa ne intrebam de ce a simtit nevoia prim-ministrul sa ia in subordine personala acest institut care, pentru a fi credibil, n-ar trebui in nici un caz sa aiba un asemenea suprasef.
Cu prilejul restructurarii Executivului, s-a batut moneda si pe ideea descentralizarii. Iar in aparitia sa televizata, d-l Nastase s-a straduit sa dea de inteles ca a preluat agentiile si autoritatile ramase orfane de ministere, pentru a le ajuta sa se elibereze de servitutile lor trecute fata de ministere. Dar, pentru a folosi si noi expresia utilizata de premier, ca cei care centreaza dau si cu capul, nu se vede care e diferenta intre ceea ce faceau ministerele conduse de d-l Nastase si ceea ce va face domnia sa in calitate de ministru al acestor autoritati, agentii si institute.
Mai mult, putem lua in serios temerile opozitiei democrate ca premierul si-a construit acest urias minister personal pentru a avea sub control preturile, precum si cifrele avansate de Institutul de Statistica, in vederea campaniei electorale. Tot opozitia, dar si observatori independenti sunt de parere ca prin infiintarea acestui minister personal al d-lui Nastase se incearca si obtinerea de bani pentru partid, in vederea campaniei electorale. Dincolo de toate acestea insa, ramane intrebarea in ce masura premierul va reusi in perioada urmatoare sa dea credibilitate ministerului mamut pe care si l-a inventat atat in exterior, de unde e posibil sa obtina reactii negative, cat si in interior, din partea alegatorului obisnuit, pe care nu-l intereseaza cifrele statistice, ci evidentele vietii sale de fiecare zi.
