De același autor
Ramane de vazut daca puterea de santaj a actualelor conduceri arabe va mai functiona. In multe cazuri, acestea isi fondau legitimitatea pe faptul ca sunt singurele bastioane impotriva fundamentalistilor islamici, care ar dori sa profite de orice slabiciuni ale regimurilor en place, pentru a aduce haos prin prabusirea institutiilor si generarea de seisme economice prin politici petroliere impredictibile. In aceasta logica, reformele nu sunt posibile, un control strict fiind necesar pentru preintampinarea unor revolutii islamice radicale.
Dincolo de presiunile politice externe pentru democratizare, liderii arabi trebuie sa ia in calcul si semnalele interne. Acestia nu pot sa reziste in fata atractivitatii culturale si a fortelor economice din America si Europa. Poate mai profunde si mai intime decat puterea militara si politica, forta tractoare si puterea de atractivitate reprezentata de modelul cultural si comportamental din Occident constituie un stimulent redutabil si inconturnabil. Este interesant ca un sondaj al Centrului de Cercetare Pew arata ca tari precum Liban sau Turcia considera, in proportii mai mari chiar decat media tarilor din Europa de Est, care au devenit libere dupa ani de regimuri ingraditoare comuniste, ca este important sa traiesti intr-o tara unde poti sa iti critici guvernul, unde au loc alegeri libere si media nu este cenzurata. Aspiratia catre modelul de viata vestic nu poate fi insa implinita doar daca liderii isi fac cumparaturile la Paris si Milano sau daca poporul vede la televizor seriale americane.
Presiunea soft power a atractivitatii economice si culturale a modelului occidental se asaza peste puterea hard power a prezentei militare americane in lume. Forta economica in perioada globalizarii si tehnologizarii nu poate fi ingnorata. Petrolul nu poate fi singura forma de alimentare a economiilor arabe. Qatarul, Bahreinul, Emiratele Arabe Unite si alte sultanate din Golf au inteles primele ca trebuie sa se alinieze planetelor IT-ului ca sa nu ramana in afara galaxiei tehnologice castigatoare. Acestea incearca sa atraga experti, investitii si sa infiinteze parcuri tehnologice si laboratoare de afaceri, in conditiile acordarii unor stimulente financiare greu de egalat.
Reformele nu sunt neaparat realizate à contre cœur, impotriva vointei liderilor. Cei mai multi din liderii arabi, tineri din familii instarite au studiat in strainatate si sunt mai deschisi schimbarilor. In plus, orientarea lor spre economie ii face mai permeabili spre mutatii politice, pentru a atinge scopuri de profitabilitate economica. Regele Iordaniei, Abdallah II Hussein, a petrecut mai mult timp in Occident decat acasa si vorbeste mai bine engleza decat araba. Intr-un discurs de la inceputul lunii martie, regele felicita poporul iordanian pentru rolul de pionier si deschizator de drumuri in adoptarea reformelor in regiunea Orientului Mijlociu. El preciza in fraza imediat urmatoare ca reforma este un proces pe termen lung, care va cuprinde in final toata societatea, fiind nevoie de perseverenta si rabdare. Precautiile trebuie sa fie mari: peste 60% din populatia tarii este constituita din refugiati palestinieni, iar in ultimul timp proportia refugiatilor irakieni a crescut considerabil, intr-o tara cu o populatie de 5 milioane de locuitori si puternic structurata pe relatii de apartenenta la clanuri.
Generatia lui Gadafi, Arafat si Mubarak este la amurg. Acestia au dominat politica din Libia, Palestina si Egipt. Primii doi au stat la putere fiecare cate 35 de ani, ultimul 24 de ani. Mai mult, conducerea Fatah va fi aleasa prin scrutin, in august, existand posibilitatea ca generatia Arafat, a "Acordului Oslo", sa fie inlocuita de exponentii mai tineri ai generatiei "Intifada". Generatia mai tanara, care asteapta predarea de stafeta, a fost, in multe cazuri, expusa influentei spiritului vestic, facandu-si studiile in SUA sau Europa si petrecandu-si o buna parte din perioada de formare in societati deschise.
Acelasi lucru s-a petrecut cu noii lideri ai Asiei de Sud-Est. Acestia s-au format in marile scoli americane si europene, ceea ce le-a dezvoltat o minte orientata spre afaceri si profit si o sensibilitate impregnata de valori sau, cel putin, bunuri occidentale. Reformele introduse cand au ajuns la putere au schimbat si peisajul politic, necesarmente liberalizat in conditiile deschiderii economice.
Malaezia si Indonezia pot fi exemple in Asia de Sud-Est pentru tari musulmane care au ales partide seculare, moderate. Asemenea altor tari din regiune, nevoia de interconectare la retele de afaceri si orientarea spre economie, finante si comert a liderilor a condus la transformari politice democratice.
Presiunea economica este puternica, statele arabe neputand sa-si permita sa nu fie integrate in noua ordine economica internationala, ceea ce presupune deschidere, dinamism si liberalizare. Deschiderea si liberalizarea economica reprezinta de cele mai multe ori prima etapa intr-un mars implacabil al democratiei, asa cum observase si Tocqueville. Deschiderea economica conduce adesea spre dobandirea de alte libertati, cele politice.
Iordania, care a semnat un tratat politic cu Israelul, recunoscand dreptul de existenta al acestui stat, a primit ajutoare anuale importante din partea SUA, asemenea Egiptului. Dincolo de sumele anuale, Iordania a primit sprijin indirect pentru dezvoltare, in conditiile in care este fortata sa se orienteze spre servicii, fiind un stat arab fara rezerve de petrol. Practic, toate agentiile de turism si lanturile hoteliere, ca si multicompaniile internationale sunt prezente in Iordania, Ammanul aratand ca un oras modern, in plina transformare. Toate companiile aviatice aterizeaza la Amman si toate bancile mari au sucursale acolo.
Stimulentele economice au un pret politic. Companiile iordaniene, care au un joint venture cu o companie israeliana, a carei participatiune trebuie sa fie de minimum 8%, pot exporta fara taxe intr-una din cele mai mari piete din lume: SUA. Egiptului i s-a promis exportul fara taxe pe piata americana dupa incheierea unui acord cu Israelul de creare a unor zone industriale comune. Palestinienilor le-au fost promisi recent 350 de milioane de dolari pentru reforma institutiilor independente.
Sultanatul Oman anunta recent ca Muscatul va lansa o zona de liber schimb cu SUA, obtinand sprijinul Americii pentru accesul in Organizatia Mondiala a Comertului (WTO). Accesul in WTO al statelor arabe a fost una din monedele de schimb jucate de SUA si cu Iranul si alte tari arabe, pentru a le determina sa adopte politici de liberalizare si democratizare sau, pur si simplu, in cazul Iranului, sa renunte la programele de cercetare si inarmare nucleara.
Iranului i s-a promis de catre europeni un program de asistenta economica substantiala, SUA semnaland ca ar putea ridica embargoul total impus in mai 1995 produselor iraniene. Astfel, SUA demonstreaza ca nu numai batul poate fi aratat arabilor, ci si carrot-ul, avantajele cooperarii.
Atractivitatea modelului occidental poate fi insa disputata. Peste 70% dintre iordanieni si egipteni declarau, dupa atentatul din septembrie 2001, ca nu iubesc cultura americana si ca sunt impotriva raspandirii ideilor si obiceiurilor americane. O privire pe strazile, in cinematografele si casele lor ar putea contrazice insa nivelul declarativ. Cert este ca, in logica lui Thomas Friedman, din maslinii seculari ai Orientului, care reprezinta traditia unei culturi vechi, cu radacini adanci, poate inmuguri preocuparea pentru masini moderne si la moda, precum Lexus-ul. Chestiunea este insa daca totul se va opri la formele exterioare de manifestare ale modernitatii, daca femeile vor purta tot broboade, iar elitele vor fi singurele care vor fi conduse in limuzine.
*lector univ. doctor, Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea Bucuresti
