De același autor
Vocea lui Virgil Ierunca succeda, firesc, cu o gravitate retinuta, unui scurt preambul muzical care ma tulbura intotdeauna si care parea ca deriva oarecum din rezonanta neobisnuita a numelui acestui povestitor fara chip. Pentru adolescentul care eram, Povestea vorbei a reprezentat imaginea sonora a exilului romanesc, singura care mi-era accesibila si care ma facea sa inteleg ca acest exil si relatia sa cu Romania aveau deja o istorie, dramatica - pe care o intrevedeam, o intuiam ascultand evocarea si lectura "paginilor uitate, paginilor exilate, paginilor cenzurate". Mai intelegeam si ca exista nu doar un exil care se coagulase la peste 2000 de kilometri departare, ci si un "exil interior", invizibil si el, dar nu din cauza distantei, si care avea propria sa istorie. Povestea vorbei era o parte a unei alte povesti, inceputa in 1945, si pe care nici manualele de istorie, nici cartile pe care le puteam citi, nici oamenii din jurul meu nu mi-o spusesera niciodata. Povestea vorbei s-a incheiat odata cu istoria care i-a dat nastere, iar zilele trecute ne-a parasit si cel care o spunea. Povestea vietii lui Virgil Ierunca abia incepe.
