De același autor
Opozitia si bancherii s-au repezit sa conteste ordonanta pentru ca incalca norme elementare ale economiei de piata. Un contract economic finantat din bani publici - si banii CEC sunt bani publici - era atribuit fara licitatie. Celelalte banci erau scoase de la inceput din joc, cu toate ca poate ar fi fost si ele interesate sa crediteze ANL si CNI, mai ales ca ordonanta stipula clar acordarea de garantii guvernamentale (desi cand este vorba de structuri guvernamentale, aceste garantii sunt si implicite). Concurenta loiala era din nou aruncata la cos! Nemaivorbind de faptul ca era ridiculizata si una din normele de baza ale creditarii, prevazuta ca atare in legile din domeniu: interzicerea unei expuneri prea ridicate (de peste 20% din fondurile proprii) prin creditare fata de un singur debitor. Atatea incalcari dintr-un foc ale legilor, scrise si nescrise, ale economiei de piata aproape ca nu s-a mai vazut! A fost nevoie de retractari, reformulari. Pana si discretul Consiliu al Concurentei, care din pacate prefera umbra politicului, desi este imputernicit sa taie si sa spanzure in apararea regulilor concurentei loiale, a trebuit sa intervina si sa recomande modificari. Cel mai probabil insa este ca cineva de pe la Bruxelles sau de pe la Washington a strambat din nas. Si a facut-o atat de tare, incat a fost observat pe video-celularele parlamentare de la Bucuresti. Si s-a procedat rapid la reevaluarea demersului.
Raul fusese insa facut! Si fara a ignora cu ceva toate implicatiile mentionate, acestea sunt mai nimic prin comparatie cu raul principal. Autoritatile romane au dovedit ca nu se pot abtine sa dea iama in banul public extra-bugetar, daca cel bugetar nu le ajunge in scopurile politice sau electorale urmarite. Autoritatile guvernamentale sunt indrituite sa dispuna de banul public bugetar, strans din impozite si taxe si destinat sa fie dirijat, prin redistribuire, catre atingerea unor obiective economice, politice si sociale. In cazul acestuia, constrangerile sunt legate doar de raportul dintre resursele mobilizate si cheltuielile implicate de obiectivele vizate. Dar banul public din intreprinderi sau banci cu capital de stat - ban public in sensul ca nu apartine unei structuri sau entitati private care poate face ce vrea cu el - are provenienta economica si utilizarea lui trebuie sa urmareasca scopuri economico-sociale specifice domeniului de activitate si sa se ghideze dupa regulile concurentei loiale ce trebuie sa domneasca intr-o economie de piata. Autoritatile guvernamentale, care au jurisdictie asupra banului public bugetar, nu pot dispune de banul public extra-bugetar. Bancorex a dat faliment din cauza creditelor neperformante acordate si, in fond si la urma urmei, acestea au fost nu doar credite clientelare, ci, in parte, credite politice, daruite unor activitati economice de stat care nu au fost in stare si sa ramburseze banii imprumutati. Credite la care s-a apelat din resurse ale unor banci de stat pentru a nu se lua direct din resursele bugetare.
Parca experienta Bancorex nici nu ar fi existat, dupa un deceniu nu se rezista de a se recurge la proceduri cvasi-similare, de indata ce apar constrangeri bugetare! Si uite asa, autoritatile romane dau apa la moara celor de prin strainataturi care cer insistent privatizare si iar privatizare, nu atat ca o parghie de eficientizare, cat mai ales si pur si simplu pentru a rapi autoritatilor romane posibilitatea de a folosi bani asupra carora, potrivit regulilor economiei de piata, nu au jurisdictie.
Autoritatile romane si nimeni altcineva readuc astfel in atentie privatizarea CEC, singura structura din sistemul bancar care putea sa ramana romaneasca. Asa cum facusera si autoritatile din perioada anterioarei guvernari, implicand CEC in nenorocirea numita FNI! Evitarea unor tentatii similare pentru viitoarele autoritati romane va fi acum invocata din exterior, spre a presa in directia unei privatizari cat mai urgente a CEC tot catre capitalul strain. Capitalul autohton va disparea aproape complet din sistemul bancar romanesc, ceea ce nu va fi vreo mare cucerire cu care sa ne falim!
In ce priveste CEC, autoritatile trebuiau sa aiba o abordare strategica fara echivoc: ori CEC redevenea ce fusese in ideea arhitectilor sai de acum mai bine de un secol - o casa de depozite pentru populatie, cu garantia integrala a statului, dar atunci nu mai credita ANL-uri sau FNI-uri, ci facea plasamente numai in titluri de stat -, ori devenea o banca realmente, care sa se supuna reglementarilor generale din sistemul bancar si ale carei operatiuni sa fie garantate nu de catre stat, ci de catre activitatea si credibilitatea verificate pe piata.
Din pacate, tentativa, chiar daca nereusita, de implicare neconcurentiala a CEC in creditarea ANL/CNI constituie, dupa implicarea nefasta in afacerea FNI, un fel de bomboana pe coliva pentru aceasta institutie financiara simbol a Romaniei, care trebuia sa ramana romaneasca si care va deveni curand inca una, intre altele, din bancile straine din Romania.
