De același autor
In fiecare vara, cateva mii de studenti romani pleaca sa lucreze in America. Cei mai constiinciosi se intorc in tara cu 7-8.000 de dolari profit si foarte multe ore de somn in minus.
Care e mecanismul prin care unii dintre cei mai buni studenti romani ajung sa spele vase, sa stearga praful sau sa prajeasca hamburgeri in America pe timpul verii? 
Raspunsul este programul Work and Travel USA, derulat cu aprobarea guvernului american, care le permite studentilor sa lucreze cu acte in regula dincolo de ocean, sa cunoasca societatea americana, sa faca rost de bani mult mai repede decat ar reusi acasa, sa calatoreasca, pe scurt - sa faca parte, macar pentru o clipa, din the american dream.
De cealalta parte a baricadei, the romanian dream al studentului mioritic se traduce printr-o vara lenevoasa, presarata cu scurte episoade de practica, week-end-uri la munte, 2-3 concerte in Piata Revolutiei si cateva beri pe plaja la Vama Veche. O varianta mai profitabila e angajarea intr-un post de asistent manager, programator, traducator s.a. Prin urmare salariu (de incepator), volum mare de munca, achizitionarea de bere pentru colegi si ocazia de a dovedi ca ai invatat ceva in facultate.
Work and Travel se vrea a fi un program de schimb cultural pentru studentii care nu au bani sa viziteze SUA, dar isi doresc sa invete lucruri noi, sa se adapteze obiceiurilor americanilor si sa cunoasca aspecte ale civilizatiei acestora. Principiul este simplu. La inceput te imprumuti de la rude si prieteni de vreo 2.500 de dolari (taxa firmei organizatoare, viza, biletul de avion si eventuala spaga), apoi ajungi in America, muncesti, faci rost de bani ca sa-ti acoperi datoriile si, cu ce-ti ramane, faci turism. Conditii de participare: sa fii student la zi, sa stii bine limba engleza, sa ai o situatie scolara buna si sa fii dispus sa accepti job-uri de incepator necalificat.Toate bune si frumoase. Studentul dornic de “experiente de neuitat“ in tara tuturor posibilitatilor isi cauta de lucru. Activitate spornica, dar dezamagitoare. “Nu te angajeaza nimeni intr-o slujba buna pentru 3 luni, mai ales avand in vedere accentul tau, care numai american nu suna“, spune Ionut Hangiu, student la Facultatea de Automatica si Calculatoare a Universitatii Politehnice din Bucuresti, care a participat la program in vara anului 2003.
Slujbele pe care le pot obtine tinerii din Europa sunt de vanzator, paznic, menajera sau bucatar la fast-food; pot sa mai spele vase sau sa tunda peluzele americanilor. Le sunt interzise insa job-urile de baby-sitter, asistent medical, profesor, invatator, sau orice alta functie de raspundere in care ar trebui sa aiba de a face direct cu bani. Deci studentii bine pregatiti prin facultati obtin slujbe minore, remunerate la nivel minim (6-7 dolari/ora).
Acesta este primul paradox al programului. Un altul este ca Work and Travel, de cele mai multe ori, se transforma in Work and Work. “Odata ajuns acolo, mi-am dat seama ca muncind pentru un singur job abia daca imi scoteam banii cheltuiti, asa ca mi-am cautat un al doilea“, spune Ionut. Dimineata dadea cu aspiratorul, stergea praful, facea patul, spala baile la un hotel, iar dupa-amiaza prajea burgeri, impacheta sandviciuri si spala vase la McDonalds. In total 16 ore de munca pe zi, plus eventualele ore suplimentare, platite mai bine. Timpul pentru calatorii era deci redus la minimum. “Erau unii care aveau si trei job-uri, doua full-time si unul part, dormeau 3 ore pe noapte“, isi aminteste el. In oraselul Burlington din Vermont, automatistul castiga pe luna in medie 2.300-2.400 de dolari, cam de 12 ori mai mult decat daca ar fi lucrat in Bucuresti ca programator. Iar cheltuielile erau minime. Locuia intr-o casa inchiriata cu inca 15 oameni (moldoveni, peruani, rusi si cehi) si manca hamburgeri cu 75% reducere. In toamna s-a intors acasa cu un profit de peste 3.000 de dolari, cumparaturi si cadouri. In plus, a facut cateva excursii. Sunt si cazuri de participanti la program care obtin o mica avere: “Stiu un baiat care nu s-a plimbat deloc, a muncit in continuu, a facut o groaza de ore suplimentare si s-a intors cu 7.000 profit. Altii se intorc cu mai nimic - fie ca nu rezista la programul de 16 ore pe zi si renunta, fie ca vor sa se plimbe mai mult si-si cheltuiesc toti banii“.
Majoritatea studentilor raman cu amintiri placute de pe urma expeditiei de munca pe teritoriul american. Prieteni de toate natiile, petreceri, excursii. “E o experienta unica, spune Ionut. Una e sa fii turist intr-o tara, cu totul altceva este chiar sa traiesti acolo. Mi-a placut mult locul, oamenii, experienta, plimbarile, tot ce am facut“.
Motivatia celor care aplica la Work and Travel USA e, de cele mai multe ori, obtinerea unor profituri rapide. Orele de somn si berile pe plaja sunt sacrificate in favoarea castigarii unor bani adevarati. Dar, daca americanii sunt obisnuiti cu slujbele de vara care nu te solicita intelectual, studentii romani sunt reticenti: “E aiurea, crede Ionut. Unii dintre cei mai buni studenti (pentru ca un criteriu de selectie e situatia de la facultate) se duc acolo si fac munca de nimic, pe salariul minim“.
O slujba mai putin profitabila, dar care implica o munca intelectuala, e de preferat lucrativului si epuizantului american dream. “Nu m-as intoarce decat poate pentru o slujba serioasa, in care chiar as face lucruri pentru care m-am pregatit atata prin scoli.“
