De același autor
Un personaj politic impredictibil, cu un dublu discurs afişat cu nonşalanţă, aşa cum e premierul României, se poate numi un actor prost. Rămâne de văzut cine îi va înmâna „Zmeura de aur“. Dacă o va face electoratul sau dacă o vor face partenerii strategici ai României – situaţie în care lucrurile se complică pentru fiecare dintre noi.
Premierul României a adus, recent, în faţa Comisiei Europene, laude la adresa DNA, a ANI, în încercarea de a convinge de progresele României în lupta anticorupţie. Acasă, însă, susţine că nu e de acord cu acest document, Programul naţional de reformă, deşi l-a semnat şi, deci, asumat. Tot în faţa Occidentului, într-un interviu acordat Euronews, în decembrie 2013, dădea asigurări că instituţiile anticorupţie din România sunt independente şi le aprecia că lucrează din plin. Un an mai devreme, după ce apreciase raportul MCV ca fiind „echilibrat“, îi acuza în aceeaşi zi pe procurorii anticorupţie de practici staliniste. Atitudine remarcată şi de jurnaliştii de la Deutsche Welle, care scriau: „Una transmite Victor Ponta la Bruxelles, în scrisoarea trimisă preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, altul este discursul de la Bucureşti, în care şeful guvernului incriminează activitatea procurorilor DNA“.
Acasă, discursul prim-ministrului Victor Ponta faţă de DNA şi ANI, „instituţii băsiste“, nu a inclus niciodată vreun cuvânt bun. „Dacă ni se spunea, în 2007, «domnule, nu o să aveţi drumuri, nici spitale, nici agricultură ca în Vest, dar o să vă facem ANI şi DNA», poate că ne gândeam de mai multe ori“, declara, înainte de a fi adus de USL la putere, Victor Ponta. În vara lui 2012 mersese până acolo încât semnase un acord de desfiinţare a DNA, ANI şi CCR. În aceeaşi vară, după referendumul de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, a urmat o nouă diatribă, lansată în aceeaşi direcţie. În decembrie 2012, cataloga DNA şi ANI drept „unelte ale lui Băsescu“, încercând să le intimideze: „DNA şi ANI să aibă grijă. Sunt percepute ca unelte ale lui Băsescu“. În octombrie 2013, procurorul Lucian Papici – demis de procurorul general Tiberiu Niţu, după ce tot el îl delegase în funcţie cu doar câteva zile înainte – era numit „marele băsist, morarist, macovist“ şi acuzat că a făcut dosare politice. O lună mai târziu, tot d-l Ponta spunea despre DNA: „Nu văd nicio schimbare din epoca lui Morar. Procurorii fluieră într-o singură direcţie“.
Pendularea aceasta între poziţii antinomice nu e valabilă doar în cazul DNA. În privinţa conflictului din Ucraina, o dată spune că „ne paşte un război“, după care, la două zile, afirmă că „situaţia din Ucraina nu este o ameninţare directă pentru cetăţenii României“.
Gazele de şist au fost şi ele temă a dublului discurs. În 2012, d-l Ponta, preşedinte al principalului partid din USL, dădea jos Guvernul Ungureanu cu o moţiune de cenzură care viza, printre altele, şi exploatarea gazelor de şist: „De ce au fost aprobate acordurile ce permit Chevron exploatarea gazelor de şist, în condiţiile în care nu existau studii şi nici cadrul legislativ specific (...)?“. Pentru ca, în octombrie 2013, la o întâlnire cu Joe Biden, să aibă – deşi, legislativ, nu se schimbase nimic şi nici nu se făcuseră studii suplimentare – o declaraţie schimbată la 180 de grade, considerându-i pe oponenţii proiectului fie neinformaţi, fie manipulaţi.
În cazul susţinerii exploatării de la Roşia Montană, s-a întâmplat acelaşi lucru. Doar că atunci d-l Ponta avusese un „argument“. O dată, când nu-l acceptase, vorbise în numele deputatului Ponta. Cealaltă dată, când trecuse prin şedinţa de guvern Hotărârea privind exploatarea de la Roşia Montană, în numele premierului Ponta.
Situaţiile acestea în care abordează un discurs acasă şi unul, radical schimbat, în exterior – destinat corpului diplomatic, presei străine, partenerilor strategici ai României –, trădează ori infantilism politic, ori o asumată minciună în formă continuată, ceea ce denotă o acută lipsă de respect şi faţă de popor, şi faţă de partenerii României. Un astfel de personaj politic impredictibil se poate numi un actor prost. Rămâne de văzut cine îi va înmâna d-lui Ponta „Zmeura de aur“. Dacă o va face electoratul fidel sau dacă o vor face partenerii strategici ai României, situaţie în care lucrurile se complică pentru fiecare dintre noi. //
