De același autor
Cei care cunosc limba maghiara vor zambi, caci cuvantul Mítiko nu îsi are locul acolo. Pentru cei care nu o cunosc trebuie sa spun ca Mítiko, substantiv propriu, e un nume pe care l-am auzit folosit ici si colo - si l-am utilizat adesea eu însumi - pentru a denumi personalitatile publice de etnie maghiara ajunse la Bucuresti si transformate în Mitici cu accent ardelenesc.
Pe cine mai reprezinta ei acolo e greu de spus. Parlamentarii si ministrii UDMR sustin în continuare ca sunt alesii (singurii alesi!) de drept ai cetatenilor romani de etnie maghiara, asadar reprezinta interesele maghiarilor din Romania, dar nu se mai întreaba daca acei cetateni îi mai considera "alesii lor". De altfel, discursul alesilor UDMR nu difera mai deloc de cel al Miticilor autentici1 . Adica nu mai difera..jpg)
S-ar putea obiecta - oarecum justificat - ca UDMR-ul reprezinta automat interesele maghiarilor, fiindca nu exista vreo alta formatiune politica sau de vreun alt fel care sa faca asa ceva. Dar oare toti etnicii maghiari cu drept de vot voteaza cu UDMR? Eu banuiesc ca nu. Asta se poate deduce dupa rezultatele alegerilor din 2004, dar mai ales din sondajele de opinie, asa subiective cum sunt ele. Votantii sau potentialii votanti UDMR sunt mai putini decat maghiarii cu drept de vot din Romania. Desi liderii UDMR n-ar recunoaste-o cu placere, formatiunea lor nu reprezinta interesele tuturor maghiarilor din Romania - asta în ciuda declaratiilor liderilor maghiari de la Bucuresti.
De dragul anecdotei si al exemplului, o sa povestesc ce am aflat de la o prietena din Timisoara: cum a ajuns sa refuze bunica ei, votant stabil al UDMR, sa mai puna stampila pe sigla lor la alegerile din 2004. S-a întamplat ca preotul comunitatii le-a amintit în slujba dinaintea alegerilor sa mearga la vot si sa voteze cu formatiunea politica a maghiarilor. Metoda nu e noua si atitudinea preotului catolic maghiar nu se deosebea de cea a calugaritelor ortodoxe din Agapia, care acum vreo cativa ani mergeau din casa în casa sa convinga oamenii sa voteze cu reprezentantul PSD, care le promisese ca, daca va fi ales, fie ce-o fi, le va înapoia padurile ce apartinusera manastirii pe vremea lui Pazvante.
Legatura nu e nici aleatorie, fiindca arata ca romani suntem cu totii - chiar si maghiarii. Si fiindca în 2004 (daca va amintiti) UDMR pornea în alegeri din pozitia de partid aliat cu PSD. Numai ca bunica prietenei mele - ca si alti enoriasi - s-a revoltat la ideea amestecului dintre problemele Domnului si cele ale Cezarului si a votat cu totul altfel.
Ce i s-ar putea reprosa totusi UDMR? De ce m-as repezi sa-l numesc partid al Miticilor maghiari? Textul de fata e nascut din amaraciune. Din sperante înselate. Asteptam de la liderii UDMR (ardeleni seriosi si etnici maghiari, deci si mai seriosi) sa sustina si, eventual, sa impuna un nivel decent al discursului si actiunii politicii romanesti.
Chiar daca intentiile lor vor fi fost initial exact acestea, ele n-au rezistat mai mult decat cele ale oricarui idealist roman, devenit repede un Coriolan Drag...
... Da’ astea-s divagatii! Asa ca, fie si pe fuga, încerc sa prezint cateva dintre problemele care presupun ca în doua-trei mandate (maximum doisprezece ani) vor face din UDMR un partid la fel de istoric ca si defunctul PNTCD. Daca gresesc, cu-atat mai bine tarii!
Prima buba - etnicismul excesiv
Desigur, e normal ca o formatiune politica fondata pe baze etnice sa aiba ca element definitoriu apararea intereselor etniei pe care o reprezinta2. Dar aici apar doua probleme:
1) Ca partid aflat în Parlamentul Romaniei, cu senatori si deputati cu drept de vot, reprezentantii alesi ai UDMR sunt obligati sa reprezinte interesele tuturor cetatenilor Romaniei, indiferent de etnie, nu sa-i apere sau sa-i favorizeze numai pe unii (desi nici macar atata nu fac). Doar în cazul în care aceste interese generale afecteaza interesele particulare ale etniei maghiare îsi pot permite sa traga spuza - omeneste, nu doar politiceste - pe turta propriilor alegatori.
Lucrurile sunt si mai complicate cand UDMR ajunge (si ajunge mereu) partener la guvernare. Asumarea sarcinii guvernarii nu înseamna pur si simplu cucerirea unor functii de conducere pentru liderii politici maghiari. Politica guvernamentala nu se poate face pe baze etnice. Din acest punct de vedere, ideologii UDMR ar fi trebuit sa solutioneze o dilema înca de cand au intrat prima data în Guvernul Romaniei: ori refuza sa participe la guvernare si apara în continuare interesele minoritatii pe care o reprezinta, ori - odata ajunsi la conducere - pun pe planul al doilea interesele grupului minoritar pe care îl reprezinta si adopta o perspectiva nationala. De ce? Fiindca, într-o asemenea situatie, una o include automat pe cealalta: la guvernare, liderii UDMR hotarasc în numele tuturor cetatenilor romani si-i reprezinta pe toti. Altfel, daca se concentreaza exclusiv pe interesele maghiarilor, intra în conflict de interese. Nu poti apara interesele unui grup etnic în fata unei majoritati si, în acelasi timp, interesele majoritatii în general. Nu poti sa reprezinti si minoritatea, si majoritatea decat daca interesele lor coincid. Iar atunci nu mai e nevoie de discursul despre "interesele maghiarimii", fiindca, din perspectiva unui partid aflat la guvernare, sunt aceleasi cu ale romanimii. Cum UDMR e la guvernare de vreo zece ani, dar declaratiile si actiunile liderilor lor sunt facute adesea în numele etnicilor maghiari, e clar ca respectivii lideri s-au naravit la conflicte de interese.
2) Asa cum am zis, nu toti etnicii maghiari au votat cu UDMR. In acest caz, UDMR îi mai reprezinta sau nu pe maghiarii care voteaza cu liberalii, democratii, PPCD sau chiar Forumul Democrat German? Mai mult, ce face UDMR, "care reprezinta interesele maghiarimii", cu cetatenii de etnie romana care au votat aceasta formatiune nu pe baze etnice, ci din motive etice? Vorbesc de romanii, germanii sau, stiu eu, tatarii care au sperat ca reprezentantii UDMR, tipi aparent decenti, cu discurs coerent si rational, ar putea constitui un factor de echilibru si europenitate într-un amestec de partidute arogante si balcanice. Iar speranta le-a murit - ce-i drept, ultima.
Nu e doar o ipoteza de lucru. Justificarea acestui text în care am pofta si placerea sa-i urechesc metaforic pe Mítiko ai nostri e aceea ca sunt unul dintre votantii lor din 2000. Asadar, fara a fi etnic maghiar, am votat cu UDMR pe toate listele - incluzandu-l aici si pe candidatul lor la presedintie. Au mai facut-o si alti "reprezentanti ai romanimii", cum ar zice domnul Markó Béla, daca ar fi roman. Asadar, apelul excesiv la maghiaritate nu poate fi decat unul pagubos, pragmatic vorbind. Numarul etnicilor maghiari votanti ai UDMR scade (din diferite motive, cum am exemplificat mai sus si cum se vede si din rezultatele obtinute în alegeri din 1990 încoace), iar votantii de alta etnie nu vor fi în nici un caz atrasi cu discursuri despre interesele maghiarimii.
Mai mult, nu cred ca argumentele etniciste au cine stie ce eficienta în familiile mixte maghiaro-romane. Daca votul acestora este unul responsabil, atunci orice partid care nu foloseste o retorica sociala neexclusiva pica de pe lista preferintelor (adica si UDMR, si PRM sunt excluse din start).
3) O ultima idee pe care vreau s-o supun potentialelor polemici este aceea ca UDMR, prin atitudinea etnicista adoptata, contribuie activ la ghetoizarea etnicilor maghiari, alaturi de Partidul Romania Mare, desi de pe pozitii diferite. De aceea, relatia dintre UDMR si PRM este tot mai mult una de dependenta controlata - si nu exagerez deloc.
In 1990, dupa evenimentele din Targu-Mures, PRM - si organizatia nationalista Vatra Romaneasca - au cunoscut o crestere serioasa în peisajul politic, dar ea a fost conditionata exact de potentialul (sau, as zice eu, imaginarul) "pericol maghiar", care i-a inflamat pe nationalistii romani. In ultimii ani însa, ideea pericolului maghiar si a pierderii Ardealului de catre romani pare tot mai neserioasa, iar Romania se pregateste sa intre într-o uniune politica de state europene, printre care se numara si Ungaria. Doar ca, între timp, PRM si-a format un electorat stabil, care nu mai are nevoie neaparat de o retorica antimaghiara, ci îi ajunge una strict nationalista, eventual antiamericana, devenind galeata care aduna procentul de nationalisti incurabili din tara. (O asemenea galeata de nationalism exista în toate tarile europene.) Rolurile s-au inversat. Cred ca astazi mai degraba UDMR are nevoie de existenta PRM, pentru ca sa-si justifice retorica etnicista, sa mentina ideea pericolului de deznationalizare ce vine din partea majoritarilor romani si sa se pastreze în pozitia de unic aparator al drepturilor maghiarilor. Fara PRM ca inamic necesar, credibilitatea lor în rolul de cavaleri ai maghiarimii ar scadea dramatic.
Nu pot sa uit, de exemplu, cum, în octombrie 2004, s-a decis în sedinta Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii - CNSAS - ca liderul PRM Corneliu Vadim Tudor, aparent inamicul politic numarul 1 al maghiarilor din Romania, nu a facut politie politica - desi dovezile împotriva fostului poet de curte ceausist existau. In favoarea lui C. Vadim Tudor au votat reprezentantul PNTCD, cel al PRM (desigur), jenantul sef al CNSAS Gh. Onisoru si... Ladislau Csendes, numit în consiliu de UDMR. Si nu e singura data cand UDMR si PRM se gasesc de aceeasi parte a baricadei. In ultimul timp, cele doua formatiuni par sa devina tot mai asemanatoare în gandire, atitudine si vot în parlament. Si-atunci, cum sa nu vorbesti de miticizarea UDMR?
În fine, ca sa nu mai lungim vorba, eu zic ca la ora actuala UDMR se afla din punct de vedere etic în conflict de interese, iar din punct de vedere electoral în pierdere accelerata de votanti - atat etnici maghiari dezamagiti, cat si simpli votanti, dar la fel de dezamagiti. Iar adoptarea unei linii etniciste nu ajuta UDMR sa stranga mai multe voturi de la maghiari decat strange Partidul Romania Mare de la romani. Cantitativ, celor de la UDMR nu le va fi suficient pentru a depasi pragul electoral. Ticnitii si fanaticii or fi ei raspanditi cam peste tot în aceleasi proportii, dar demagogii romanii se bucura de avantajul cantitatii.
Note
1. Folosesc aici numele generic de "Mitica" în sensul peiorativ care i se da în majoritatea cazurilor în Ardeal si Banat, desi nu sunt de acord cu asta. Il folosesc totusi, de dragul expresivitatii sale, cu scuzele mele sincere fata de Miticii plini de farmec si umor. Deci nu fata de Miticii politici.
2. Cat de bine o face o sa mai vedem la buba a treia - balcanismul.
