De același autor
Într-o săptămână flată sub semnul conflictului armat care tocmai s-a declanşat în Libia şi sub cel al cataclismului natural şi nuclear din Japonia, PDL a intrat în chinurile facerii/refacerii conducerii centrale.
Cum mai sunt două luni până la Congres, iar Vasile Blaga părea la începutul săptămânii trecute că va atrage de partea sa majoritatea filialelor, preşedintele Băsescu a ieşit din nou la rampă şi şi-a exprimat fără rezerve sprijinul pentru candidatura lui Emil Boc la un nou mandat de preşedinte al partidului. Evident, declaraţiile sale fără echivoc au stârnit indignarea bine calculată, dar şi ridicolă prin vehemenţa nelalocul ei a liderilor opoziţiei. Dintre ei, cine putea să strige mai tare decât chiar părintele nonechidistanţei politice, cel aflat la conducerea ţării vreme de câteva mandate ante- şi postconstituţionale, venerabilul Ion Iliescu. Preşedintele de onoare al PSD l-a acuzat pe 18 martie pe preşedintele Traian Băsescu de amestec „flagrant şi strident“ în treburile interne ale PDL şi a profitat de situaţie pentru a relansa dezbaterea privind procedurile de suspendare.
Declaraţiile campionului implicării prezidenţiale în politica de partid au fost deja interpretate de lideri ai partidului de guvernământ ca o rechemare la lupta pentru suspendare, aparent abandonată, cel puţin temporar, mai cu seamă după ce Traian Băsescu aruncase în discuţie eventuala posibilitate - total neplauzibilă, de altfel - de a renunţa la un an de mandat pentru reechilibrarea momentelor electorale parlamentar şi prezidenţial. Neplauzibilă din două motive: primul, caracterul ipotetic şi potenţial nesigur al beneficiilor, pentru PDL, al unui asemenea gest de sacrificiu şi al doilea, calculul aritmetic greşit, aşa cum observa Cristian Preda pe blogul său, privind anii rămaşi din mandatul prezidenţial.
Rămâne însă evidentă dorinţa preşedintelui Băsescu de a influenţa jocurile din campania internă a PDL. Deşi majoritatea filialelor păreau să fie, la începutul săptămânii trecute, încă de partea lui Vasile Blaga, declaraţia lui Traian Băsescu, precum şi munca asiduă de convingere desfăşurată de câteva personaje importante din conducerea centrală sau locală - Elena Udrea, Gheorghe Flutur, Gheorghe Falcă, Roberta Anastase - au dat aparent roade.
Amuzantă - vorba vine! - în toată această aritmetică schimbătoare este conştientizarea subită a beneficiilor, fie şi parţiale, ale principiului curăţeniei în partid: după ce liderul organizaţiei Sectorului 1 din Bucureşti şi-a declarat, peste voinţa preşedintei de filială Elena Udrea, susţinerea faţă de Vasile Blaga, membrii conducerii respectivei filiale şi-au adus aminte de implicarea lui, colaterală e drept, într-un dosar de corupţie şi au votat pentru excludere. După cum se vede, dubla măsură e numitorul comun al moravurilor politice româneşti.
Aceeaşi dublă măsură apare şi în atitudinea schimbătoare a liderilor PDL faţă de reformatorii din partid. După ce au fost executaţi public pentru îndrăzneala de a cere partidului să aleagă între corupţi şi imagine, iată că cei trei susţinători ai curăţeniei în PDL primesc oferte de pace de la vicepreşedintele PDL Raluca Turcan, care declara la sfârşitul săptămânii că: „alăturarea grupului Macovei-Preda-Voinescu la platforma premierului Boc ar genera un dublu câştig politic. Pe de o parte, ar duce la un proiect de modernizare realistă şi de perspectivă pentru PDL; pe de altă parte, ar aduce un plus de forţă şi un semnal de unitate pe o moţiune cu sens reformist care implică tot activul de partid - preşedinţi de organizaţii, primari şi consilieri locali“. Trecând peste limbajul cu iz activistic, trebuie remarcat că reformarea partidului a ajuns ca o blană de vizon scoasă din dulap o dată pe an: e găurită, miroase a naftalină şi nu mai convinge pe nimeni.
Loc de iluzii nu mai e de altfel nicăieri, nici măcar printre unii dintre europarlamentarii trimişi la Bruxelles. Ultimul actor principal într-un scandal de corupţie la nivel european este Adrian Severin, care e acuzat că a făcut în final ceea ce a învăţat mai bine (nu trebuie uitată ucenicia lui din anii 80 ca lector universitar la „Ștefan Gheorghiu“!): ar fi solicitat şi primit în mod necuvenit sume importante de bani, în schimbul susţinerii unor amendamente în Parlamentul European, aflate în afara ariei sale de competenţă. Scandalul de abia a izbucnit, dar din ce în ce mai multe voci îi cer lui Adrian Severin demisia, a cărei prestaţie fixează reputaţia şi aşa suferindă a României ca membru de tip oriental al Uniunii Europene. //
Citeste si despre: congres, reforme, Roberta Anastase, Traian Basescu, Vasile Blaga.
