PSD pierde Al Doilea Război

În interiorul PSD au existat întot­dea­u­na facțiuni concurente, care în lupta lor pentru putere au exersat inclusiv loviturile sub centură. Niciodată până în acest an, însă, par­tidul nu a ajuns atât de aproape de im­plo­zie. Până în 2005 a fost bine controlat și co­ordonat de la cen­tru, apoi dintr-o dată piramida atât de so­li­dă a acestei construcții s-a dărâmat: după ce Ion Iliescu a pierdut partidul (învins în con­gresul din 2005 de Mircea Geoană), după ce Adrian Năstase a căzut sub acu­zațiile procurorilor an­ti­corupție, iar Octav Cozmâncă, geniul or­ga­ni­za­tor, s-a retras. Destruc­tu­ra­rea PSD nu s-a întâmplat peste noap­te, dar în­cet-încet tehnocrații de școa­lă veche, profesioniștii pe care se ba­za partidul, inclusiv când se afla la guvernare, au dispărut din vizorul pu­blic, fie pentru a scăpa de DNA, fie pen­tru a-și chel­tui resursele acu­mu­late departe de răz­boiul dur cu jus­tiția. Electoratul so­cial-democraților s-a restrâns, de ase­menea, în mod na­tural, dar a con­ti­nuat să fie ușor de mo­bilizat. PSD a re­venit, deci, la pu­tere, fără să aibă în­să la îndemână nici strategi, nici ideologi și nici teh­nocrați. Liviu Drag­nea a crezut că poa­te să înlocuiască singur mașinăria de partid pe care se bazau odinioară Iliescu și Năstase. Aceasta pare să fie prima dintre cauzele crizelor dintre partid și guvern:

1) Dragnea: singur și confuz

Spre deosebire de Ion Ili­escu și Adrian Năs­tase, noul lider al PSD vrea să fie el singur cre­ierul partidului. Nu are în jurul lui persoane cu experiență politică de lungă durată și nici oameni cu edu­cație politică și viziune. Dragnea nu are, pe de altă parte, nici pregătirea înaintașilor săi, nici autoritatea po­li­ti­că de a se impune în mod natural. Așa a ajuns să gândească doar cu ca­pul lui și să ia cele mai multe decizii de unul singur, fără să aibă analize serioase în spate și fără să pregătească mutările ulterioare în avans.

Liviu Dragnea, liderul PSD

2) Necesitatea „factorului Shhaideh“

Obligat să guverneze prin in­ter­me­diari, Liviu Dragnea este mereu ne­mul­țumit de ceea ce face Executivul (el nu poate fi premier, din cauza le­gii care le interzice politicienilor care au condamnări penale să facă parte din guvern). Liderul PSD are nevoie în fruntea guvernului de cineva fără personalitate și de încredere, care să pună în aplicare programul partidului așa cum vrea el. Pe termen lung, acest criteriu pare greu de respectat de cei care ajung în fotoliul de pre­mier, iar colaborarea dintre Dragnea și prim-ministru se erodează destul de repede: a fost nevoie de șase luni în cazul lui Grindeanu și doar de trei luni în cel al lui Tudose. Cei care participă la ședințele de guvern știu că de multe ori comenzile sunt for­mu­late de fosta ministră a Dezvoltării, Sevil Shhaideh, nu de primul mi­nis­tru. Ea a fost permanent ochii, ure­chi­le și vo^­cea lui Dragnea. E singura în care șeful PSD are deplină încredere că poa­te fi sosia lui în interiorul gu­ver­nului. Cu toate că are destui oa­meni în Executiv care ar trebui să-i fie lo­iali, Dragnea se bazează doar pe Shhai­deh: pentru că știe meserie și pentru că pe cei doi îi leagă un trecut comun (administrativ, politic și de afaceri).

Pe de altă parte, oricât de servili s-au străduit să fie Grindeanu și Tudose, ei n-au putut rămâne doar niște oameni de paie. Stimulați sau nu din afară, la un moment dat fiecare s-a revoltat împotriva modelului de lider maxim spre care tinde Liviu Dragnea. Son­da­jul făcut de Avangarde, din care re­zulta că guvernul are numai jumătate din credibilitatea PSD, a fost, se pare, doar picătura care l-a determinat pe Tudose să explodeze după ce Shhai­deh i-a livrat ordinul să sesizeze Cur­tea Constituțională în sprijinul celor din dosarul Belina. De-aici ar fi plecat nervozitatea primului ministru și cererea de îndepărtare a miniștrilor acu­zați de fapte penale.

3) „Rudotel“: nume de cod pentru Tudorel Toader

Tudose primise încă dinainte semnale de la Bruxelles că nu e normal să aibă în cabinet oameni cu dosare la DNA, dar temporizase să vorbească public despre criticile pri­mite din partea Comisiei Europene.

Tergiversarea schimbării Legilor jus­tiției l-a enervat cel mai mult pe Li­viu Dragnea. Deși a scăpat pentru mo­ment de ghilotina dosarului în care era acuzat de abuz în serviciu (după ce una dintre judecătoarele com­ple­tu­lui care avea dosarul a ieșit la pensie și întreg procesul a fost reluat), li­de­rul PSD știe că timpul trece în de­fa­voarea lui. Sunt mulți din partid care, de-a lungul timpului, în diferite ca­lități, oficiale sau nu, au făcut afaceri cu Dragnea sau în favoarea lui și care se află în vizorul DNA. Ei nu trebuie să  apuce să vorbească în fața pro­cu­ro­rilor anticorupție și ar fi bine să fie exonerați de ceea ce au făcut cât mai repede. Cel care trage cel mai mult de timp este Tudorel Toader, pe care nici premierul, nici liderul PSD și nici Shhaideh n-au reușit să-l facă să grăbească lucrurile, așa că i-au spus „Rudotel“ Toader, fără să aibă, totuși, curajul să-l remanieze.

În PSD puterea se distribuie între câți­va baroni veniți din sudul țării: Ni­colae Bădălău (Giurgiu),  Adrian Țuțu­ia­nu (Dâmbovița), Marian Neacșu (Ialomița), Paul Stănescu (Olt), pe ca­re Liviu Dragnea încearcă să-i țină aproape. După cea de-a doua criză de gu­vern, liderul PSD a început să piar­dă din încrederea acestora. Dragnea es­te slăbit după încercarea de a-l pu­ne la colț pe premier, dar și în­cre­de­rea partidului în Tudose este zdrun­ci­nată, după ce președintele a sărit în ajutorul lui. De aceea, efectele crizei se vor vedea în special în relația par­la­ment-guvern: schimbarea Legilor jus­tiției, finalizarea Legii grațierii și alte modificări în sprijinul celor acuzați de corupție se vor face direct de către parlament.

În concluzie, capacitatea lui Dragnea de a conduce PSD începe să fie pusă sub semnul întrebării de liderii te­ritoriali și simpatizanți, iar lupta cu DNA nu a fost câștigată de PSD, ceea ce s-ar putea să aibă repercusiuni asu­pra șefului social-democraților.