ANUL XXVI (1354) (1 Martie 2016 - 7 Martie 2016)

Seismul Colectiv e pe cale de a fi uitat, viaţa politică reintră nestingherit în vechea matcă.

Niciun guvern și niciun partid nu vor rata ocazia de a face din dezinteresul național o operă alambicată și cuprinzătoare.

Va trebui DNA să-și construiască singură propria tehnică, lucru care îi va lua ani buni și o căruță de bani, cu rezultatul previzibil că dosarele de corupție vor fi în grea suferință?

Rețeta în virtutea căreia funcționează Antena 3 se bazează pe nemulțumirile și prejudecățile oamenilor simpli, uneori neinformați, care au senzația că pot fi răzbunați pentru viața grea pe care o duc. Spre deosebire de rețeta de succes a Antenei 3, televiziunea publică nu știe să se organizeze, aruncă banii pe fereastră și nu înțelege filozofia pe baza căreia ar trebui să se dezvolte: să fie cu adevărat în slujba cetățeanului.

Nu cumva ministrul Educaţiei inventează proiecte, legislație, reforme majore, numai ca să uităm că i s-a cerut anularea doctoratelor lui Ponta, Oprea și asociații? Nu cumva vrea să-l prindă noiembrie cu aceștia și alții ca el în continuare doctori?

Dacă mâine PCR ar fi pe lista electorală, majoritatea românilor ar fi dispuși să renunțe la partidele democratice.

Cei târâți în noroi de presă trebuie să se adreseze instanțelor. Antenele ar trebui să aibă câteva sute de procese, cum au avut C.V. Tudor și România Mare. Daunele sunt azi plătite de urmași. Frumoasă moștenire!

BRONISŁAW WILDSTEIN este un reputat gânditor conservator polonez. A intrat în opoziția anticomunistă în 1977, fiind unul dintre dintre fondatorii Comitetului Studențesc al Solidarității – prima formă de opoziție structurată din Cracovia. Wildstein a fost șef al televiziunii publice, editorialist la Rzeczpospolita, aprig susținător al lustrației în Polonia, fiind în această chestiune cel mai redutabil adversar al lui Adam Michnik.

Partea sănătoasă a societății, avantajată de interacțiunea noilor tehnologii, a făcut totuși pași semnificativi, conștientizând treptat rolul pe care îl poate avea, lucrurile pe care le poate schimba, solidarizarea pe care o poate genera, dincolo de limitele derizorii impuse de o clasă politică recalcitrantă la reformă.

Extinderea Statului Islamic în Libia și în Sahel ar pune o presiune mult mai mare decât Siria pe Uniunea Europeană.

Mitropolitul Bucovinei ar fi fost antisemit şi totuşi a salvat sute de evrei. Paradoxul acesta îşi găseşte explicaţia: în poziţia în care se afla, în acele vremuri vitrege, mitropolitul nu ar fi putut să manifeste o opinie neutră şi cu atât mai mult favorabilă evreilor (căci ar fi fost evident sancţionată), ci una aparţinând discursului oficial. În schimb, atunci când a avut ocazia, a acţionat cu un profund umanism.

Cu inventarul ei de noroace și ghinioane, în contrapunctul odihnitor al vechilor și noilor însemnări, cu intensa culoare a amintirilor euforice sau cu micile tristeți catifelate, Sesiunea de toamnă a lui Eugen Negrici rămâne o carte liniștită și sigură pe ce și cât dorește să spună.

Două au fost temele predominante de discuţie înainte de Oscarurile de anul acesta: lipsa artiştilor de culoare de pe listele cu nominalizaţi şi inevitabilitatea acordării premiului pentru cel mai bun actor principal lui Leonardo DiCaprio. În rest, am avut o gală în care s-au amestecat premii meritate cu statuete compensatorii, într-una dintre cele mai anoste competiţii cinematografice din ultimii ani.