ANUL XXII (1129) (25 - 31 octombrie 2011)

N-a fost doar trimisul special al Securităţii în exil. Fusese şi în ţară un turnător destonic.

Ca şi România preaderării, Republica Moldova se găseşte azi în situaţia de neinvidiat de a munci pentru viitor.

Relaţia Chişinăului cu Bruxellesul s-a accelerat brusc, odată cu venirea la putere a unei alianţe de partide democratice, în iulie 2009.

Critica prozatorilor nu este niciodată, în secolul XX, irelevantă intelectual. Între „angajare“ şi moderaţie, câmpul care se deschide este fascinant, expunând întreaga complexitate etică a poziţionării artistului în raport cu modele şi utopii.

Într-o democraţie, minoritatea se numeşte opoziţie. Totalitatea acţiunilor opoziţiei se circumscriu dorinţei de a pune mâna pe putere, iar raţiunea de a funcţiona a majorităţii este concentrată pe nevoia de a-şi păstra puterea câştigată.

Tindem să devenim o societate în care legea e făcută cu braţul ridicat al gealatului, omul de încredere al clanurilor mafiote.

Succesul neaşteptat al pelerinajelor din ultimii ani rămâne în continuare misterios, martor al unei tradiţii care nu doar a supravieţuit sub comunism, ci mai mult, a ştiut să se plieze suplu pe cerinţele modernităţii.

E de neînţeles cum de înghit jurnaliştii din România grosolăniile cele mai indigeste cu zâmbetul pe buze şi cum nu se pot lipsi de prezenţa mitocanilor de top.

Lipsa de evoluţie face imposibilă dezbaterea problemelor noi care apar, temele politicii devin mereu aceleaşi.

Spectacolul grotesc al capturării şi uciderii lui Muammar Gaddafi a încheiat, pentru moment, odiseea războiului civil libian.