Dinu Giurescu și Securitatea

În unele publicații s-a iscat o dispută privind colaborarea academicianului și omului politic Dinu Giurescu, deputat în Parlamentul României din partea Partidului Conservator. În acest caz, s-au făcut puține referiri la opinia CNSAS, exprimată în Adeverința nr. 2016/ 11.06.2013, din care selectăm unele fragmente. Documentul integral se află postat pe site-ul CNSAS, unde poate fi consultat de către cei interesați.

«Domnul GIURESCU Dinu este titular al do­sarului SIE nr. 5082 (cotă CNSAS). Con­form documentelor din dosar, domnia sa a fost contactat în vederea recrutării la da­ta de 22.08.1964, deoarece „Serviciul M5 a primit ordin de a se ocupa de pro­cu­ra­rea unor documente aflate în arhivele sta­telor capitaliste, care cuprind date cu privire la istoria poporului român“. În acest sens, organele de Securitate au în­toc­mit un raport pentru recrutarea domnului GIURESCU Dinu „pentru a fi folosit în sco­pul pătrunderii la Arhivele de Stat din Viena“, raport aprobat de conducerea MAI, însă între 22.08.1964 și 15.03.1967, deși domnia sa a fost înregistrat la Ser­viciul „C“ sub numele conspirativ „NE­CUL­CE“ și a fost contactat de ofițerul de Securitate, „nemulțumirile personale“ ex­primate de fiecare dată au dus la concluzia că nu era nici „oportun și nici necesar“ a se trece la recrutare. Astfel, potrivit do­cumentelor întocmite de ofițeri, re­cru­ta­rea propriu-zisă datează din 15.03.1967, când domnul GIURESCU Dinu „a acceptat colaborarea, însă a insistat ca despre acest lucru să nu se știe la MAE și nici să nu se facă vâlvă“. Motivele recrutării au fost de a informa „asupra problemelor importante ce se petrec în MAE“, de­oa­rece „prin natura muncii sale, are po­sibilitatea să furnizeze unele informații care interesează organele DGI“ și „are șanse“ de a ajunge „funcționar-di­plo­mat“ și „nu în ultimul rând că, prin na­tu­ra funcției, poate intra în contact cu ce­tățeni străini“. Potrivit documentelor din dosar, întâlnirile cu domnia sa au fost con­tinuate până în anul 1968, fără a se obține „materiale de valoare operativă deo­sebită“.

Potrivit Notei de analiză, datată 25.05.1988, „la 15.07.1975, Ser­viciul 140 din Securitatea Mu­nicipiului București a obținut aprobarea organelor de partid pentru folosirea lui GIURESCU Dinu în calitate de colaborator. Sus-numitul a fur­nizat un număr mare de materiale, une­le semnate cu numele conspirativ «DARIUS», referitoare la relațiile sale cu diplomați străini, probleme din cadrul Institutului, date de studiu asupra unor istorici din Occident. (...) Din luna iulie 1979, sus-numitul a fost folosit de Ser­viciul 320 din Securitatea Municipiului București (...), iar ulterior de Direcția a III-a (același ofițer), până în anul 1986. A fost instruit și trimis cu sarcini în ex­terior în anul 1980 (SUA – sub controlul Direcției a III-a), 1981 (Anglia și Franța), 1985 (RFG – din ordinul UM 0544). A fur­nizat un număr mare de note informative privind discuțiile pe care le-a avut cu diplomați străini acreditați la București, precum și referitoare la activitatea des­fășurată în exterior și persoanele cu ca­re a luat legătura. A evitat însă să fur­ni­zeze date referitoare la activități de com­petența organelor de Securitate, des­fă^­șu­rate de relațiile sale din țară și din ex­terior, deși ofițerii care l-au avut în le­gătură au insistat asupra acestei pro­ble­me. (...)“. Astfel, potrivit documentelor din dosar, „marea majoritate a in­for­ma­țiilor sale (...) privesc discuțiile purtate de el cu diverși cetățeni străini (...). Da­torită acestui lucru, datele furnizate sunt uneori lipsite de un conținut operativ. «DARIUS“ a fost de acord (...), aducând în discuție faptul că nu dorește ca din cauza unor date furnizate de el o serie de persoane, cetățeni români, să aibă de suferit într-o situație de conjunctură. Îi este vie în memorie situația dintre anii 1948-1955 și chiar mai târziu, când o serie de persoane, unele nevinovate, au avut de suferit de pe urma unor măsuri represive inițiate de organele de Se­cu­ritate, din păcate în rândul acestor per­soane aflându-se și tatăl său. În virtutea profesiunii pe care o are, a studiat evo­luția societății și nu exclude posibilitatea unor situații în care să se ia măsuri si­milare, evident din anumite considerente politice.“; „ca urmare a faptului că în ședința din 08.12.1986 a Adunării Epar­hiale (...) a criticat o serie de mă­suri în­treprinse pe linia sistematizării Ca­pi­ta­lei, care au dispus și demolarea unor bi­serici, a fost luat în verificări de Ser­vi­ciul 140, sub controlul conducerii ins­pectoratului. Din măsurile întreprinse, a rezultat că GIURESCU Dinu a avut o se­rie de manifestări ostile și că intenționa să se stabilească în SUA. De asemenea, din datele obținute de Direcția a III-a și a IV-a, a rezultat că istoricul american S.F.-G. (relație apropiată a lui Dinu GIU­RESCU) a afirmat că acesta lucrează cu Se­curitatea. (...) La 05.05.1987, UM 0544/201 a solicitat serviciului nostru să întreprindă măsuri de pregătire a sus-numitului pe linia «VENUS». Contrar me­todologiei aprobate, la 18.05.1987 a fost aprobată reactivarea lui GIURESCU Dinu și folosirea ca informator pe linia acțiunii «DUNĂREA». În perioada mai 1987–martie 1988, s-au efectuat 14 în­tâlniri cu elementul, în cadrul cărora i s-a solicitat ca după stabilirea în SUA să nu se angreneze în activități ant­iro­mâ­nești și să acționeze pentru promovarea adevărului istoric referitor la țara noas­tră pe spațiu.“ A fost abandonat din rețea la data de 23.05.1988. În dosar nu există Angajament semnat de către domnul GIURESCU Dinu. (...)

Notă din 14.04.1967, întocmită și semnată olograf de titular cu numele conspirativ „NE­CUL­CE”: „Am văzut pe dl. G.T. cu soția în ziua de 9 aprilie 1967. Convorbirea s-a referit la studiile ce efectuează la proiectele sale, turism etc. 1. Mi-a repetat că este în interesul nos­tru, al României, ca arhivele mai vechi până la primul război mondial să poată fi cercetate și de străini. A avut acces la Academie și la Direcția Generală a Ar­hivelor Statului dar nu a obținut in­trarea la Institutul de Studii Istorice și Social Politice (i s-a spus că Arhiva se reor­ga­nizează) și nici la Arhiva Ministerului Afa­cerilor Externe. (...) 4. Va sta în Ro­mânia și în luna mai, poate și iunie, da­că obține accesul la arhiva MAE, pentru care prof. acad. A.O. a intervenit din nou la conducerea MAE. 5. A lăudat fru­musețile țării. Soția sa a manifestat in­teres pentru arta populară românească. (...) 7. A precizat că Mircea ELIADE va deveni anul acesta cetățean SUA și că este cunoscut și apreciat, mai ales de ti­neret, pentru conferințele sale asupra fi­lozofiei orientale. 8. Ar dori să ia le­gă­tura cu conducerea Editurii Științifice pen­tru a vedea dacă anume lucrări ce apar în această editură, n-ar putea fi pre­zentate în revistele din SUA. Nu a fă­cut aprecieri sau aluzii la probleme po­litice. Conversația a decurs în engleză, deoarece nu știe altă limbă. Citește însă lucrări în românește.“(...)

Notă pentru corespondență, 15.10.1987. „1 Dr. G.B., cer­ce­tător științific la Ins­titutul de Istorie AD Xenopol, Iași (...); 2. Dr. A.Z., cercetător la ace­lași Institut. 3. Dr. C.P., redactor șef „Ma­gazin istoric“. 4. Prof. univ. dr. Ș.Ș., di­rectorul Ins­ti­tu­tului de Istorie Nicolae Ior­ga (...). 5. H.M., redactor de spe­cia­litate la Editura Ști­ințifică și En­ci­clo­pedică București (...). 6. Prof.univ.dr. P.T., Facultatea de Is­to­rie, Universitatea din Cluj Napoca.“ Di­recția de Specialitate a identificat de ase­menea o serie de do­cumente întocmite de ofițeri pe baza in­formațiilor transmise de către domnul GIU­RESCU Dinu, referitoare la cores­pon­dența purtată de titular cu tatăl său, care cerceta Arhivele de la Vie­na, informații re­feritoare la organizarea ar­hivei MAE, pre­cum și la reorganizarea aces­tui minister; informații referitoare la deplasarea dom­niei sale la Geneva, con­tac­tele avute cu pri­lejul participării la reu­ni­u­nea insti­tu­telor de Relații In­ter­naționale; recepțiile oferite de diferite ambasade; in­vitația pri­mită de a ține în SUA o serie de con­fe­rin­țe, cercetătorii pe care dorește să-i întâl­nească, programul vizitei; in­for­mații re­fe­ritoare la deplasarea în Elveția, la invitația președintelui Asociației de prie­tenie ro­mâ­no-elvețiene; expunerea unor probleme de istoriografie a Transilvaniei. (...) »

Nota redacţiei: În ciuda tututor acestor detalii prezentate în adeverința care nu­mără nu mai puțin de 10 pagini, CNSAS decide: „domnului GIURESCU DINU, fiul lui Constantin și Maria – Simona, născut la data de 15.02.1927, în București, nu i se poate atribui calitatea de lucrător/co­la­bo­rator al Securității“.

Printre numele menționate în adeverința CNSAS, despre care Dinu Giurescu a dat informații Securității, sau doar a făcut re­feriri la ele în notela sale, se numără is­torici americani, Stephan Fischer Galați, Glenn E. Torrey, sau români: Constantin C. Giurescu (tatăl lui Dinu Giurescu), Cris­tian Popișteanu, Gabriel Bădărău, sau colegii de azi și de ieri din secția de istorie și arheologie a Academiei Române (Alexandru Zub, Ștefan Ștefănescu și Pom­piliu Teodor).

Cititi integral: Adeverința CNSAS.