„Să trăiţi, Măria Voastră“ – Scrisoare a lui Adrian Păunescu către Nicolae Ceauşescu

Fara Autor | 09.11.2010

SHARE 17
Păunescu devenise foarte mare, mai mare chiar decât zeul pe care îl proslăvea (Ceauşescu) pentru că el (Păunescu) era “zeul pogorât pe pământ”. Secretarii de partid pe judeţ şi primarii îl aşteptau la intrarea în judeţ cu pâine şi sare. Era atât de influent că putea să îi schimbe. Avea influenţă la CC-PCR, la Securitate, la Nicu Ceauşescu etc. Astfel că primea sute de scrisori de la oameni necăjiţi. Pe unii îi ajuta din grandoarea puterii pe care o avea. Câştiga bani uriaşi. Toate stadioanele şi sălile de sport erau cu bilete de vânzare. Banii îi lua AP şi dădea şi la cântăreţi. Şi-a făcut o casă de câteva etaje la Breaza. La un moment dat, Ceauşescu a văzut că la Cenaclul Flacăra nu se mai scanda “Ceauşescu-Ceauşescu”, ci “Păunescu-Păunescu”. Şi a hotărât să îl radă. Aştepta doar un prilej. Şi prilejul a venit în vara anului 1985.

În timpul unui cenaclu din iunie 1985, ţinut pe stadionul din Ploiesti, arhiplin în majoritate cu copii de liceu, a început furtuna. Ploaie torenţială, vânt mare şi fulgere. Adolescenţii au început să să fugă de pe stadion. Păunescu s-a enervat şi a strigat patetic în microfon: “Ce, nu sunteţi în stare să suportaţi o furtună? Păi despre ce patriotism vorbim noi aici?! Nu pleacă nimeni! Să se închidă porţile stadionului! Noi stăm aici să învingem cântând forţele dezlănţuite ale naturii!”. Porţile au fost închise.

Furtuna s- dezlănţuit mai tare. Un fulger a căzut pe o bucată înaltă de decor (lemn şi pânză) care a luat foc şi a căzut peste public. Câţiva tineri au murit sau au fost răniţi. Toţi ceilalţi (zeci de mii) au luat-o înspăimântaţi la fugă, prin nişte tunele de evacuare, spre porţile închise ale stadionului. S-au călcat în picioare şi au mai murit câţiva. Mulţi au fost răniţi. Ceauşescu (sau oamenii lui) i-a luat Cenaclul Flacăra, i-a luat revista Flacăra, i-a confiscat casa (palatul) de la Breaza ca fiind făcut cu bani necuveniţi. I s-a dat un post de redactor la “Contemporanul”. Acesta este momentul (începutul anului 1986) când Păunescu îi scrie lui Ceauşescu scrisoarea de mai jos.

Stimate tovaraşe Nicolae Ceauşescu,

Trist şi singur şi umilit, cum sunt, dat la o parte de forţe obscure din prima linie a luptei pentru afirmarea „Spiritului Ceauşescu“ în viaţa publică românească, pierzându-mi aproape orice speranţă că acolo, sus, unde sunteţi, glasul meu se vă auzi, datorită norului greu penetrabil de calomnii în care am fost învăluit, uitând probabil în tristeţea mea sinucigaşă chiar şi ştiinţa de-a mă mai eventual bucura, am avut, totuşi, marea fericire de-a citi cuvântarea dumneavoastră de la Şedinţa Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român de joi 6 februarie 1986.

Începusem să cred că adevărul vă ajunge greu la dumneavoastră şi boceam cu capu-n pernă, câteodată, pierderea acestei şanse, pe care mi-o explicam prin sistemul triumfalist şi viciat, de dezinformare criminală, care e aproape fatal să apară într-o lume care nu-şi mai conservă dialectica şi opoziţia.

Vreau să vă spun, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, clar şi din tot sufletul meu, că, şi dacă în România ar fi 200 de partide, eu tot în partidul condus de dumneavoastră aş face cerere de înscriere sau reînscriere, chiar dacă aş şti că alte partide m-ar plăti, iar partidul acesta mi-ar mai da o dată vot de blam cu avertisment. Nu sunt un apucat, nu sunt un nebun, dar sunt un patriot adevărat care nu poate să nu observe că în problemele fundamentale ale României aveţi o scânteie divină şi vă călăuzeşte un geniu lăuntric.

Vineri, 7 februarie, am căutat un ziar cu cuvântarea dumneavoastră în toata Capitala, îmi spusese tata de cu noapte ca v-a auzit la televizor şi că aţi vorbit extraordinar. Tata are 70 de ani şi mă roagă să vă transmit că, dacă e nevoie de dânsul pentru apărarea României şi a fiinţei dumneavoastră, la care ţine ca la adevăratul eliberator al ţării, vă sta la dispoziţie cu viaţa lui, pe care n-au ocolit-o dramele, puşcăriile, nedreptăţile, dar în care nu şi-a permis niciodată să-şi trădeze credinţa în ceea ce a iubit şi iubeşte.

Şi-ntr-un târziu am găsit un ziar, şi parcă nu-mi venea să-mi cred ochilor. Nu m-am îndoit niciodată de marea dumneavoastră iubire pentru adevăr, dar am ştiut că mulţi şi-au construit carierele minţindu-vă.

Dar când am văzut că sunteţi încă atât de tânăr, atât de curajos, atât de lucid, atât de realist şi de necruţător cu adevăraţii responsabili ai diverselor necazuri, pe care le trăieşte minunatul popor, zbuciumatul popor, din al cărui geniu sunteţi nutrit, am înţeles nici pentru mine, nici pentru ceilalţi oameni, care au fost îndepărtaţi sistematic şi programatic de dumneavoastră, nimic esenţial nu e pierdut.

Că am pierdut funcţii, că am fost terfelit, că mi s-au oprit cărţile şi mi s-a confiscat abuziv ceea ce am construit corect la Breaza, că nu mi se mai îngăduie să public şi că sunt practic interzis în ţara mea nu înseamnă nimic: un fleac în raport cu marea fericire, cu extraordinara fericire că Tovaraşul nostru, ca Omul nostru, în care ne-am investit speranţele şi tinereţea, ştie adevărul despre ţară şi nu-i lasă pe mincinosi, pe duri, pe incompetenţi să triumfe.

La multe rele v-au îndemnat ei şi unele, din păcate, s-au şi comis, dar există o compensaţie istorică, există o revanţă a adevărului şi sunteţi autorul unui gest pe care mă văd obligat să-l numesc istoric, deşi cuvântul istoric e cam obosit de prea multă întrebuinţare, şi când trebuie, şi când nu trebuie.

Iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, profetice cuvinte aţi rostit şi bine aţi făcut ca le-aţi lăsat să apară, să fie cunoscute de acest popor care vă iubeşte, în ciuda faptului că îl fugăresc şi-l chinuie diverşi oameni cu putere, care au neruşinarea să se prevaleze de numele dumneavoastră în acţiunea lor de subminare a economiei naţionale, a agriculturii româneşti, a spiritualităţii româneşti, pentru că, după toate acestea, cred ei, ajungându-se la faliment, România să fie uşor remorcatş de falsele idei înnoitoare de la răsărit.

Şi ce-or mai vrea ei? În loc de Hora Unirii, pe care dumneavoastră aţi restituit-o ţării, să ieşim în piaţa mare şi să jucăm, în frunte cu incompetenţii, pe care i-aţi demascat, la începutul acestui februarie 1986, şi care nu vă vor iubi niciodată, să ieşim şi să jucam o Gorbaciovskaia pe furate, până într-un punct, şi-un ceardaş, o Kadarească de la acel punct încolo.

Eu, tovarăşe Secretar General, fie că mă vor omorî azi, fie că mă vor ierta până mâine, înjurat şi de Europa Liberă şi de Moscova, şi de Budapesta şi vai, şi de Bucureşti, cred în ceea ce am apucat să cred în August 1968, când mi-aţi făcut onoarea să mă primiţi în singurul partid comunist care s-a opus deschis violenţei, invaziei, coaliţiei împotriva libertăţii, Partidul Comunist Român.

Mi s-a putut părea, şi-mi dau seama că am gresit, ca adevărul nu va mai ajunge niciodată întreg la dumneavoastră. Dar sufletul dumneavoastra întreg, mintea dumneavoastră pătrunzatoare, caracterul dumneavoastră neînfricat v-au condus spre o analiză de o unică acuitate şi care trebuie să rămână în istoria economică şi socială a României moderne un document definitiv.

Vedeţi dumneavoastră, cuvintele sunt iarăşi prea obosite, prea le-au ponosit vopsitorii de ocazie, linguşitorii de toată mâna şi detractorii de toate felurile. Dar cu ce să vă comunic emoţia mea? Acesta este Adevăratul Nicolae Ceauşescu al Istoriei Românilor, marele patriot revoluţionar, necopleşit de rutină şi capabil de gesturi epocale, pe care noi toţi ceilalţi s-ar cuveni să-l transformăm în realitate. În valori, competenţe, beneficiu social.

Acum, poporul român aşteaptă măsurile organizatorice pe care le anunţa cuvântarea şi care să aşeze lângă dumneavoastră oameni competenţi şi credincioşi. Dar acelaşi popor care vă iubeşte aşteaptă şi acele acte revoluţionare prin care sistemul osificat şi nefertil pentru înnoiri să fie radicalizat, spre a purta nu amprenta leninistă, ci amprenta lui Nicolae Ceauşescu, cel mai de seamă gânditor politic al situaţiei României sale.

Ştiţi, desigur, mai bine decât noi toţi, dar vă reamintesc şi eu, că oricâte schimbări de persoane aţi face, dacă nu va funcţiona corespunzător sistemul, cu o reală competiţie a valorilor şi cu o vie înfruntare a opiniilor într-o corectă luptă de idei (cum aţi cerut cândva într-o analiză a dezvoltării ştiinţelor sociale), situaţia nu se va putea modifica esenţial.

Va trebui ca democraţia pe care aţi promovat-o principial şi neabătut să funcţioneze ca o nouă pârghie a progresului economic: şi în industrie, şi în agricultură, şi în ştiinţă, şi în cultură. Dar, vai, Tovarăşe Nicolae Ceauşescu, ca să vă dau un exemplu: ajunge un singur Dulea la un car de cărţi şi întreaga producţie editorială stă, iar fierberea în cultură nu e bună şi nu face bine renumelui culturii române.

Mă-nchin dumneavoastră pentru fantastica, surprinzătoarea capacitate de a redescoperi adevărul, îmi pare rău ca rănile pe care le port nu-mi îngăduie să susţin o campanie publică de analiză şi subliniere a ideilor pe care le-aţi esenţializat în cuvântarea din 6 februarie 1986.

Pot doar să vă mulţumesc şi să sper că mă va gasi viu momentul în care eventual ar mai fi nevoie de mine. Vă vrea ţara, aşa vă iubim noi, aşa ne faceţi să ne ridicăm şi din morţi, pentru a dovedi că, într-adevăr, cum spuneti, o ţară nu se face cu justificări, ci cu fapte.

Să trăiţi, Măria Voastră! Şi să nu lăsaţi pe cei ce se ascund sub justificări demagogice să compromită în vreun fel această Adresare Către Naţiune care, în ciuda conciziunii ei, are valoarea unui adevărat Raport de Epocă. Să fiţi sănătos, omule bun şi drept, pentru a putea scoate de guler din scena politică fariseii şi pentru a ne conduce cu geniul dumneavoastră izbăvitor.

Iată de ce am considerat că nu e deplasat să vă trimit aceste rânduri. Ar fi, după opinia mea, normal ca lipsurile constatate de dumneavoastră şi arătate naţiunii să fie analizate atent, pentru ca valoarea documentului pe care ni l-aţi oferit să nu rămâna izolată, vremelnică şi să nu pară o terapie momentană, când e vorba de fapt de nişte vicii de fond, care ţin în loc mersul înainte al acestei patrii care vă e atât de scumpă. Aş vrea să cred că noi toţi vom înţelege în spirit critic şi autocritic marele dumneavoastră exemplu de înţelepciune şi curaj.

Să trăiţi, Măria Voastră!

Adrian Păunescu,

noaptea de 7 spre 8 februarie 1986

 

Cuvântarea lui Ceauşescu a inspirat poezia „Vă mulţumesc“

Versuri de ecou la Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu din 6 februarie 1986

„Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.

Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.

Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.

Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.

Acest popor doreşte întregul adevăr
Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
Nevoie e de oameni, «nu de justificări»,
Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.

Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n 72, ţin minte: «Acum ori niciodată!»

De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.

Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
Şi tot ce e valoare în juru-i să adune.

Ce radicalitate în felul omenesc
De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă,
Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă.

În vremurile grele pe care le trăim
Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.

Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
Care prin sine însuşi falsifică şi minte.

Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.

Să vină primăvara conştiinţei româneşti,
Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
Un neam care-şi iubeşte şi pe bătrâni, şi pruncii.

Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,

Să vină Adevărul, să vină Primăvara.

TAGS:

Comentarii 17

Sever Sbârnă - 50 ani, Ti - 11-17-2010

Nu e cazul sa ne adâncim in polemici. Omul Adrian Păunescu s-a dus! A rămas Poetul Adrian Păunescu! Unora le place, altora nu! Ca epitaf, "Cleveteli de cartier" i se potriveşte foarte bine. Cleveteli de cartier Și pe lângă tot ce mai reiese, Kamadeva, Plopii fără soț, Eminescu a avut procese, Și a fost borfaș de cărți și hoț. Lângă Doina și lângă Luceafăr, Mai aflăm de la băieții buni: Eminescu n-a fost tocmai teafăr Și-a murit la casa de nebuni. Ia mai adu chelner două sticle, Ce să-ți spun, cocoane, dumneata, O iubea pe Veronica Micle, Dar, cu Mite Kremnitz, ce făcea? N-a fost un model de dat la tineri, Să-l păzim, că e contagios, Ăștia micii, fără de rețineri, Pot să-l tragă de pe soclu jos. Ce ne facem noi, cu el de față? Dacă nu mai iese din popor? Dacă printre oameni se învață Și devine bunul tuturor? Bârfele acestea nici nu-s bârfe Ci un adevăr adevărat, Îi plăcea, se complăcea cu târfe, Nici nu știu dacă era bărbat. Da, a scris scrisori, dar netimbrate, Care nu se iau în seamă, deci, Făr-Frumos din lacrimă nu poate Să-l mai scoată din biblioteci. Niciun fel de pricopseală nu e, Un poet trăind e un blestem, Mai degrabă să-l păstrăm statuie, Și citim din dumnealui ce vrem.

Răspunde

gheo23 - 11-16-2010

Atatia ani a fost acelasi care a fost si niciunul dintre cei care-l critica acum atat de vehement nu a ridicat glasul . Subscriu la parerea ca suntem un popor las , din care fac si eu parte . Nu spunea cineva acum doua mii de ani "cine se simte fara de pacat sa arunce primul cu piatra" ? Trebuie sa facem totusi disocierea intre poet si om . In rest numai de bine , va pup !

Răspunde

dana -maria - 11-14-2010

lala, subscriu parerii pe care ai enuntat-o. asa este , ne reprezinta si ne cinta cum sa jucam unii ca Vintu , Patriciu ... si din pacate li s-a adugat si un Hurezeanu. Sa speram ca lucrurile vor merge spre mai bine.

Răspunde

Camelian Propinatiu - 11-13-2010

Pentru tineretul idealist, care nu stie cine era acest Dulea, despre anihilarea caruia vorbeste aici epistolarul ceausist al lui Adrian Paunescu, gasim in Raportul Final al CPADCR: Suzana Gâdea (Susanica) (1919-1996). Inginer chimist metalurg, membru PCR din 1962, profesor si prorector la Institutul Politehnic Bucureşti, membru al CPEX (1979-1989), ministru al Educatiei şi Invatamântului (1976-1979), presedinte al Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste (1979-1989). Instrument entuziast al politicii anticulturale a dictaturii Ceausescu in faza extrema. Intre adjunctii ei s-a numărat sinistrul Mihai Dulea, cunoscut pentru interzicerea a numeroase lucrari literare. Despre incidentul de la Ploiesti, ar fi benefic un documentar Lucia Hossu-Longin sau Stejarel Olaru, intervievandu-se rudele si prietenii persoanelor decedate cum a fost. Cenaclul Flacara avea o mare audienta radiofonica in Basarabia si nu este exclus sa se fi implicat inca de pe atunci complotistii prosovietici folositi ca argument in recenta emisiune a dlui Patapievici de istoricul Grigore Cartianu.

Răspunde

Andrei Oisteanu - 11-11-2010

Si noi iti multumim Anamaria Beligan !

Răspunde

Chinezul - 11-11-2010

Câinii latra, caravana trece! Pe cât de bine putem defini raul care ne roade, pe atât de putin suntem capabili sa-l combatem! Ne comportam ca soarecele în fata cobrei înainte sa fie înghitit! Desteapta-te Române!

Răspunde

Anamaria Beligan - 11-11-2010

Ateneu? Bellu? Eminescu? Ce obscenitate! Pe carare, la Ghencea, linga fundul pe care l-a lustruit. Multumesc, Revista 22!

Răspunde

dogstar - 11-11-2010

@lala nu ce popor sintem noi, ci ce popor e stelian tanase. ai uitat de hurezeanu.

Răspunde

Liviu din Timisoara - 11-10-2010

Unde am fost, noi toti ...cand Gheorghe Parvulescu , la congresul XII ...a ramas singur ? Hai ... vedeti ca riscati sa semanati cu cateii aia fiorosi de dupa gard ! Nu doar Paunescu ii ridica osanale ! Nu ...noi, aplaudacii ! Marea de pancarte de pe 21 decembrie,aplauzele ritmate, ovatiile...ii ridica osanale ...De ce nu i-ati intors spatele lui Paunescu acum 30 de ani ? V-a obligat cineva sa il ascultati ?

Răspunde

Liviu din Timisoara - 11-10-2010

Nu se face !Nu poate beneficia de dreptul la replica ! De ce acuma? Unii ...il ridica in slavi ...altii ...il masacreaza, POST MORTEM ! Domnilor!OMUL Adrian Paunescu a murit! Lasati-l sa se odihneasca!Nu va mai folositi de asta ...pentru propaganda ...de nici o parte!Galceava asta perpetua ne tine in loc!

Răspunde

rizoaicad.arges - 11-10-2010

Cine poate contesta adevarul strofei de mai jos, nu doar pentru sistemul inlocuit in 1989, ci si pentru actualul sistem ticalosit, care l-a inlocuit pe acela? "Noi, sa va fie bine, oriunde-am fi veghem,/ Dar va rugam sfielnic sa fiti cu luare-aminte/ Sa nu-nnoiti doar oameni,ci si acest sistem/ Care prin sine insusi falsifica si minte." Ticalosia de astazi este mult mai mare decat ticalosia din timpul lui Nicolae Ceausescu, cand SIGUR Romania a dispus de cel mai inalt grad de posesie asupra destinului ei, a bogatiilor si avutiei ei, precum si a deciziei in toate chestiunile de interes national! Cu toate greselile lui, niciun om cu mintea-ntreaga, nu-i poate contesta lui Ceausescu primatul patriotismului fata de toti predecesorii sau nevolnicii lui urmasi! Vreti SOLUTIE pentru schimbarea esentei rele a sistemului ticalosit? O aveti, impreuna cu un comentariu al meu care o completeaza, la adresa http://dumitrurizoaica.blogspot.com/. Aceasta SOLUTIE nu poate fi contestata decat de aceia care, verificand-o pe propria lor persoana si familie, vor constata ca pe ei nu i-ar purea opri sa savarseasca RAUL, daca si-ar asuma-o in cadrul indicat! D.Rizoaica.

Răspunde

Liviu din Timisoara - 11-10-2010

Stim toate astea ! Nu huliti ! Lasa-ti omului odihna ! Ati facut voi impotriva, ceva ? Cand va veni aici un fost detinut politic ...si va vorbi ...acela merita ascultat! Daca ...MIRCEA VOICULESCU ... a spus din puscarie " Sa nu ne razbunati ! " ..de ce am fi noi mai belicosi cu Paunescu ..., care, cel putin , a avut demnitatea sa nu-si dezminta trecutul ? Nu,nu el este licheaua ...ci toti cei care au confiscat Romania, care au jecmanit-o ...Aia care au falimentat un combinat ca apoi sa il cumpere pe nimic ! Seful de la Mall Timisoara, fostul adjunct in Securitate ... e bine mersi ... si nu-l injura nimeni ! Vantu ..e bine mersi ...nu suporta detentia ...etc etc ...Voiculescu, rasu lumii, este goarna democratiei ...DAR ASA O TREBUI SA FIE !

Răspunde

florin - 11-10-2010

Cand extragi din viata unui om numai ceea ce este negru si predispus judecatilor cele mai aspre, cand extremismul unui om este judecat tot de maniera extrema, trebuie sa recunosti ca tu, cel care emite atari judecati, nu esti decat un alt extremist, incarcat de ura, judecabil in egala masura. Din bube, mucigaiuri si noroi, starnit-am frumuseti si sensuri noi. Arghezi! Daca viata lui Paunescu afost cea a unui porc, in plenitudinea metaforica a substantivului, in urma lui ramane totusi ceva. Imi pare rau sa stiu ca exista oameni incarcati de atat ura. Ma intreb doar atat, de unde faceti rost de ea?

Răspunde

Dan - 11-10-2010

@lala, cred ca esti cam tra-lala!!

Răspunde

alina - 11-10-2010

Problema este ca nimeni nu comenteaza decat pe forumuri - fiecare scrie pe aici ce jeguri umane sunt cei care ne conduc..dar nimeni nu are curajul sa faca ceva..de ce? pentru ca este de fapt bine asa - toti sunt niste hoti si, l aun nivel mai mic, fiecare roman este un mic hot care fura sau "suge"si el la un hot mai mare...si atunci doar nu ne putem astepta se reclame unul pe altul..fiecare se apara si il apara si pe cel corupt de langa el pentru ca prin acesta traieste..Suntem o tara putreda...

Răspunde

lala - 11-10-2010

Paunescu a fost o lepadatura de om. Asa cum sint toti cei care-l pling. Bine ca s-a curatat pamintul de el. Urmeaza Vintu, Patriciu, Voiculescu, Badea..si toti mascaricii din jurul lor. Ce popor sintem daca Stelian Tanase joaca dupa cum ii cinta Vintu. Hurezeanu, si multi altii. Din ce fibra sintem formati noi romanii? Doamne, ai mila de noi!

Răspunde

Victoria Conta...:) - 11-10-2010

Am fost un porc, insa un porc lingau Intre poetii tarii , eu am fost cel mai rau Si -acuma dupa moarte eu continui sa mai scriu O oda pentru Ceasca , de-aicea din sicriu!

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22