Scandalul Cambridge Analytica: diversiunea conspirației de dreapta. Democrația în pericol ?

Dacă te iei după ce scrie Rolling Stone, în cazul Cambridge Analytica (CA) avem de-a face cu o vastă conspirație de dreapta care duce un război împotriva poporului american, sau britanic, sau român, de ce nu: „...în spatele CA și a companiei-mamă SCL Group - Strategic Communication Laboratories – se află o clică obscură de foști spioni, militari din zona informațiilor specializați în operațiuni de război psihologic („psy-ops”) și ofițeri de dreapta”. Printre ei, Michael T. Flynn, fost șef al Agenției de Informații a Pentagonului (DIA), fost consilier al CA și fost consilier pentru securitate națională al lui Donald Trump. Flynn a fost primul oficial pus sub acuzare în ancheta procurorului special Robert Mueller în ancheta privind implicarea Rusiei în campania electorală din 2016 și a recunoscut că a mințit atunci când a declarat că nu s-a întâlnit cu ambasadorul rus Serghei Kisliak. Și așa se face legătura cu Rusia, întărită de faptul că autorul singurei ilegalități posibile comise de CA este un cercetător americano-rus născut în Moldova. Trebuie adăugat și că în board-ul CA a fost cooptat la un moment dat și Steve Bannon, fostul președinte executiv Breitbart News, fost strateg șef al campaniei și ulterior al Casei Albe sub Trump, devenit între timp un campion al cauzei alt-right. New York Review of Books adaugă greutate subiectului subliniind faptul că printre clienții, foști și actuali, cu care se laudă reprezentanții CA se numără Ministerul britanic al Apărării, Departamentul de Stat al SUA, Departamentul de Stat, CIA; DIA și NATO, amintește de faptul că o parte din lucrările unuia dintre specialiștii-cheie care au pus bazele CA au fost finanțate de nimeni alta decât faimoasa Defense Advanced Research Projects Agency, pe scurt DARPA și conchide că avem de-a face cu un nou „complex militaro-industrial psy-ops al marilor companii de analiză de date (Big Data)”. În sfârșit, ca să închidem, cercul Wall Street Journal anunță că Mueller a cerut deja documente de la CA în cadrul investigației privind Rusia iar Vox scrie că CA ar putea furniza veriga lipsă din lanțul care se presupune că îi leagă pe Trump și Putin. Ceea ce rezultă este un tablou pe cât de sinistru, pe atât de irezistibil de atrăgător pentru presă și pentru amatorii de conspirații. Un grup de membri ai „complexului militaro-industrial de dreapta” acționând în complicitate cu Kremlinul au pus la cale un război psihologic în care au folosit armele psy-ops rafinate de companii precum Cambridge Analytica probabil în colaborare cu ferma de troli a lui Putin de lângă Sankt Petersburg pentru a manipula alegătorii și a-i convinge să voteze împotriva intereselor lor pentru ieșirea Marii Britanii din UE și pentru alegerea lui Donald Trump în funcția de președinte. Christopher Wylie, fostul angajat care a dezvăluit faptul că CA a sustras și utilizat datele personale a milioane de utilizatori Facebook în mod ilicit a declarat explicit pentru Observer/Guardian că el este cel care a pus în mâinile lui Steve Bannon „instrumentele războiului psihologic”.

Ce spun faptele: Războiul informațional nu există

Ce știm de fapt, dincolo de toate aceste încrengături care umplu paginile unor publicații dintre cele mai respectabile? Singura „crimă” de care se face vinovată Cambridge Analytica este că a colectat („recoltat” cum scrie presa de limbă engleză) în mod cel puțin incorect dacă nu ilicit, datele personale ale câtorva zeci de milioane (50 de milioane potrivit lui Wylie) de utilizatori Facebook pe care le-a folosit tot ilicit pentru a crea o uriașă bază de date electorală. Apoi, prin mijloace mai mult sau mai puțin sofisticate a realizat profiluri psihologice de grup pe care le-au utilizat pentru a le trimite acestor potențiali alegători „mesaje țintite”, adică personalizate în funcție de trăsături, preocupări, idiosincrazii, prin care încercau să îi convingă să voteze în favoarea lui Trump.

Această operațiune vastă și extrem de costisitoare are două componente distincte: colectarea datelor personale și operațiunea electorală. Prima este în mod clar dubioasă din punct de vedere legal și moral și ridică întrebări legitime despre protecția datelor cu caracter personal și a vieții private în epoca „rețelelor” de comunicații, sociale, media etc. Cea de-a doua, care reprezintă de altfel, nucleul acuzației de „război psihologic” este mai complicată din punct de vedere etic și filozofic decât scrie mass-media. În primul rând pentru că în această afacere nu există inocenți iar în al doilea pentru că dacă acceptăm ceea ce susține tânărul whistleblower Wylie, potrivit căruia „Cambridge Analytica va exploata orice slăbiciune mentală sau vulnerabilitate pe care crezi că o ai și va încerca să înfășoare întreaga ta percepție despre ceea ce este real în jurul tău”, atunci orice discuție despre alegeri libere și raționale devine superfluă.

Ce a făcut de fapt Cambridge Analytica? Profesorul la Universitatea Cambridge Aleksandr Kogan (moldoveano-ruso-americanul amintit mai sus) a înființat o companie – Global Science Research (GSR) – care a construit aplicația de Facebook thisisyourdigitallife. Prin intermediul acesteia, GSR,cu sprijinul CA a plătit câteva sute de mii de utilizatori Facebook să își ofere datele personale sub forma unui test de personalitate prezentat ca având scopuri academice. Ceea ce GSR nu a spus este că o dată cu datele lor, aplicația „recolta” și datele prietenilor din listele participanților la test, ceea ce a condus în mod rapid la strângerea unei baze de date enorme despre câteva zeci de milioane de utilizatori. „Politica” Facebook limitează colectarea de date ale prietenilor și interzice vânzarea acestora sau utilizarea lor în scopuri publicitare. Acesta este atributul exclusiv al Facebook, care face bani mulți din vânzarea bazelor de date către companii de marketing. Acum, Mark Zuckerberg a ieșit public pentru a-și cere scuze și pentru a promite că va corecta toate erorile care permit colectarea fără permisiune a datelor personale. Dar scuzele lui Zuckerberg nu au convins pentru că nu este clar dacă șeful Facebook se referă la permisiunea utilizatorilor sau la permisiunea executivilor de la Facebook pentru care, repet, vânzarea de baze de date este un model de business de succes. În fond Zuckerberg însuși se lăuda acum câțiva ani că dispune de o harta relațiilor interumane de pe glob. În ce context? În contextul în care el însuși a încurajat utilizarea listelor de prieteni ai utilizatorilor pentru alcătuirea unor baze de date în scopuri electorale dar nu pentru campania lui Trump ci a lui...Obama.

De la Obama, cu binecuvântarea  lui Zuckerberg, la Trump

În 2012, mințile care conduceau centrul de campanie din Chicago au realizat că nu pot ajunge la un număr mare de potențiali alegători tineri pentru că aceștia nu au numere de telefon listate. Prin urmare au construit rapid o aplicație de Facebook destinată celor un milion de utilizatori susținători ai lui Obama, prin care aceștia își dădeau acceptul ca reprezentanții lui Obama să folosească datele personale ale prietenilor din lista lor. În mod aproape instantaneu baza de date s-a extins exponențial iar campania lui Obama a fost capabilă să trimită mesaje țintite în funcție de profil – vârstă, educație, preocupări – unor oameni la care nu avea până atunci acces. Întreaga istorie a fost relatată de Time Magazine, dar ceea ce este de reținut este că nimeni nu a vorbit atunci despre utilizarea abuzivă a datelor – Zuckerberg însuși ca susținător al lui Obama a încurajat utilizarea listelor de prieteni – și nici despre război psihologic, manipularea maselor șamd. Dimpotrivă, directorul digital al campaniei lui Obama ca calificat aplicația ca „revoluționară” (groundbreaking) și „game-changing”, „cea mai importantă piesă de tehnologie” care va schimba felul în care vor fi conduse campaniile electorale în mediul virtual. Cu alte cuvinte, logic și cronologic, Cambridge Analytica n-a făcut decât să pășească pe urmele revoluționare deschise de IT-iștii lui Obama, cu aceleași mijloace și în același scop. Singurele diferențe notabile sunt faptul că în loc să obțină datele cu încurajarea lui Zuckerberg le-a sustras în mod fraudulos prin ceea ce se poate numi o înșelătorie, iar a doua este dimensiunea fenomenului. Dacă în 2012, milionul de susținători de pe Facebook ai lui Obama le-a adus șefilor de campanie încă cinci milioane de ținte și de potențiali susținători, în 2014-2014 cei 750.000 de utilizatori „testați” de GSR, au adus un rezervor de câteva zeci de milioane de oameni.

În general, recoltarea de date nu a fost inventată nici de Cambridge Analytica, nici de analiștii democrați și nici măcar de Karl Rove strategul politic republican, care, în urmă cu 14 ani a elaborat un sistem de identificare a potențialilor alegători ai lui Bush pe baza profilurilor realizate de companiile de marketing care ofereau date despre familia, locuința, starea financiară, înclinațiile culturale și obiceiurile de consum ale potențialilor alegători. Potrivit profesorului Colin Koopman, care scrie în NYTimes despre cum poate supraviețui democrația erei „Big Data”, tehnica elaborarării profilelor psihometrice utilizate de CA și de alții datează de o sută de ani de când un profesor a pus la dispoziția armatei un test care să determine în cel fel pot fi mai bine ultilizați soldații în funcție de aptitudinile și profilul lor psihologic. Practica inițiată în primul război mondial a evoluat ulterior în realizarea testelor IQ, a celebrelor SAT, testele de admitere în colegiile americane, dar și în nenumăratele profiluri școlare, profiluri ale angajaților sau profiluri ale consumatorilor realizate de industria de marketing. Primele sunt esențiale pentru cariera și destinele a milioane de americani, ultimele sunt o marfă ca oricare alta pe care respectivele companii sunt mai mult decât fericite să le vândă eventualelor companii de data mining care operează în sistemul politic și electoral. Toate aceste date, inclusiv cele centralizate de Facebook sunt oferite liber de oameni care consideră că reprezintă un cost acceptabil în schimbul potențialelor beneficii. Ceea ce pare să îngrijoreze însă astăzi nu este practica în sine – care contrar conspiraționiștilor nu este un fel de voodoo psy-op, ci o tehnică utilizată de toate părțile implicate în jocul politic-, ci scara enormă la care se desfășoară acum. Koopman sugerează că soluția la exploatarea cinică a acestor structuri de date gigantice este înscrierea unor constrângeri etice în însăși arhitectura lor. Cred că ideea este proastă din atât de multe puncte de vedere – unul fiind că necesită înființarea unei autorități care să gestioneze etica utilizării datelor - încât necesită o discuție separată.

Conspirația mioritică

Legătura Cambridge Analytica cu România este asigurată de compania omului de afaceri Peter Imre care reprezintă interesele SCL (compania mamă a CA). Din informațiile puține apărute până acum rezultă trei posibilități, nici una însă confirmată. CA a lucrat printr-un subcontractor pentru PSD, ceea ce atât CA cât și PSD neagă. După cum am văzut în scandalul sustragerii de date, CA nu este tocmai onestă, iar despre PSD știm că nu e de încredere. Ar fi putut lucra și pentru alte partide „din partea cealaltă” cum spunea Dragnea. Dacă a făcut-o, atunci a lucrat prost pentru că PSD nu e în cea mai bună formă, iar ceilalți nu sunt tocmai în fruntea sondajelor. A treia variantă vine din zona conspiraționistă anti-DNA, statul paralel, etc, via Sorina Matei, care a încercat să ne sperie anul trecut cu un contract semnat de reprezentanții SCL (Imre) cu o firmă americană „în scopul educării congressmen-ilor și membrilor administrației în legătură cu corupția din România”. Teza ne-enunțată explicit era că CA face lobby pentru DNA la Washington, deși nu este clar de ce ar fi avut nevoie DNA de o astfel de operațiune de psy-ops (dacă nu cumva era o operațiune a ”statului paralel”). Mai nou, aceeași Matei, pornind de la o declarație a lui Imre că „DNA ar avea nevoie de o reconstrucție a imaginii” ne sugerează că, de fapt, nu PSD, ci DNA este beneficiarul operațiunilor SCL. Mai e doar un pas până să aflăm de la Antena 3 și RTV că popularitatea constantă a DNA, valurile de manifestații anti-PSD din țară precum și imaginea execrabilă a actualei guvernări la Bruxelles nu sunt altceva decât o operațiune de spălare pe creier în masă realizată de Cambridge Analitica.

P.S. Am lăsat deoparte Rusia pentru că spre deosebire de Cambridge Analytica, rușii chiar poartă un război informațional. Scopul lor nu este să-l susțină pe Trump, ci să destabilizeze America prin orice mijloace. Dacă Trump este un instrument bun de destabilizare și slăbire a SUA, Trump e valoros pentru ruși. La fel dacă susține Brexitul pentru a destabiliza Marea Britanie și UE, dacă susține separatismul scoțian, catalan, Liga Nordului, Syriza sau Die Linke, prin știri false diseminate sub masca unor instituții legitime dar care nu există. Rusia poartă cu adevărat un război împotriva Occidentului. Cambridge Analytica a furat niște date de la Facebook dar nu a ascuns niciodată că lucrează pentru campania lui Trump. Arma rușilor este știrea falsă, diversiunea și disimularea.