Lidia Moise

Brexit a fost o decizie politică, asumată cu entuziasm temperat de politicienii britanici, dar procesul de desprindere, care urmează să fie negociat în următoarele luni, va ţine cont de sensibilităţile economiei britanice.

Creşterile salariale promise ridică povara facturii de salarii a administraţiei statului mult peste limita de echilibru a unei economii sănătoase.

Leul se încăpățânează să-şi bată recordurile ultimilor ani şi se devalorizează cu paşi mici, dar siguri, doborât de neîncrederea investitorilor în politicile economice ale guvernanţilor.

Ar trebui ca Executivul să-şi ia în serios rolul de a guverna echilibrat toată ţara, nu doar angajaţii bugetari.

Crearea de locuri de muncă și siguranța europenilor sunt prioritățile absolute din agenda pentru 2018 a deputatului european Siegfried Mureșan, negociator-șef din partea Parlamentului European pentru bugetul Uniunii Europene (UE) de anul viitor.

Orice pomană izvorâtă din laboratoarele PSD-iste poate coagula admiraţia votanţilor, dar va avea ca efect sărăcirea acestora, deoarece va crea inflaţie, şomaj şi dezechilibre.

În timp ce Executivul de la Bucureşti este implicat în bătălia corupţilor cu justiţia, efort care i-a consumat energiile şi banii bugetului, liderii europeni cântăresc schimbarea arhitecturii UE.

Înfiinţarea acestor fonduri de către o guvernare care şi-a pierdut credibilitatea este o aventură periculoasă şi inutilă.

Ordonanța nr. 9 descrie haosul din mintea guvernanților lui Dragnea, agendele suprapuse și șmecheria.

Schiţa bugetului de stat pentru 2017 este în esenţă o iluzie statistică menită să susţină un program de guvernare populist, care nu are însă forţa de a susţine un reviriment sănătos al economiei.

Discursurile premierului May par puternice, dar ele nu risipesc incertitudinile şi nici riscurile care pândesc economia britanică, inclusiv cel privind ameninţarea pierderii paşaportului financiar.

Economia rămâne un mister nedescifrat pentru politicieni, idee demonstrată atât de revelația că ar fi dispărut zece miliarde de lei din vistieria statului, în guvernarea tehnocrată, cât și de dramatica ieșire a noului ministru al Energiei, care s-a speriat că nu avem stocuri de cărbune. Apropo, de ce avem nevoie de un Minister al Energiei și nu poate fi dirijat domeniul ca un departament al Economiei? Ar fi fost mai logic și mai ieftin.

Până la urmă, oferta electorală a stângii va dezamăgi, deoarece o mare parte dintre simpatizanții cu venituri foarte mici au fost seduși de promisiunile mai mari decât se va putea livra în fapt.

Se încheie un an de tatonare pentru in­dus­tria bancară românească, la finalul căruia s-a instalat confortabil stabilitatea. Sis­te­mul bancar afişează aşteptările unui bilanţ profitabil, în ciuda unor provocări şi a şo­curilor unor reglementări controversate.

Premierul Renzi demisionează, dar problemele pieţei bancare italiene rămân şi instabilitatea politică le va accentua.

PSD şi PNL propun soluţii de intervenţie a statului într-o economie al cărei buget trebuie mai întâi să găsească banii pentru a finanţa înfiinţarea unor motoare de investiţii.

Asistăm la un asalt populist împotriva investiţiilor străine, corporaţiile sunt demonizate şi invitate să spele putina.

Întrebarea pieţei este: îi dă mâna lui Trump să declanşeze „un război comercial“ cu lumea largă?

Un scenariu în care riscurile externe se materalizează, deficitul fiscal intern derapează, leul se devalorizează, dobânzile cresc şi inflaţia se amplifică are forţa de a anula tot câştigul categoriilor beneficiare ale etapei de majorări din noiembrie, dar pune presiune pe toate buzunarele românilor.

Obiceiul de a lansa în preajma alegerilor bombe care răstoarnă calculele unui buget atât de suplu este periculos.

Aproape simultan, la Stockholm, Premiul Nobel pentru economie era acordat pentru teoria contractelor, iar la Bucureşti, politicienii spulberau înţelegeri contractuale pentru împrumutarea banilor.