Lidia Moise

Din păcate, peisajul economiei noastre performante este deşertic, marcat de incertitudini şi deficite acoperite prin improvizaţii.

În fine, guvernanţii par să se fi dezmeticit: nu sunt bani suficienţi pentru a susţine sistemul de pensii, cu tot cu arhitectura lui bizantină de alocări speciale. Este însă doar prima capcană deschisă de aplicarea aiuritorului program de guvernare.

Evoluţia finanţelor ţării confirmă toate îngrijorările analiştilor economici, potrivit cărora politicile salariale expansioniste, cuplate cu o uşoară relaxare fiscală, vor dezechilibra bugetul.

Guvernanţii ignoră atât psihologia socială, cât şi logica economică şi deşiră haotic Codul Fiscal.

Pentru Dragnea n-a mai rămas decât aventura de a scoate bani din piatră seacă

Economia României se adânceşte în incertitudine, pe măsură ce programul economic iliberal, scris pe genunchii corupţiei, consumă finanţele ţării.

După impactul dur cu realitatea finanţelor limitate ale ţării, guvernanţii au intrat în panică şi încearcă acum să impună măsuri radicale, de tipul impozitului pe cifra de afaceri, al impozitului pe venitul global sau al confiscării pilonului II.

Un grup de 276 de parlamentari a ştampilat astăzi prin vot cea mai neprofesionistă echipă guvernamentală şi, implicit, cel mai dezastruos program de guvernare pe care l-ar fi putut născoci o minte diabolică cu scopul precis de a destabiliza o economie.

Eşecul Cabinetului Grindeanu, aşa cum a fost el ştampilat de controversatul evaluator Darius Vâlcov, demonstrează, dacă mai era nevoie, realitatea că aplicarea Programului de guvernare este o aventură economică păguboasă.

În timp ce PSD se zvârcoleşte într-o criză pe care şi-a creat-o singur, piaţa financiară aşteaptă rezultatul încăierării.

Când premierul Ungariei, Viktor Orbán, şi-a descris idealul - crearea unui „stat iliberal, bazat pe fundamente naţionale“ -, plutea deja în lumea politică un sentiment ostil globalizării.

Alcătuită în laboratoarele secrete ale PSD, Legea salarizării stă sub semnul haosului, nechibzuinței și schimbărilor pe genunchi fără argumente economice şi, mai ales, fără calcule care să însoţească şi să explice cât costă şi de unde vin banii.

Statul îşi va consuma jumătate din banii încasaţi din taxe şi impozite doar pentru a-şi plăti angajaţii şi nu poţi să nu te întrebi care vor fi cheltuielile sacrificate.

Expansiunea economiei româneşti a stârnit entuziasmul guvernanţilor, care-şi propun acum să apese pe pedala creşterilor salariale, deoarece consideră că un salt al produsului intern brut cu 5,7% confirmă prognozele optimiste care au acompaniat programul populist de guvernare.

România se află în situaţia inconfortabilă de a alege între intrarea în zona euro, cu avantajele rezultate de aici, şi tergiversarea adoptării monedei unice, riscând astfel să piardă bani şi influenţă în spaţiul UE

Liderii partidului de guvernământ par să fi rămas, emoțional, în campanie electorală, folosind sloganuri și persiflându-și criticii, în loc să descrie clar actele de guvernare.

Numirile politice pun sub semnul întrebării strategia economică a guvernului şi a coaliţiei aflate temporar la cârma ţării.

Cea mai mare problemă a ofertei fiscale de primăvară rămâne deteriorarea finanţelor ţării. În 2021, când se vor fi terminat reprizele de majorări salariale, datoria publică va urca la 45% din PIB.

Nicio ţară serioasă n-a îndrăznit să experimenteze peste noapte o schimbare atât de profundă a sistemului său fiscal, mai ales că aici nu vorbim de simplificare, aşa cum a fost cazul introducerii cotei unice, ci de o legislaţie stufoasă, complicată de sistemul de deduceri, şi de o birocraţie în creştere.

Finanţele nu-şi permit mişcarea de confiscare a banilor din Pilonul II, deoarece o asemenea manevră ar da peste cap finanţarea datoriei publice. Aproape două treimi din banii gestionaţi de Pilonul II de pensii, aproximativ 32 de miliarde de lei, sunt plasaţi în titluri de stat.

Pentru România, preluarea preşedinţiei Con­siliului UE, care va avea loc în prima jumătate a anului 2019, va fi un exerciţiu al eficienţei, lucidităţii şi al apro­pierii de valorile europene.