Lidia Moise

Politicienii români trebuie să pună pe agenda publică programe care să includă soluții pentru corectarea deficitului excesiv fără a afecta creșterea economică.

Ascensiunea dreptei populiste, deși previzibilă, părea să nu aibă efecte economice imediate, însă înfrângerea partidelor lui Macron și Scholz a lovit moneda unică și bursele din Franța și Germania.

În euforia electorală, bugetarii cer majorări de salarii, însă finanțele țării sunt sufocate de cheltuieli de personal care consumă aproape toți banii încasați din TVA și accize.

Inflația rămâne un risc major pentru economie și buzunarele noastre. Banca centrală a decis să mențină dobânda cheie la același nivel, cu efectul neplăcut asupra înghețării costurilor împrumuturilor.

Când Guvernul adoptă politici risipitoare pentru a seduce alegătorii, costurile sunt supraîndatorarea, inflația ridicată, crizele economice. În final, tot populația plătește factura cheltuielilor.

Niciun guvern nu poate paria pe seducția majorării salariilor și pensiilor nesusținute de productivitate, ci de biruri mai mari în viitor. E un pariu riscant, deoarece nu are logică economică.

Anul electoral 2024 confirmă așteptările: politicienii rămân fideli dorinței de a cheltui mai mult. Dar se confruntă deja cu un deficit bugetar tensionat, riscant de mare. 

Renunțarea la rectificarea bugetară și utilizarea, prin hotărâri de guvern (HG), a Fondului de rezervă al Guvernului amenință democrația financiară a țării.

Dacă laptele sau pâinea vor sta un trimestru sub lupa Fiscului există, nu-i așa, șanse de ieftinire. Să sperăm că nu se scumpește cafeaua sau săpunul.

După un an de anunțuri confuze, guvernul a prezentat schiţa modificărilor Codului Fiscal, cu mai puţin de două luni până la aplicarea acestora, contrar prevederilor legislaţiei în vigoare.

În frământarea provocată de amânări și chiar uitări ale unor măsuri fiscale, se adâncește deficitul bugetar.

Tot acest spectacol al împrăștierii cu promisiuni de lefuri mărite are câștigători cerți doar în parlament și în primării, fiind probabil și o recompensă pentru aburirea populației.

Tot acest spectacol al împrăștierii cu promisiuni de lefuri mărite are câștigători cerți doar în parlament și în primării, fiind probabil și o recompensă pentru aburirea populației.

Ideea, unică în lume, de a trece toată povara contribuţiilor sociale pe umerii angajaţilor va produce şomaj.

Este esenţială rezistenţa băncii centrale în faţa presiunilor exercitate de echipa de politicieni aflată la guvernare.

Politicienii puterii demonstrează o înţelegere atât de limitată a economiei, încât nu ne putem aştepta să priceapă filosofia din spatele sistemului fiscal actual.

15 septembrie 2008 rămâne, în cultura po­pu­la­ră, ziua în care comemorăm debutul ofi­cial al celei mai teribile crize economice ca­re a lovit lumea, de la război încoace, Ma­rea Recesiune. O criză previzibilă pen­tru unii analişti încă din 2007, când apă­reau semnele crizei creditelor ipotecare din Statele Unite.

Toamna a debutat cu refacerea socotelilor bugetare, o rectificare întârziată până la limita de alarmă, cu extinderea împrumuturilor statului şi cu amplificarea deficitului comercial, o veste proastă pentru moneda naţională.

Guvernanţii aşteaptă în aceste zile re­zul­tatul unei analize privind sistemele de pen­sii gestionate privat, pentru a tranşa chestiunea pilonului II de pensii. Nu a existat însă niciun studiu serios de im­pact al majorării pensiilor, care să arate, la timp, unde sunt dezechilibrele şi ce corecturi trebuie operate.

Experimentul unic al creşterii cheltuielilor statului cu factura socială, în paralel cu reducerea fiscalităţii, a produs dezechilibre, urmate de impredictibilitate, improvizaţii şi haos.

Experimentul unic al creşterii cheltuielilor statului cu factura socială, în paralel cu reducerea fiscalităţii, a produs dezechilibre, urmate de impredictibilitate, improvizaţii şi haos.