Lidia Moise

În timp ce PSD se zvârcoleşte într-o criză pe care şi-a creat-o singur, piaţa financiară aşteaptă rezultatul încăierării.

Când premierul Ungariei, Viktor Orbán, şi-a descris idealul - crearea unui „stat iliberal, bazat pe fundamente naţionale“ -, plutea deja în lumea politică un sentiment ostil globalizării.

Alcătuită în laboratoarele secrete ale PSD, Legea salarizării stă sub semnul haosului, nechibzuinței și schimbărilor pe genunchi fără argumente economice şi, mai ales, fără calcule care să însoţească şi să explice cât costă şi de unde vin banii.

Statul îşi va consuma jumătate din banii încasaţi din taxe şi impozite doar pentru a-şi plăti angajaţii şi nu poţi să nu te întrebi care vor fi cheltuielile sacrificate.

Expansiunea economiei româneşti a stârnit entuziasmul guvernanţilor, care-şi propun acum să apese pe pedala creşterilor salariale, deoarece consideră că un salt al produsului intern brut cu 5,7% confirmă prognozele optimiste care au acompaniat programul populist de guvernare.

România se află în situaţia inconfortabilă de a alege între intrarea în zona euro, cu avantajele rezultate de aici, şi tergiversarea adoptării monedei unice, riscând astfel să piardă bani şi influenţă în spaţiul UE

Liderii partidului de guvernământ par să fi rămas, emoțional, în campanie electorală, folosind sloganuri și persiflându-și criticii, în loc să descrie clar actele de guvernare.

Numirile politice pun sub semnul întrebării strategia economică a guvernului şi a coaliţiei aflate temporar la cârma ţării.

Cea mai mare problemă a ofertei fiscale de primăvară rămâne deteriorarea finanţelor ţării. În 2021, când se vor fi terminat reprizele de majorări salariale, datoria publică va urca la 45% din PIB.

Nicio ţară serioasă n-a îndrăznit să experimenteze peste noapte o schimbare atât de profundă a sistemului său fiscal, mai ales că aici nu vorbim de simplificare, aşa cum a fost cazul introducerii cotei unice, ci de o legislaţie stufoasă, complicată de sistemul de deduceri, şi de o birocraţie în creştere.

Finanţele nu-şi permit mişcarea de confiscare a banilor din Pilonul II, deoarece o asemenea manevră ar da peste cap finanţarea datoriei publice. Aproape două treimi din banii gestionaţi de Pilonul II de pensii, aproximativ 32 de miliarde de lei, sunt plasaţi în titluri de stat.

Pentru România, preluarea preşedinţiei Con­siliului UE, care va avea loc în prima jumătate a anului 2019, va fi un exerciţiu al eficienţei, lucidităţii şi al apro­pierii de valorile europene.

Brexit a fost o decizie politică, asumată cu entuziasm temperat de politicienii britanici, dar procesul de desprindere, care urmează să fie negociat în următoarele luni, va ţine cont de sensibilităţile economiei britanice.

Creşterile salariale promise ridică povara facturii de salarii a administraţiei statului mult peste limita de echilibru a unei economii sănătoase.

Leul se încăpățânează să-şi bată recordurile ultimilor ani şi se devalorizează cu paşi mici, dar siguri, doborât de neîncrederea investitorilor în politicile economice ale guvernanţilor.

Ar trebui ca Executivul să-şi ia în serios rolul de a guverna echilibrat toată ţara, nu doar angajaţii bugetari.

Crearea de locuri de muncă și siguranța europenilor sunt prioritățile absolute din agenda pentru 2018 a deputatului european Siegfried Mureșan, negociator-șef din partea Parlamentului European pentru bugetul Uniunii Europene (UE) de anul viitor.

Orice pomană izvorâtă din laboratoarele PSD-iste poate coagula admiraţia votanţilor, dar va avea ca efect sărăcirea acestora, deoarece va crea inflaţie, şomaj şi dezechilibre.

În timp ce Executivul de la Bucureşti este implicat în bătălia corupţilor cu justiţia, efort care i-a consumat energiile şi banii bugetului, liderii europeni cântăresc schimbarea arhitecturii UE.

Înfiinţarea acestor fonduri de către o guvernare care şi-a pierdut credibilitatea este o aventură periculoasă şi inutilă.

Ordonanța nr. 9 descrie haosul din mintea guvernanților lui Dragnea, agendele suprapuse și șmecheria.