Bookfest 2017 – note de primăvară-toamnă

Ediția acestui an de Bookfest bucureșean a avut parte de sute de mii de cărți, iar, în primele zile, și de câteva replici hâtre le­ga­te de vremea de afară. Aceea cu care a fost etichetat drept „târgul de toamnă“ a fost, pesemne, cea mai populară în pri­me­le zile – ba chiar și sâmbătă dimineața, când, pentru vreo două ore, ploaia de afa­ră a părut să fie foarte des­curajantă pentru o de­pla­sare de plăcere în lumea cărților de târg. Apoi, com­plement al formulei invo­ca­te mai înainte, a mai avut trecere încă una – devenită folclor de­în­da­tă ce vremea de afară s-a făcut, brusc, în­so­rită și foarte plăcută - că la vremuri de cri­ză, avem două târguri de carte într-unul: de primăvară-toamnă.

Dincolo de aceasta, a fost un Bookfest la ca­re nu au lipsit momentele și cărțile de ma­re ecou public.

Literatura română contemporană a avut la această ediție de târg și o bună reprezentare, și o bună marchetare, aș îndrăzni să spun. Pe bună dreptate, căci volumele de calitate ale scriitorilor români lansate acum au fost multe și acest fapt este îm­bucurător. Humanitas și Polirom au fost, în această privință, cât se poate de vizi­bi­le. Humanitas, bunăoară, a pariat pe câ­te­va nume care au ieșit cu titluri foarte atră­gătoare: cinci romane, o carte de proză scurtă și un jurnal excelent. Cinci romane, așadar: un roman academic, despre SUA și grozăviile PC de acolo al lui Radu Jor­genssen; o carte adorabilă a Ioanei Ni­co­laie, Pelinul negru; o bijuterie stilistică a unei autoare care scrie rar și cu mare clasă, Ioana Bradea; un nou roman al „atlet­ului realismului ezoteric și cam­pi­on al tristeților metafizice“ - Dan Stanca; în fine, un roman solid și rafinat scris de o prozatoare căreia merită să îi dăm toată atenția – Ioana Bâldea Constantinescu. De asemenea, proză scurtă, comică, nervoasă și autobiografică a lui Radu Paraschivescu. Și un Jurnal – tulburător – al unui alt Ra­du: Vancu. Bonus: al doilea roman, de debate filozofic, al lui Andrei Cornea, Lan­țul de aur. La Polirom, la fel, literatură autohtonă de foarte bună calitate. Aș scoa­te în față, pe verificate și, mai ales, cu toată em­patia și considerația, cartea lui Lucian Dan Teodorovici intitulată Cel care cheamă câinii – roman auto­bio­gra­fic, scris ca urmare a unei experiențe-li­mită. De ase­me­nea, tot la Polirom: pro­ză scurtă foarte bună de Ana Maria Sandu, debutul în roman al lui Bogdan Alexandru Stănescu, volume de Cristi Teodorescu, Alex Tocilescu, Doina Ruști, Simona An­to­nescu, Tudor Ganea, Andrei Crăciun, Adri­an Georgescu. Plus un delicios Jurnal sco­țian de Ioan-Florin Florescu. Și, din nou cu underline: un roman de debut - după părerea mea, un debut cu adevărat me­mo­rabil - al lui Alexandru Done (câștigător al Premiului de debut Polirom, cu o carte selectată din 122 de alte manuscrise): Down­shifting. O notă foarte bună și pen­tru Cartea Românească – trecută recent în custodia USR: lansări ale multor titluri bune; între acestea, aș menționa – mai ales fiindcă e verificat prin lectură directă, acum o lună – un foarte bun roman al lui Gabriel Chifu, Ploaia de trei sute de zile.

Nonfiction-ul a avut, la rândul său, o prezență pregnantă și distinctă la Bookfest 2017. La Polirom am avut un Vintilă Mi­hăilescu – cu un titlu para­fra­zat după unul dintre marile succese de public și de presă ale ultimilor ani edi­to­riali de la noi: De ce este România astfel? Avatarurile excepționalismului ro­mâ­nesc. Dar mai ales la Humanitas – în ordine aleatorie: un TRU revenit cu carte după multă vreme, în mare vervă și incomod pentru cei care stau în prizonieratele cli­șeelor PC la modă (Proștii Europei), un Ga­briel Liiceanu – cu un nou volum de eseuri civico-politice, un Andrei Pleșu – Despre inimă și alte eseuri (e, înțeleg, cartea cea mai vândută la acest târg de la Hu­manitas). De asemenea, tot aici: două debuturi remarcabile – Ramona Ursu și Emi­lia Șercan. Şi o ediție realmente de săr­bătoare pentru Lucian Boia și a sa Istorie și mit în conștiința românească. Plus alte titluri în cocheta serie de autor Matei Că­linescu: A citi, a reciti & Conceptul mo­dern de poezie.

Clar distincte – pentru mine, cel puțin – au fost titlurile, nu pu­ține, de la Corint: fie de istorie modernă, fie – seria este cu ade­vărat impresionantă – de istorie la zi, mai ales cu literatură de specialitate destinată situațiilor și problemele fier­binți, confruntaționale. De asemenea, ca în fie­ca­re vară, de altfel, de când sunt pe piață, căr­țile celor de la Baroque Books and Arts te trag de mânecă într-un mare fel. Sem­na­lez, din motive de spațiu, doar un splen­did op dedicat istoriei culturale a culorilor – și, în mod cert, în alte texte, voi reveni asupra acestor cărți de la Baroque Books and Arts atât de atent făcute și, aș zice, de riguros iubite de către editorii lor.

Foarte pe scurt, iată și câteva romane de vacanță (nu în mod obligatoriu de plajă, deși nu trebuie exclus și un asemenea loc pentru lectura lor) ale unor scriitori stră­ini. La Polirom, un Makine – Iubirea ome­nească. Tot acolo, un nou Philip Roth – Contraviața. Și un Pamuk – Femeia cu pă­rul roșu. La Humanitas, un nou J.S. Foer (și, la al treilea roman deja, cea mai bună carte a sa, de departe): Iată-mă! Dar și un splendid nou Vodolazkin – Avia­to­rul. Precum și un Tom Rachman – Creș­te­rea și decăderea marilor puteri. Sau un volum din seria impresionantă dedicată lui F. Pessoa cu poezia sa ortonimă, Vecin cu viața. Lista posibilă aici, ca să nu fie nici o discuție, poate fi mult mai lungă – Bookfestul a fost, și în această privință, foarte generos.

Așa cum este tradiția, și de data aceasta am avut o țară cu statutul de invitat-spe­cial: Suedia a fost anul acesta, cu un stand decent, cu câțiva invitați a căror prezență a dat stil acestei – totuși – sărbători a căr­ții. À propos de tradiții – mai ales de cele ca­re nu au un statut instituționalizat, do­uă observații scurte și, cred, mai degrabă îmbucurătoare. Prima: zgomotele stri­den­te care veneau de la unele standuri și care bruiau lansările, de regulă, ținute în to­na­li­tăți decente aproape că au lipsit anul aces­ta (acum un an, cred, țin minte – și va fi foarte greu de uitat pentru mine – la 10 metri de o lansare de carte la care par­ticipau Oișteanu și Cărtărescu și la care se discuta pe un ton absolut civilizat, era o alta unde vreo 10 hăndrălăi țipau un ritual haka la nu știu care stand al unor oameni pesemne atât de neînțeleși ai culturii române...). A doua: au cam lipsit lansările căr­ților politicienilor; mai mult – nici nu au fost cine știe ce politicieni la standuri, pentru diverse lansări. M-am gândit că e un moment de reflecție, de retragere în si­ne pentru politicienii de la noi, cu si­gu­ranță mult mai nescriși decât cei din alte țări și că alte și alte lucrări de „larg ră­sunet“ se coc în creuzetul creației dom­nii­lor lor, în laboratoarele minților acestora însetate de cunoaștere și de cultură și populate de viziuni nemaivăzute; deși, ca explicație pentru această absență, e mult mai probabil că, nefiind an electoral, nu prea se înghesuie la cărți, mai cu seamă că, mă refer acum strict la politicieni, mulți își rup de fapt trei pixuri când e să scrie pe cinstite două fraze. În această lo­gică, an neelectoral, e de sperat că nici în toamnă nu ne vor impresiona cu amplele lor compuneri și „creații“.

În ce mă privește, spun și, când e cazul, scriu de fiecare dată aceasta: un târg de carte, fie el de toamnă, fie el Bookfestul de după care se întrevede vacanța de va­ră, este un excelent prilej pentru a vizita și editurile mici. Cele care aduc adesea titluri foarte bune, greu de găsit în li­brării.

Una peste alta: nu a fost rău la Bookfestul din acest an. Chiar deloc! Aceasta, chiar dacă, à propos de date și fapte, în mai multe rânduri a fost invocată o statistică serioasă și dezolantă pentru Ro­mânia și pentru piața de carte și de citi­tori de la noi: aceea care spune că suntem, la distanță mare de restul țărilor din UE, pe ultimul loc în privința numărului de cititori pe an. Sec și trist: doar 2,8% dintre români citesc minimum 10 cărți pe an; deasupra noastră, tot în coada acestui clasament cum s-ar zice, e o țară în drep­tul căreia există cifra de 5,2%... //