Pe aceeași temă
Ediția acestui an de Bookfest bucureșean a avut parte de sute de mii de cărți, iar, în primele zile, și de câteva replici hâtre legate de vremea de afară. Aceea cu care a fost etichetat drept „târgul de toamnă“ a fost, pesemne, cea mai populară în primele zile – ba chiar și sâmbătă dimineața, când, pentru vreo două ore, ploaia de afară a părut să fie foarte descurajantă pentru o deplasare de plăcere în lumea cărților de târg. Apoi, complement al formulei invocate mai înainte, a mai avut trecere încă una – devenită folclor deîndată ce vremea de afară s-a făcut, brusc, însorită și foarte plăcută - că la vremuri de criză, avem două târguri de carte într-unul: de primăvară-toamnă.
Dincolo de aceasta, a fost un Bookfest la care nu au lipsit momentele și cărțile de mare ecou public.
Literatura română contemporană a avut la această ediție de târg și o bună reprezentare, și o bună marchetare, aș îndrăzni să spun. Pe bună dreptate, căci volumele de calitate ale scriitorilor români lansate acum au fost multe și acest fapt este îmbucurător. Humanitas și Polirom au fost, în această privință, cât se poate de vizibile. Humanitas, bunăoară, a pariat pe câteva nume care au ieșit cu titluri foarte atrăgătoare: cinci romane, o carte de proză scurtă și un jurnal excelent. Cinci romane, așadar: un roman academic, despre SUA și grozăviile PC de acolo al lui Radu Jorgenssen; o carte adorabilă a Ioanei Nicolaie, Pelinul negru; o bijuterie stilistică a unei autoare care scrie rar și cu mare clasă, Ioana Bradea; un nou roman al „atletului realismului ezoteric și campion al tristeților metafizice“ - Dan Stanca; în fine, un roman solid și rafinat scris de o prozatoare căreia merită să îi dăm toată atenția – Ioana Bâldea Constantinescu. De asemenea, proză scurtă, comică, nervoasă și autobiografică a lui Radu Paraschivescu. Și un Jurnal – tulburător – al unui alt Radu: Vancu. Bonus: al doilea roman, de debate filozofic, al lui Andrei Cornea, Lanțul de aur. La Polirom, la fel, literatură autohtonă de foarte bună calitate. Aș scoate în față, pe verificate și, mai ales, cu toată empatia și considerația, cartea lui Lucian Dan Teodorovici intitulată Cel care cheamă câinii – roman autobiografic, scris ca urmare a unei experiențe-limită. De asemenea, tot la Polirom: proză scurtă foarte bună de Ana Maria Sandu, debutul în roman al lui Bogdan Alexandru Stănescu, volume de Cristi Teodorescu, Alex Tocilescu, Doina Ruști, Simona Antonescu, Tudor Ganea, Andrei Crăciun, Adrian Georgescu. Plus un delicios Jurnal scoțian de Ioan-Florin Florescu. Și, din nou cu underline: un roman de debut - după părerea mea, un debut cu adevărat memorabil - al lui Alexandru Done (câștigător al Premiului de debut Polirom, cu o carte selectată din 122 de alte manuscrise): Downshifting. O notă foarte bună și pentru Cartea Românească – trecută recent în custodia USR: lansări ale multor titluri bune; între acestea, aș menționa – mai ales fiindcă e verificat prin lectură directă, acum o lună – un foarte bun roman al lui Gabriel Chifu, Ploaia de trei sute de zile.
Nonfiction-ul a avut, la rândul său, o prezență pregnantă și distinctă la Bookfest 2017. La Polirom am avut un Vintilă Mihăilescu – cu un titlu parafrazat după unul dintre marile succese de public și de presă ale ultimilor ani editoriali de la noi: De ce este România astfel? Avatarurile excepționalismului românesc. Dar mai ales la Humanitas – în ordine aleatorie: un TRU revenit cu carte după multă vreme, în mare vervă și incomod pentru cei care stau în prizonieratele clișeelor PC la modă (Proștii Europei), un Gabriel Liiceanu – cu un nou volum de eseuri civico-politice, un Andrei Pleșu – Despre inimă și alte eseuri (e, înțeleg, cartea cea mai vândută la acest târg de la Humanitas). De asemenea, tot aici: două debuturi remarcabile – Ramona Ursu și Emilia Șercan. Şi o ediție realmente de sărbătoare pentru Lucian Boia și a sa Istorie și mit în conștiința românească. Plus alte titluri în cocheta serie de autor Matei Călinescu: A citi, a reciti & Conceptul modern de poezie.
Clar distincte – pentru mine, cel puțin – au fost titlurile, nu puține, de la Corint: fie de istorie modernă, fie – seria este cu adevărat impresionantă – de istorie la zi, mai ales cu literatură de specialitate destinată situațiilor și problemele fierbinți, confruntaționale. De asemenea, ca în fiecare vară, de altfel, de când sunt pe piață, cărțile celor de la Baroque Books and Arts te trag de mânecă într-un mare fel. Semnalez, din motive de spațiu, doar un splendid op dedicat istoriei culturale a culorilor – și, în mod cert, în alte texte, voi reveni asupra acestor cărți de la Baroque Books and Arts atât de atent făcute și, aș zice, de riguros iubite de către editorii lor.
Foarte pe scurt, iată și câteva romane de vacanță (nu în mod obligatoriu de plajă, deși nu trebuie exclus și un asemenea loc pentru lectura lor) ale unor scriitori străini. La Polirom, un Makine – Iubirea omenească. Tot acolo, un nou Philip Roth – Contraviața. Și un Pamuk – Femeia cu părul roșu. La Humanitas, un nou J.S. Foer (și, la al treilea roman deja, cea mai bună carte a sa, de departe): Iată-mă! Dar și un splendid nou Vodolazkin – Aviatorul. Precum și un Tom Rachman – Creșterea și decăderea marilor puteri. Sau un volum din seria impresionantă dedicată lui F. Pessoa cu poezia sa ortonimă, Vecin cu viața. Lista posibilă aici, ca să nu fie nici o discuție, poate fi mult mai lungă – Bookfestul a fost, și în această privință, foarte generos.
Așa cum este tradiția, și de data aceasta am avut o țară cu statutul de invitat-special: Suedia a fost anul acesta, cu un stand decent, cu câțiva invitați a căror prezență a dat stil acestei – totuși – sărbători a cărții. À propos de tradiții – mai ales de cele care nu au un statut instituționalizat, două observații scurte și, cred, mai degrabă îmbucurătoare. Prima: zgomotele stridente care veneau de la unele standuri și care bruiau lansările, de regulă, ținute în tonalități decente aproape că au lipsit anul acesta (acum un an, cred, țin minte – și va fi foarte greu de uitat pentru mine – la 10 metri de o lansare de carte la care participau Oișteanu și Cărtărescu și la care se discuta pe un ton absolut civilizat, era o alta unde vreo 10 hăndrălăi țipau un ritual haka la nu știu care stand al unor oameni pesemne atât de neînțeleși ai culturii române...). A doua: au cam lipsit lansările cărților politicienilor; mai mult – nici nu au fost cine știe ce politicieni la standuri, pentru diverse lansări. M-am gândit că e un moment de reflecție, de retragere în sine pentru politicienii de la noi, cu siguranță mult mai nescriși decât cei din alte țări și că alte și alte lucrări de „larg răsunet“ se coc în creuzetul creației domniilor lor, în laboratoarele minților acestora însetate de cunoaștere și de cultură și populate de viziuni nemaivăzute; deși, ca explicație pentru această absență, e mult mai probabil că, nefiind an electoral, nu prea se înghesuie la cărți, mai cu seamă că, mă refer acum strict la politicieni, mulți își rup de fapt trei pixuri când e să scrie pe cinstite două fraze. În această logică, an neelectoral, e de sperat că nici în toamnă nu ne vor impresiona cu amplele lor compuneri și „creații“.
În ce mă privește, spun și, când e cazul, scriu de fiecare dată aceasta: un târg de carte, fie el de toamnă, fie el Bookfestul de după care se întrevede vacanța de vară, este un excelent prilej pentru a vizita și editurile mici. Cele care aduc adesea titluri foarte bune, greu de găsit în librării.
Una peste alta: nu a fost rău la Bookfestul din acest an. Chiar deloc! Aceasta, chiar dacă, à propos de date și fapte, în mai multe rânduri a fost invocată o statistică serioasă și dezolantă pentru România și pentru piața de carte și de cititori de la noi: aceea care spune că suntem, la distanță mare de restul țărilor din UE, pe ultimul loc în privința numărului de cititori pe an. Sec și trist: doar 2,8% dintre români citesc minimum 10 cărți pe an; deasupra noastră, tot în coada acestui clasament cum s-ar zice, e o țară în dreptul căreia există cifra de 5,2%... //
