De același autor
„Contactul dintre Twitter și FBI a fost unul constant și omniprezent, ca și când Twitter ar fi fost o sucursală”, scria Matt Taibbi la mijlocul lunii decembrie, pe aceeași rețea socială, descrisă acum drept Twitter 2.0, după ce a fost preluată de Elon Musk. Pentru ca, ulterior, la începutul lunii ianuarie 2023, să spună, după analiza unui număr impresionant de mesaje, că „aproape toate structurile guvernului federal, FBI, NSA, inclusiv CIA, au solicitat cenzurarea unor mesaje și suspendarea unor conturi”. La baza acestor solicitări au fost justificări privind combaterea dezinformării sau amestecul unor puteri străine ostile. Numai că în destule cazuri cenzura și restricțiile solicitate au intrat pe un teritoriu extrem de discutabil, de unde acuzele de partizanat politic și ideologic.
Matt Taibbi, alături de Bari Weiss și alți jurnaliști independenți, a analizat informațiile furnizate de Elon Musk, sub forma unor pachete succesive, cunoscute sub numele de Twitter Files, conținând un număr impresionant de mesaje interne și altele parte a conversației dintre conducerea editorială a Twitter și diferite agenții guvernamentale. În esență, acestea scot în evidență practici sistematice, care cu siguranță nu s-au limitat la Twitter, ci au vizat și alte rețele sociale, deținute de Facebook și Google, de blocare sau de limitare severă a distribuției mesajelor considerate „deranjante” în plan electoral (în timpul campaniei prezidențiale din 2020 – un exemplu fiind dezvăluirile privindu-l pe Hunter Biden) sau cele care se abăteau de la linia oficială în ceea ce privește politicile oficiale promovate în timpul pandemiei de COVID-19. „În perioada de vârf a pandemiei de COVID-19, liderii Twitter au cedat presiunilor guvernului care le-au cerut să cenzureze informații care erau adevărate, dar incomode, au suspendat conturile unor cadre medicale care nu erau de acord cu opiniile instituțiilor și s-au bazat pe boți și contractori străini pentru a modera subiecte științifice complexe, potrivit celei mai noi ediții a Twitter Files”, scrie National Review, plecând de la dezvăluirile făcute de jurnalistul independent David Zweig, în cadrul unui raport pentru Free Press, bazat pe fișiere interne Twitter dintr-unul dintre pachetele Twitter Files. Printre cei care au primit un astfel de tratament se numără profesorul Jay Batacharya, de la Universitatea Stanford, care între timp a și inițiat o acțiune în instanță pe acest subiect, profesorul Martin Kulldorff, de la Harvard Medical School, dar și o serie de jurnaliști.
Mass-media tradiționale americane, care în cea mai mare parte sprijină explicit Partidul Democrat, au reacționat previzibil față de un scandal major care aduce în discuție în mod direct violarea Primului Amendament din Constituția Statelor Unite: l-au ignorat, i-au acordat o atenție periferică sau l-au trimis în derizoriu, evitând fondul problemei. „Twitter Files ale lui Elon Musk sunt un exercițiu în ipocrizie”, a titrat Washington Post. Parte din reacție se datorează probabil și faptului că Elon Musk a preferat să ofere informațiile extrase din serverele Twitter unor jurnaliști independenți, ocolind canalele mediatice tradiționale. Este probabil unul dintre motivele care au făcut ca și la noi subiectul Twitter Files să fie aproape absent în spațiul mediatic care se alimentează pe teme externe aproape numai de la astfel de surse. După preluarea Twitter și dezvăluirile menționate mai sus, Elon Musk a devenit ținta unor atacuri concertate, nu doar mediatice, ci și prin declarații ale unor înalți oficiali sau ale unor agenții guvernamentale. Brusc, antreprenorul formidabil care lansase automobilele electrice Tesla, compania spațială de mare succes Space X, rețeaua de internet distribuită prin sateliți Starlink (fără de care comunicațiile guvernamentale și cele militare ale Ucrainei ar fi fost practic imposibile), unul dintre inițiatorii companiei OpenAI al cărei program de Inteligență Artificială, ChatGPT, face senzație în acest moment, a devenit indezirabil și extrem de deranjant din punct de vedere politic și ideologic. Și nu doar în Statele Unite. A primit, de pildă, avertismente referitoare la politica de moderare utilizată de Twitter din partea Comisiei Europene.
Spre deosebire de Elon Musk, un alt personaj de care probabil puțini au auzit la noi, Sam Bankman-Fried, s-a bucurat până recent de un tratament entuziast din partea establishmentului politic și mediatic american, dar și WEF, care organizează Forumul de la Davos. El este protagonistul unui mare scandal financiar din Statele Unite, cu serioase implicații politice. Din poziția de CEO al platformei de tranzacții cu criptomonede, FTX, acest tânăr de 30 de ani, cel mai mare donator pentru campania Partidului Democrat după George Soros, și-a văzut compania prăbușindu-se chiar în ziua alegerilor intermediare americane. O valoare netă de aproape 16 miliarde de dolari, alături de miliarde de dolari din fondurile clienților, s-a evaporat în doar câteva zile. Până în acel moment, FTX era a doua cea mai mare platformă de tranzacționare pentru criptomonede din lume. John J. Ray, care a fost implicat în supravegherea unora dintre cele mai mari falimente vreodată, inclusiv cel al lui Enron, a precizat în declarația depusă în instanța care gestionează falimentul că el nu a văzut nimic asemănător în cei 40 de ani de când s-a ocupat de restructurarea firmelor. De pildă, fondurile corporative au fost folosite pentru a cumpăra locuințe pentru angajații din Bahamas, de unde Bankman-Fried își conducea afacerea, prin intermediul unor mesaje care se autoștergeau în câteva ore, fără nicio formă de documentație internă.
Însă până la izbucnirea scandalului el fusese considerat un fel de copil-minune al finanțelor. Acest escroc devenise, în doar trei ani, un adevărat erou mediatic utilizând abil frazeologia woke „corectă politic”. Nu puteau să lipsească, evident, din arsenalul său temele devenite clasice, ca „salvarea planetei” amenințată de „încălzirea globală” sau lupta cu COVID-ul. Într-un dialog cu un vloger, a pretins chiar că motivul principal pentru care FTX există este să facă bani pentru a-i cheltui apoi pentru astfel de cauze nobile. Revista Fortune l-a pus pe copertă, întrebându-se dacă nu cumva ne aflăm în fața unui nou Warren Buffett, Forbes l-a inclus în lista selectă de 400 de personalități din mediul de afaceri, iar Politico și The New York Times (care a trimis un jurnalist în Bahamas să-i facă un portret) i-au dedicat articole laudative.
Totul nu era însă decât o mascaradă, după cum a dezvăluit chiar Bankman-Fried într-un interviu pentru publicația online Vox, când credea că toată discuția va rămâne una privată. În replică la observația „ai fost foarte bun atunci când ai vorbit public despre etică”, făcută în cursul discuției menționate mai sus, Sam Bankman-Fried a răspuns candid că „trebuia să fiu, din cauza acestui teatru prostesc pe care îl jucăm noi, occidentalii «woke», spunând toate platitudinile la modă pentru ca toată lumea să ne admire”. El descrie aici fenomenul care a primit numele de „virtue signaling”, o practică utilizată de exponenții curentului stângii progresiste din Occident, din politică, mass-media, spațiul academic și tot mai mult și în cel de afaceri, care practică un discurs, în care cel mai adesea nu cred, ce promovează „valori”, considerate de necontestat, de pe o platformă de superioritate morală.
Până la izbucnirea scandalului, retorica „woke” i-a servit de minune. I-a deschis larg ușa către liderii democrați, cărora le-a finanțat generos campaniile electorale. A donat bani și republicanilor, dar anonim, spune el, pentru că altfel ar fi fost imediat atacat în mass-media și pe rețelele sociale. FTX și Sam Bankman-Fried au fost un test pentru media, scrie Fourth Watch. „Nu l-au trecut.” Încântate de discursul „woke”, nu și-au pus niciun fel de întrebări legate de viabilitatea afacerii, de unde și imensa surpriză provocată de falimentul acesteia.
„Stânga politică a îmbrățișat tehnica cunoscută sub numele de «controlul narațiunii», un eufemism pentru propagandă”, scrie Daniel Henninger în Wall Street Journal. „Aceste «narațiuni» includ întotdeauna vagi pretenții zdrobitoare de certitudine morală și superioritate. «De pildă ecologismul» a devenit «criza climatică». Reducerea inegalității rasiale a făcut loc «justiției sociale». În timpul pandemiei de COVID-19, trimiterea la «știință» a devenit o armă morală”. Scopul acestor autoproclamați gardieni ai purității morale fiind acela de a-i ataca și marginaliza pe oponenții politici sau ideologici, etichetându-i drept „bigoți”, „rasiști”, „fasciști” etc., sau chiar „naziști”, fără a mai face eforturi de a aduce și argumentele care să le justifice.
Lumea corporatistă s-a aliniat masiv la acest tip de retorică. A fost inventat așa-numitul concept ESG („Mediu, Social, Guvernanță”) care statuează că nu acționarii firmelor sunt cei mai importanți, ci „stakeholderii” precum ONG-urile și tot felul de alți campioni ai „cauzelor nobile”. Marginalizarea sau boicotarea industriei bazate pe combustibili fosili și promovarea „green dealurilor” a devenit imperativă, în ciuda faptului că în realitate nu există în acest moment alternative regenerabile viabile, nemaivorbind de faptul că bateriile electrice, panourile solare, turbinele eoliene se bazează pe metale rare care sunt în proporție de 75-80% produse în China. Prețul îl plătim din plin astăzi, când suntem afectați de severa criză energetică cu care ne confruntăm. După cum scrie Douglas Murray, „astăzi, când vrei să arăți că ești frământat de astfel de teme la modă – spre deosebire de situația în care chiar îți pasă –, vorbești despre cât de preocupată este corporația ta de ESG. Firmele sunt chiar evaluate după scorurile lor ESG. Dar, în fapt, este o mare înșelătorie”. //
