De același autor
Astăzi, liderul de la Kremlin l-a primit cu toată pompa la Vladivostok pe Kin Jung-un, unul dintre cei mai odioși dictatori de pe planetă, care a folosit prilejul pentru a-și declara sprijinul pentru „lupta sacră a Rusiei” împotriva imperialiștilor occidentali.
Întâlnirea are loc într-un moment în care Putin se află sub o presiune imensă pentru a impulsiona efortul de război al Rusiei, care întâmpină dificultăți serioase pe front. Deși Rusia și-a dublat producția militară de la invazia Ucrainei, este pe cale să producă 200 de tancuri și două milioane de proiectile de artilerie pe an, produce acum de șapte ori mai multă muniție decât Occidentul, scrie New York Times, citând un oficial din cadrul Ministerului Apărării din Estonia, se pare că acest lucru nu este suficient. De aceea, Moscova are nevoie de suportul Coreei de Nord, care dispune de un imens rezervor de muniție, inclusiv rachete, construit pe tehnologie sovietică. Coreea de Nord dispune de o vastă rețea de fabrici de muniții, peste o sută, cu peste 10.000 de muncitori fiecare, și deține zeci de milioane de piese de artilerie în stoc, în opinia experților de la Institutul Coreean pentru Unificare Națională din Seul.
Frontul antioccidental din jurul BRICS
Întâlnirea Putin – Kim semnalizează faptul că situația de pe frontul ucrainean nu este deloc strălucită pentru Moscova, dar în același timp ilustrează și enormele mutații petrecute în ritm alert în plan geopolitic. Inclusiv în peninsula coreeană. Prin alinierea fermă alături de Rusia și China împotriva Statelor Unite, Kim optează pentru întreruperea oricăror discuții Nord – Sud și amplifică tensiunile în regiune. Practic, regimul de la Pyongyang se alătură nucleului dur antioccidental, alături de Rusia, China și Iran.
Din acest punct de vedere, ultimul summit BRICS de la Johannesburg, unde națiunile fondatoare, Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud, au decis să extindă grupul prin adăugarea a încă șase țări, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Argentina, Egiptul, Etiopia și Iranul, care vor deveni membri ai BRICS+ din ianuarie 2024, marchează un nou pas în consolidarea unui front în principal antiamerican care dorește să schimbe actuala ordine mondială. Extinderea constituie o victorie pentru eforturile Chinei și ale Rusiei de a contracara influența Occidentului. Participând la summit printr-o legătură video, Putin a salutat aderarea noilor membri spunând că aceștia vor contribui la creșterea influenței BRICS pe plan mondial. „Cu toții suntem în favoarea construirii unei noi ordini mondiale multipolare, una cu adevărat echilibrată”, a declarat Putin, reiterând obiectivul fundamental al Chinei și Rusiei, dar care se bucură de sprijin, de o manieră mai mult sau mai puțin explicită, printre multe din țările din așa-numitul Sud global.
De la declanșarea războiului din Ucraina, care în Sudul global nu este văzut drept un atac al unei mari puteri împotriva unei țări suverane, o violare a dreptului internațional, ci ca o confruntare între Occident și Rusia (de altfel și confederația sindicatelor britanice a refuzat să condamne Moscova, spunând că e o confruntare între două forțe imperialiste), 22 de țări au întreprins demersuri formale pentru aderarea la BRICS. De pildă, președintele Braziliei, Luiz Inácio Lula da Silva, a acuzat SUA că „încurajează războiul” prin trimiterea de arme în Ucraina. Wall Street Journal menționează o declarație a unui fost oficial german din domeniul apărării, Jan Techau, în prezent director pentru Germania al firmei de consultanță Eurasia Group, care a declarat că mulți oficiali occidentali au subestimat gradul de animozitate față de Statele Unite și Europa în anumite părți ale lumii și dorința unor actori importanți, precum Brazilia și Africa de Sud, de a-și afirma independența și interesele pe scena internațională. „Este clar că, în general, Occidentul a fost surprins de reticența destul de răspândită a multor țări din așa-numitul Sud Global... de a se alătura poziției Vestului în privința Ucrainei”, a spus el.
Chiar dacă coagularea unui larg front antioccidental în jurul BRICS prin includerea unui mare număr de țări din Sudul Global se va lovi de multe complicații atunci când vor fi de luat decizii strategice (sunt destule țări, India este un exemplu, care nu împărtășesc ostilitatea Rusiei și Chinei față de Occident și nu doresc să intre explicit în coliziune cu Statele Unite) se transmite astfel un mesaj simbolic important. În afară de asta, și Beijingul, și Moscova vor beneficia de un grup de susținere masiv la Națiunile Unite, prin care vor putea respinge facil demersurile occidentale precum cel care dorea condamnarea represiunii uigurilor de către China.
Atac la dolarul american
Actuala extindere introduce două mutații importante în peisajul internațional. Aderarea Iranului va însemna că acesta nu va mai fi izolat în peisajul economic mondial. Iar cum Iranul este al optulea producător de petrol din lume și deține a treia cea mai mare rezervă dovedită de petrol, aceasta este o evoluție economică și geopolitică substanțială. Si mai semnificativă este aderarea Arabiei Saudite și a Emiratelor Arabe. Chiar și înainte de extindere, națiunile BRICS, care cuprind 40% din populația lumii, produceau 20% din petrolul mondial. Acum, odată cu adăugarea celor trei producători importanți din Orientul Mijlociu, această proporție crește la 42%. Din anii ’70, Statele Unite s-au bazat pe monarhiile din Golf, în special pe Arabia Saudită, pentru a menține un control asupra prețului petrolului și, mai ales, pentru a impune dolarul ca monedă de referință pentru tranzacțiile petroliere. Or, în noile condiții, aceste privilegii nu mai sunt deloc sigure.
Un alt element important este acela că reuniunea BRICS a făcut o serie de pași în direcția atingerii unei obiectiv strategic pentru Moscova și Beijing: de-dolarizarea lumii. Intenția fiind aceea de a pune capăt dependenței țărilor în curs de dezvoltare de dolarul american. Procesul a fost accelerat din cauza sancțiunilor financiare aplicate în mod repetat de SUA unor țări, mai ales după ce au fost confiscate rezervele valutare ale Rusiei. Multe alte țări au realizat că propriile rezerve financiare în dolari ar putea fi supuse unui „risc geopolitic” similar.
Cea mai concretă mișcare în această direcție a fost un anunț făcut de șefa Noii Bănci de Dezvoltare cu sediul la Shanghai, Dilma Rousseff. Aceasta a declarat că banca BRICS va spori împrumuturile acordate membrilor săi, dar, spre deosebire de FMI și Banca Mondială, va acorda împrumuturi în moneda locală și nu va impune condițiile care însoțesc împrumuturile acordate de creditorii mondiali menționați mai sus. În plus, Rousseff a anunțat că banca BRICS ia în considerare aderarea a 15 noi membri.
Reacțiile față de aceste evoluții sunt amestecate. Unii cred că asistăm la tranziția către o nouă ordine mondială sub bagheta BRICS. Alții, din contra, sunt sceptici, considerând că extinderea va afecta grav coerența decizională a grupului și că atacul la dolar are puține șanse de reușită din moment ce China nu oferă prin yuan o alternativă viabilă.
BRICS este un „castel de cărți de joc”, nu o amenințare strategică la adresa Statelor Unite, scrie Geopolitical Monitor. „Chiar dacă «blocul» reușește să extindă tentaculele economice ale Chinei și să proiecteze puterea chineză pe termen scurt, BRICS este în continuare afectat de interese divergente și de tensiuni interne care îl condamnă la eșec. Inițiativele conduse de SUA vor rămâne indispensabile pentru diplomația și securitatea globală mult timp în viitor. Riscul de a fi amenințate – și cu atât mai puțin înlocuite – de un tigru de hârtie precum BRICS este aproape inexistent.”
Într-adevăr, noii membri vin la pachet cu tensiuni bilaterale importante. Precum cele dintre Egipt și Etiopia, din cauza uni baraj construit de etiopieni pe Nilul Albastru. La fel, reluarea relațiilor diplomatice dintre Arabia Saudită și Iran nu înseamnă în niciun fel că acestea sunt acum în termeni cordiali. De altfel, și relațiile dintre India și China sunt încordate, mai ales după ce Beijingul a făcut publică o hartă în care ridică pretenții asupra unei părți din teritoriul Indiei. Analiștii occidentali mai aduc în discuție problemele economice ale Chinei și rubla rusească șubredă. Numai că în Occident au fost adesea supraestimate problemele Chinei și subestimate cele proprii, faliile culturale majore sau promovarea unor politici în dominantă ideologică, precum Green Deal-urile, care afectează sever țările respective în plan economic.
În afară de asta, dorința unui număr mare de țări (în afară de cele care au întreprins demersuri formale de a deveni membri BRICS, mai sunt alte 20 care s-au arătat interesate) este un semnal simbolic. Deși nu este nicio alianță formală, nicio uniune economică cuprinzătoare, BRICS este un grup unit prin dorința a schimba actuala ordine internațională, dominată timp de 75 de ani de Statele Unite și prin disconfortul multor țări asiatice și africane față de cereri pe care le percep ca fiind o atingere a suveranității lor, precum promovarea retoricii „democrație vs autocrație”, emiterea de judecăți intruzive asupra sistemelor politice străine și, în general, încercarea de a-și universaliza valorile. Toate aceste elemente le apropie de ceea ce doresc și China, și Rusia și creează complicații în relația cu Washingtonul.
Și Robert Kaplan critică această abordare a administrației Biden într-un articol în care se întreabă dacă America va avea soarta Imperiului Roman, o teză adusă tot mai mult în discuție în ultima vreme. „Ea cere de fapt ca toate țările din lume să devină democrații, lucru pe care marii secretari de stat de la sfârșitul perioadei Războiului Rece, Henry Kissinger, George Shultz și James Baker III, nu l-ar fi făcut niciodată. Acei diplomați erau mai interesați de reconcilieri decât de emiterea de ultimatumuri. Emiterea de ultimatumuri ideologice este un semn de decadență, care se potrivește cu o țară care se destramă pe plan politic și cu o datorie națională scăpată de sub control”.
