Natiune de televiziune

Titlul de mai sus pentru cronica TV a fost preluat de la una din emisiunile noi, de care ne vom ocupa mai indeaproape. Atragem atentia, de la bun inceput, ca punctul nostru de vedere, exprimat in aceasta pagina, reprezinta o opinie strict personala si nu urmareste, decat acolo unde e cazul, convergenta cu criteriul asa-zis comercial (rating, cota de audienta), de care se folosesc unele televiziuni, pentru a-si apara, pe buna dreptate, produsele. La finalul consideratiilor, vom folosi, din pura placere a jocului, metoda simpla, deseori contestata, dar eficienta si stimulativa, a acordarii de note, pe scara de la 1 la 10, chiar daca pedagogia oarecum simplista ar putea da nastere la reactii mofluz-bombanitoare. Cum e si de presupus, nota 1, desi sta batoasa, in drepturi aritmetice depline, alaturi de celelalte, nu va fi acordata, din motive umanitar crestine, care doresc sa evite executiile publice. Cat despre nota 10, aflata undeva in spatiile rarefiate si olimpiene, ea ar putea fi data, doar daca, fatalmente, entuziasmul ar depasi nivelul maxim de alerta emotionala. Emisiunile abordate nu se incadreaza in vreo schema prestabilita, ci vor reprezenta selectia intamplatoare a unei zile sau a unei saptamani. Iar aprecierile vor avea in vedere criteriile specifice media electronice: tipul emisiunii, ambianta, modul de filmare, aportul si personalitatea moderatorilor-prezentatori, acuratetea furnizarii informatiei, gradul de manipulare (prin escamotarea sau deturnarea informatiei) a spectatorului, comportamentul invitatilor s.a.
La National TV:
Nationala de bere: O emisiune mai veche de divertisment, specifica televiziunii de grota, unde zburda in voie, in spatiul simulat al unei carciumi de cartier, doua personaje halucinante, scapate din tenebrele spiritului gregar si agresiv: Tociu si Palade, campionii zbieretelor si ale gafaielilor transpirate. Nu vom mai reveni. Nota 2. Natiune de televiziune: O emisiune noua, de tip talk-show, realizata si moderata de Bogdan Ghiu, el insusi un cunoscator si un teoretician al fenomenului mass-media. In ciuda orei destul de improprii (sambata dupa-amiaza) pentru astfel de emisiuni "serioase", importanta temei nu putea trece neobservata: specificul si impactul social al televiziunii, capacitatea ei de a influenta, in functie de formatul emisiunilor si de publicul tinta, care, conform statisticilor alarmante, isi petrece un sfert din viata in fata micului ecran. Au fost intrebati telespectatorii (ocazionali), intr-un soi de sondaj-ancheta, regizorul de televiziune Ion Puican si scriitorul Amos Oz, care a avut cea mai revelatorie afirmatie, cu privire la magia si capcanele televiziunii, enumerand trei sechele grave ale acestei "boli" moderne: "dependenta, singuratatea si pierderea maturitatii" (adica drogul psihologic, alienarea si dereglarea comportamentala). De aici si enorma responsabilitate a producatorilor si a vanzatorilor de produse mediatice. Nu au lipsit nici invitatii in studio: Costi Rogozanu (fost cronicar TV, mai putin acid decat in litera scrisa, dar la fel de atent observator) si Stelian Tanase (cu aceeasi verva si mobilitate, de "fost om de televiziune si realizator de patru talk-show-uri la diferite televiziuni", dupa cum s-a autocaracterizat). Amandoi au punctat, printre altele, pericolul de aservire, la care se expun televiziunile "generaliste" (in numar de 8), fie prin statutul si simpatiile politice ale actionariatului majoritar, fie prin dependenta financiara, cauzata de neplata taxelor restante, ratand astfel sansa unica de a beneficia de impartialitate, obiectivitate si deplina libertate de expresie. Decorul emisiunii - cu aer de improvizatie, tipic anilor '70, cu o banala masa rotunda in fata unei perdele ieftine, un desfasurator de emisiune previzibil, lipsit de ritm si inventivitate. Vom reveni. Nota 7.
Talk-shock: Sub acest titlu rebarbativ se ascunde o emisiune noua, surprinzatoare, cu un moderator (Mugur Vasiliu) discret si bun ascultator, intr-un decor aerisit si adecvat, si cu un prim invitat de marca, fascinant, plin de talent si bun vorbitor, in persoana prof. univ. Grigore Lese, cel care stie ce este muzica traditionala (tema emisiunii) si cum se face ea. Uluitor efectul vizual si sonor al fragmentului de film, produs de BBC, despre Maria Stuart, film vorbit intr-o engleza arhaica si acompaniat, printr-o fericita alegere regizorala, de tanguirile marelui interpret roman. Vom reveni. Nota 8.
La Realitatea TV:
100%: O emisiune, care a implinit de curand un an de zile, un talk-show 100% (à la Larry King), cu o durata optima (de 45 de minute) si cu un protagonist de marca. Robert Turcescu este tot ce are mai bun, in acest moment, televiziunea din Romania, in materie de talk-show-uri: credibilitatea, percutanta, charisma, directetea, agresivitatea (in spirit), gradarea tensiunii, documentarea si lipsa de echivoc a intrebarilor-surpriza sunt atuurile de necontestat ale acestui tanar jurnalist, ce promite sa se inscrie pe orbite europene. Uneori, insa, apar si unele inadvertente in modul de abordare a unor invitati, care tradeaza fie sovaire, fie intentionalitati obscure ce nu-si gasesc motivatia. De ce, spre exemplu, lui Cristian Tudor Popescu i-a acordat statutul de comentator-asociat si analist, fapt care a mutat accentul discutiei si a transformat-o intr-o coserie simpatica si inofensiva, cu riscul unei certe diminuari a suspansului, in vreme ce pe Cornel Nistorescu l-a tintuit in fotoliul fierbinte al intrebarilor incomode, incisive si scormonitoare? Vom reveni. Nota 9. (Mai putin 3 puncte pentru noul decor al emisiunii, dezordonat, impersonal si, la plan general, cu aspect de statie de benzina.)