Tergiversarea despagubirilor: scumpul mai mult pagubeste!

Ilie Serbanescu 26.10.2006

De același autor

Emiterea de catre AVAS a unor titluri de despagubire pentru proprietatile confiscate de comunisti fostilor industriasi interbelici Malaxa si Auschnit a declansat - desi probabil nu se astepta nimeni la asa ceva - explozia tuturor nefericirilor postdecembriste in materie de asezare a lucrurilor pe fagasul proprietatii private si economiei de piata. Nefericiri multiple: de la absenta unei conceptii si a unei abordari in privinta retrocedarilor pana la jaful pe care l-a constituit privatizarea asa cum a fost pana la urma facuta!

Ceea ce s-ar putea numi regimul Iliescu nici nu s-a gandit cumva sa aiba in vedere retrocedari de proprietati confiscate. Legea funciara din 1991 n-a facut decat o reindividualizare a proprietatilor puse in comun in mod fortat in cadrul cooperativelor agricole si care juridic nu ajunsesera niciodata in proprietatea statului. Problema retrocedarii in funciar a aparut abia in legislatia adoptata de guvernarea CDR-ista in anul 2000, devenind extrem de greu de operationalizat, intrucat, intre timp, terenuri peste terenuri de retrocedat fusesera, prin diferite manevre, insusite de altii, devenind astfel obiect de litigiu. In imobiliar a fost poate inca si mai rau, creandu-se complicatii si mai mari, intrucat guvernarea Iliescu si-a permis in mod incredibil, la jumatatea anilor ‘90, sa autorizeze instrainarea catre chiriasi a unor imobile nationalizate cu proprietari identificati.

Cat despre proprietatile industriale, acestea au fost cu totul neluate in considerare pe parcursul diferitelor guvernari. Si, doar la presiuni externe si in perspectiva aderarii la UE, s-au adoptat reglementari care sa prevada despagubiri. Asa s-a ajuns in industrial, ca si in imobiliar, sa se acorde despagubiri, in ciuda existentei in natura a bunurilor, incalcandu-se exact principiul-ghid al retrocedarilor: restituirea sa aiba loc in natura si doar daca bunul nu mai exista sa se dea despagubiri! Pentru ca, pur si simplu, imobile existente fusesera instrainate altora si pentru ca fabrici existente fusesera privatizate catre altii, nici macar romani, ci straini. Asa se face ca Romania pierde proces dupa proces la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) pentru imobile neretrocedate si asa se face ca se emit titluri de despagubire pentru mostenitorii unor uzine precum Faur, Republica sau Resita, desi aceste uzine exista.

Si acum sa fim atenti! Cine trage ponoasele? Contribuabilul roman, fara vreo vina! Caci acesta plateste penalitatile usturatoare decise de CEDO. Cine este cu foloasele? Niste profitori ai noilor vremuri care si-au luat casele cu pricina aproape pe daiboj. Cu alte cuvinte, contribuabilul roman fara nici o vina suporta huzurul unor neindrituiti cu nimic. Si nici macar nu este vorba de suportarea unor despagubiri in contul unei nedreptati facute de unii dintr-o generatie anterioara! Pentru ca obiectul nedreptatii exista si poate fi retrocedat, fara ca pe contribuabilul actual sa-l coste ceva!

Inca si mai rau este in cazul despagubirilor acordate unor mostenitori pentru proprietati industriale confiscate inaintasilor lor, desi aceste proprietati exista. Este exact situatia uzinelor Republica, Faur sau Resita. Vrea sa zica, acestea au fost vandute de catre predecesorii actualului AVAS pe numai cateva milioane de dolari unor "investitori", desi existau mostenitorii legali ai uzinelor respective. Cei ce le-au vandut se vor apara ca nu existau legi la vremea privatizarii care sa ia in considerare retrocedari in industrial. Acum, AVAS vine si pretinde ca, intrucat intreprinderile, desi exista, sunt in proprietatea altora, trebuie sa se dea despagubiri proprietarilor initiali. Si procedeaza in consecinta. Aproape fascinant, AVAS calculeaza despagubirile si acestea ii ies de circa 100 de ori mai importante decat sumele pe care le-a obtinut institutia la vanzarea respectivelor proprietati! Pai, acesta este caz de puscarie! Ori a fost vorba de o grava subevaluare la vanzarea catre terti, ori este vorba de o la fel de grava supraevaluare a actualei despagubiri! Puscarie, pentru ca, atat in primul caz, cat si in al doilea caz, totul este pe banii statului, adica ai contribuabilului!

Jaful pe care l-au constituit privatizarile asa cum au fost acestea facute era bine cunoscut mai de mult. Totul lasa insa sa se presupuna ca si despagubirile de acum au fost transformate tot intr-un prilej de jaf.

Contribuabilul este de trei ori strans de gat. O data, cand active importante au fost vandute masiv subevaluat, probabil cu spaga corespunzatoare pentru cei ce au avizat subevaluarea si deci jaful. A doua oara, cand, tot pe banii sai, s-au stabilit despagubiri "generoase", in nu se stie ce conditii. A treia oara, cand contribuabilul preia pierderea pe care statul o inregistreaza, deoarece, daca tot nu a retrocedat bunul catre adevaratul proprietar, nici macar nu l-a valorificat cum se cuvenea. Daca Faur, Republica sau Resita nu mai reprezentau afaceri - motivul invocat pentru privatizarea lor facuta pe nimic! -, atunci lichidarea lor ar fi adus infinit mai multi bani statului, prin valorificarea separata a activelor: utilaje, hale, terenuri. Nu doar ca privatizarea s-a facut pe nimic, dar valorificarea activelor ar fi adus fonduri serioase. Pe care contribuabilul roman le pierde, incasandu-le in schimb noul proprietar neindrituit, ce se lanseaza acum in banoase afaceri de depozitare sau in si mai banoase proiecte imobiliare.

Marele si singurul pierzator este contribuabilul roman. Macar daca proprietarul de drept (sau, ma rog, mostenitorii lui) s-ar alege cu ceva! Deocamdata, a primit despagubiri absolut ipotetice - niste hartii care au inscrise o valoare, dar care vor si insemna ceva (nu se stie cat) doar: daca Fondul Proprietatea, in ale carui participatii ar urma sa fie convertite titlurile de despagubire primite, va deveni operational; daca, devenind operational, va si reusi prin resursele mobilizate sa acopere ansamblul titlurilor de despagubire emise; dar si daca indreptatitilor la despagubire le va mai ramane ceva dupa ce isi vor opri partea leului cei ce roiesc nu intamplator in jurul Fondului Proprietatea pentru a se imbogati pe ei, si nu pentru a-i despagubi pe cei indrituiti!

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22