Brexit? Mai bine rămâi, Perfidule Albion!

Un efect larg anticipat al unui eventual Brexit este deprecierea lirei, sub influența vânzărilor pe care le vor face gospodăriile și firmele interne, cât și străinii. De­pre­cierea ar putea determina măcar unul dintre alte do­uă efecte: creșterea cererii agregate și creșterea in­fla­ției în Regatul Unit. Aceste trei evoluții posibile au ge­ne­rat deja și vor mai ge­ne­ra măsuri de politică mo­ne­ta­ră. Pentru a face fa­ță ie­șirilor de monedă străi­nă, Banca Angliei (BoE) a și sta­bilit câteva ședințe excepționale de fur­ni­za­re a lichidității către bănci, cu pu­țin îna­in­te și după 23 iunie (Cadman, 2016). Nu va fi o problemă pentru BoE să fur­ni­ze­ze li­chi­ditatea, din moment ce ea are deja des­chise linii de finanțare cu celelalte bănci cen­trale mari. Cele mai multe es­ti­mări privind deprecierea nominală a lirei după Brexit au de obicei două cifre, ceea ce în­seamnă relativ mult, dacă se are în vedere și deprecierea înregistrată deja în legătură cu ideea de Brexit.

Alte măsuri de politică monetară și fi­nan­ciară vor fi generate ca răspuns la im­pac­tul deprecierii lirei asupra creșterii eco­no­mice (în sensul accelerării, prin stimularea exporturilor, și în sensul temperării, prin scăderea încrederii consumatorilor și in­ves­titorilor și prin efectul de avuție) și asu­pra accelerării inflației.

Rezultatele pot fi mixte. Dacă încrederea nu se deteriorează, ceea ce este puțin pro­babil, atunci britanicii vor avea un efect moderat asupra accelerării inflației și o sti­mulare a creșterii economice, pe ruta ex­por­turilor. Este cazul cel mai bun pentru Regatul Unit.

Totuși, dacă încrederea investitorilor se de­teriorează, atunci s-ar putea să apară stagflația, luată în calcul de BoE încă din primăvară. Acesta ar fi cel mai rău rezultat pe termen scurt al unui eventual Bre­xit, deoarece o creștere a dobânzilor pentru a reduce inflația ar diminua creș­te­rea economică. Va fi o de­ci­zie dificilă și, probabil, nu va fi luată în grabă. Ori­cum, deteriorarea în­cre­de­rii ar putea duce la creș­te­rea primei de risc și, astfel, a ratelor do­bânzii, inclusiv pe piața imobiliară, care es­te încă în boom. În sens invers, ar putea însă acționa reducerea cerințelor de ca­pi­tal (Giles, 2016), care, în contextul noilor reglementări, pot fi ajustate anticiclic.

Dincolo de evoluții ce rezultă din logica eco­nomică, precum cele prezentate mai sus, familiare macroeconomiștilor și larg dis­cutate în presă, în special în cea bri­tanică, pot apărea însă efecte din logica echi­librelor politice. Nu este exclus ca Lon­dra să piardă rolul de principală casă de clearing a Europei, dacă, așa cum antici­pează Lemoine (2016) de la Edmond de Roth­schild, indiferent de vot, Consiliul Eu­ropean va redeschide la Curtea Eu­ro­peană de Justiție problema localizării ca­se­lor de clearing ale tranzacțiilor în euro în zo­na monetară. Ce ar fi în acest caz o pier­dere pentru Regatul Unit s-ar putea re­flecta într-o influență favorabilă asupra creș­terii economice a zonei euro.

Totuși, zona euro și UE ar aputea avea și ele de pierdut. Regatul Unit are cea mai di­namică economie dezvoltată din UE, astfel că un eventual Brexit ar fi urmat de scăderea ritmului mediu de creștere economică în uniunea monetară. Dar, lăsând la o parte perspectiva pe termen scurt, creșterea eco­nomică dezvoltată a zonei euro și chiar a întregii UE va avea de suferit pe termen lung. Pe ter­men lung, politicile din UE ar putea fi în­cărcate cu mai multă birocrație, odată ce Regatul Unit nu va mai fi parte a Uniunii. Iar acest cost, greu de estimat, va atârna pro­babil mai greu decât toate celelalte po­sibile câștiguri.

Mai mult, tendința de a da politicienilor rolul central în administrarea economiilor, și nu piețelor, este mai mare în UE, com­pa­rativ cu Regatul Unit. Un eventual Bre­xit va reduce șansa ca piețele financiare să primească rolul central în administrarea economiei în cadrul UE, astfel lăsând mai mult loc pentru reglementări sufocante. Dacă avem în vedere că, pe termen lung, mai mult liberalism este necesar pentru creșterea competitivității și a nivelului de trai, atunci Brexitul ar putea fi o pierdere netă pentru UE, chiar dacă la prima ve­dere pare altfel. Eu cred că celelalte țări ale UE și Regatul Unit ar face față mai bi­ne competiției internaționale împreună, de­cât separat.

În sfârșit, dar nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere că nimeni nu poate an­ti­ci­pa efectele de contagiune. Dacă cea mai di­namică economie dezvoltată din UE pleacă, es­te posibil ca alte țări ale UE, în care o par­te însemnată a publicului și a poli­ti­cie­nilor crede că au de suferit din cauza poli­ticilor de la „centru“, să ia în considerare ideea propriului exit. Pentru a vedea că este prea mare pentru a fi suportat, acest cost nu ar trebui evaluat numai în logica efectelor economice pe termen scurt, ci și în logica mai largă a climatului geopolitic complicat din Europa.

În acest context, estimarea că efectele di­rec­te asupra României vor fi relativ mici nu liniștește cu nimic. E adevărat, Regatul Unit nu este printre primele cinci des­ti­nații de export ale României și nici printre primele cinci țări de origine a im­por­tu­ri­lor. Din acest motiv, o scădere a activității pe termen relativ scurt în Regatul Unit după un eventual Brexit nu ar afecta sem­ni­fi­cativ cererea de importuri din Ro­mâ­nia. Deprecierea lirei ar putea crește ex­por­tu­rile britanice în România, care în 2015 nu au depășit 1,6 miliarde de euro. Dacă ne-am opri cu evaluarea con­se­cin­țe­lor aici, viz­i­unea noastră ar fi miop-contabilă.

Pentru noi, românii, cele mai dureroase efecte ar fi cele indirecte, ce ar putea apă­rea dintr-o destrămare a UE, dacă, așa cum am subliniat, ar apărea contagiunea în contextul geopolitic de acum. Un astfel de scenariu ar fi un dezastru.

Presupunând cu speranță că riscul de con­ta­giune și destrămare a Uniunii nu se ma­terializează, pierderile pentru România ar veni mai ales din perspectiva atitudinii fa­ță de rolul piețelor în administrarea eco­no­miei. În România există deja o aversiune fa­ță de piețe și o susținere largă în fa­voa­rea unui rol crescut al statului în eco­no­mie. În opinia mea, o eventuală părăsire a UE de către Regatul Unit ne-ar reduce și mai mult forța de a schimba această ati­tu­di­ne păguboasă a publicului românesc. //

nota

Bibliografie:

· Cadman, Emily (2016), Carney defends Bank’s stance on Brexit, Financial Times, 19 aprilie.

· Giles, Chris (2016), Bank of England busy preparing for Brexit vote, Financial Times, 1 mai.

· Lemoine, Mathilde (2016), Regardless of the outcome of the Brexit referendum, the euro area will come out ahead, www.edmond-de-rothschild.com (13 aprilie).